EXCLUSIV VIDEO | Marc Levy, scenaristul serialului „Toate acele lucruri”, cu Jean Reno și Alexandra Maria Lara: ”Poți să faci un film de suspans cu multe explozii, dar cel mai inteligent suspans este cel din viața reală”

Cu ocazia lansării în România a serialului ”Toate acele lucruri”, Gândul prezintă în exclusivitate un interviu cu Marc Levy, scriitor, producător, autorul cărții care a stat la baza serialului și a scenariului, pe care l-a scris împreună cu Miguel Courtois, cel care semnează și regia. Marc Levy dezvăluie în interviu ce a fost nevoit să schimbe în scenariu pentru ca povestea din cartea sa să se potrivească pentru televiziune și de ce a considerat că Jean Reno este cel mai potrivit pentru rolul tatălui din serialul său. Scriitorul mărturisește cum reușește să aibă succes bazându-se pe forța personajelor, puterea empatiei, optimism și sensibilitate, într-o perioadă în care se pune mai mult accent pe filme de acțiunea, în care rețeta succesului pare a avea la bază violența și ura.

• Scriitorul Marc Levy, cel mai citit autor francez contemporan, cu zeci milioane de exemplare vândute în toată lumea, a cărui primă carte a fost ecranizată de regizorul Steven Spielberg, scoate la lumină o altă poveste fascinantă, despre legătura tată-fiică și trecutul adus în prezent în cel mai neașteptat mod, fantezist, pentru a le reda șansa de a petrece timp împreună, de a-și spune ce simt și ce gândesc.
• Cartea sa ”All Those Thinghs We Never Said” (”Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus”), scrisă în 2008, a fost adaptată pentru un serial de televiziune, care îi are ca protagoniști pe actrița de origine română Alexandra Maria Lara și pe legendarul actor Jean Reno.

Serialul „Toate acele lucruri” spune povestea Juliei, care a avut o relație dificilă cu tatăl ei. Cu câteva zile înainte de nuntă, ea primește un telefon prin care i se spune că tatăl ei nu poate participa. Pentru prima dată, Julia este nevoită să recunoască faptul că de data aceasta el are o scuză foarte bună – tocmai a plecat dintre cei vii. A doua zi după înmormântare, sosește o cutie cu un android care este o replică în mărime naturală a tatălui ei. Află astfel că androidul deține memoria tatălui ei și are o durată de viață a bateriei de șapte zile. După o săptămână, „Michel” se va închide automat. El o convinge pe Julia să pornească într-o călătorie împreună, ca tată și fiică. Voiajul va deveni o aventură inițiatică pentru găsirea primei iubiri a Juliei, Tomas, un jurnalist despre care ea crede că a fost ucis în timpul unei misiuni. Dar oare este adevărat acest lucru?

În seara de Ajun, pe 24 decembrie, de la ora 20:00, Focus Sat TV invită publicul să urmărească, într-un maraton, cele nouă episoade ale producției franțuzești „Toate acele lucruri” („All Those Thinghs We Never Said”).

Serialul poartă spectatorul într-o călătorie sensibilă, presărată cu umor, în care conștiința unui tată depozitată într-un robot și fiica sa petrec ultimele șapte zile împreună. Este momentul ca ei să își spună tot ce nu și-au spus, să recupereze din timpul pierdut, să învețe împreună și să plece într-o ultimă aventură. Un serial ce ne îndeamnă să ne facem timp și să le spunem celor dragi toate acele lucruri pe care nu am putut sau nu am avut când până acum.

Ce a schimbat în scenariul serialului față de carte: ”Ca poveste, a funcționat”

Când vine vorba despre provocările pe care le-a întâmpinat în adaptarea cărții pentru micul ecran, Marc Levy spune că a fost nevoit să schimbe destul de multe, pentru că povestea se spune altfel pentru TV decât într-o carte, dar pe de altă parte, cele mai importante subiecte ale cărții sunt despre cum au ajuns personajele în poveste și cum generezi empatie. Pentru Marc Levy, a fost o încântare să fie parte din tot acest proces de reconstrucție și deconstrucție, prin care personajele sunt aduse în centrul atenției.

Marc Levy dezvăluie și cum s-a ajuns ca, în adaptarea pentru televiziune, povestea Juliei să înceapă la Paris și nu la New York, așa cum părea mai firesc. Explicația schimbării ține doar de o conjunctură legată de producție, care trebuia să aibă o parte franceză.

„Când tatăl Juliei, aflat la New York, a aflat că în 1989, când a căzut zidul Berlinului, fiica sa s-a mutat în Berlinul de Est, a fost extrem de traumatizant pentru el. Și, dacă am fi făcut-o din America, ar fi fost complet diferit. Deci, am colaborat cu regizorul să găsim aceeași forța a antagonismului. Ce l-ar fi făcut pe Michel atât de supărat că fiica lui a fugit în Berlinul de Est?

Și atunci, Miguel (Courtois, regizorul serialului, n.r.) a venit cu ideea strălucită că Michel a fost căsătorit cu o femeie din Berlinul de Est care a fugit de acolo și și-a riscat viața plecând spre Vest și, desigur, după căderea zidului Berlinului, gândul că fiica lui s-a dus în locul de unde mama ei riscase totul pentru a fugi este extrem de traumatizant. Ca poveste, a funcționat”, a explicat scriitorul francez. 

”În final, speranța sau disperarea este alegerea povestitorului”

Marc Levy reușește să spună o poveste care te ține cu sufletul la gură fără a folosi cele mai la îndemână ingrediente ale producțiilor de succes: violență, sânge, ură. Rugat să explice de ce, scriitorul a spus că a fost o provocare, pentru că violența este peste tot, așa că a vrut să demonstreze că se poate și altfel, că există o mulțime de alte lucruri extraordinare pe care le poți prezenta și asta este frumusețea omenirii.

„Scopul meu, când scriu o carte – și am scris 23 până acum – este ca, dacă la finalul poveștii nu te simți mai bine decât la începutul ei, măcar să știi de ce. Asta nu înseamnă că nu ai petrecut timp reconsiderându-ți propriul mod de a gândi. Sigur că vei fi afectat pe parcursul vieții tale, și poate că vei plânge, poate că vei iubi, ai putea să fii foarte trist și foarte fericit, dar, la final, alegerea povestitorului este speranța sau disperarea. Cred că optimismul necesită mai multă inteligență și sensibilitate decât pesimismul”, adaugă Marc Levy.

Cum l-a ales pe Jean Reno pentru rolul tatălui: ”Are forța, sensibilitatea și pudoarea”

Chiar și alegerea unui dintre personajele cheie ale serialului a fost una atipică, Jean Reno fiind cunoscut pentru interpretările remarcabile în filme de acțiune (vezi „Leon”, „Ronin”, „Nikita”). Marc Levy consideră însă că alegerea lui Jean Reno pentru rolul lui Michel este mai mult decât inspirată.

Jean Reno a fost încă de la început prima mea alegere pentru acest personaj. L-am văzut în acest rol pentru că am avut șansa să îl cunosc ca persoană și știam că Jean are această forță, carismă, această prezență incredibilă și în același timp, în interiorul lui, are aceeași sensibilitate și acea «pudoare», cum spun francezii, adică acea capacitate de a simți, dar de a nu putea spune sau arăta ceea ce simți, un lucru extrem de întâlnit în relația dintre tați și fiicele lor”, dezvăluie Marc Levy cum a ajuns să îl aducă în prim-planul poveștii sale pe legendarul actor francez.

Povestea „Toate lucrurile pe care nu le spunem” ne pune în situația de interogație despre motivele pentru care, în timpul vieții, refuzăm sau amânăm de multe ori să arătăm ce simțim și ce gândim, să facem ceva împreună cu cei dragi. Iar când este prea târziu, apare din nou întrebarea: „De ce nu am spus asta?”.

Eu, spre exemplu, aș da orice pentru o ultimă cină cu tatăl meu. Nu o săptămână, doar o cină. Și sunt atât de multe momente când mă întreb, «De ce? Ai avut atât de multe ocazii să iei aceste cine și atunci, de ce?» Așadar, despre asta este, de fapt, filmul”, mărturisește Marc Levy. 

”Personajul te poate duce într-o călătorie acolo unde vrea, pentru că îl mai poți părăsi”

Marc Levy a ajuns cu poveștile lui la milioane de cititori din întreaga lume pentru că are o capacitate extraordinară de a captiva cu personaje care întruchipează situații din viața reală și de a duce, păstrând suspansul, până în zona în care visele devin realitate. Scriind scenariul pentru adaptarea romanului său, Marc Levy a ales să păstreze suspansul în serialul ”Toate acele lucruri” bazându-se tot pe forța personajelor de a atrage spectatorul.

„Știu că, în ziua de azi, când citești sinopsisul serialului, ideea principală este că totul se petrece în primul episod și e ciudat, pentru că, în urmă cu 10 sau 15 ani, în cărțile publicate, exista același tip de preconcepție că totul trebuie să se întâmple în primul capitol. Și, în acest caz, eu eram considerat fie avangardist, fie un idiot bătrân, pentru că ziceam că eu nu cred asta.

În primul capitol sau în primul episod trebuie să faci cunoștință cu personajul, care te poate lua de mână și te poate duce într-o călătorie acolo unde vrea, pentru că nu îl mai poți părăsi. Acesta este lucrul cel mai dificil de făcut într-o poveste: să faci cunoștință cu personajul.

Sigur că poți să faci un film de suspans cu multe explozii, dar cel mai sofisticat și inteligent suspans este cel din viața reală. Dacă întâlnești pe cineva și după trei minute de conversație te uiți la ceas și își spui: am să-mi anulez următoarea întâlnire, trebuie să rămân aici, trebuie să continui această conversație. Pentru mine acesta este scopul real al poveștii”, a explicat Marc Levy de ce el pune pe primul loc forța personajelor într-o poveste.

Serialul „Toate acele lucruri” va fi disponibil din 24 decembrie și în biblioteca VOD din Aplicația Focus Sat, alături de alte seriale europene producție Canal+ Original, pentru a putea petrece sărbătorile în compania unor personaje aclamate internațional.

Vezi mai jos trailerul:

Marc Levy este unul dintre cei mai citiți scriitori francezi contemporani, cărțile lui sunt traduse în peste 45 de limbi și se regăsesc pe majoritatea listelor de bestseller-uri din ţările în care este publicat. Scriitorul s-a născut în 1961, la Paris şi în prezent trăieşte la New York.

Parcursul profesional al lui Marc Levy este unul interesant. Fost voluntar la Crucea Roșie, apoi antreprenor în SUA și fondator al uneia dintre cele mai importante companii de arhitectură din Franța, Marc Levy devine autor de succes abia în anul 2000, când publică romanul „Şi dacă e adevărat…”, vândut în întreaga lume în milioane de exemplare şi ecranizat de Steven Spielberg (2005).

Printre cărțile lui Marc Levy traduse în română și care s-au bucurat de foarte mare succes se numără: „În altă viaţă”, „Te voi revedea”, „Prietenii mei, iubirile mele”, „Unde eşti”, „Şapte zile pentru o eternitate”, „Copiii libertăţii”, „Toate acele lucruri pe care nu ni le-am spus”, „Prima zi”, „Prima noapte”, „Hoţul de umbre”, „Strania călătorie a domnului Daldry”, „Şi dacă aş mai trăi o dată”.

Jean Reno este un actor extrem de carismatic, cunoscut pentru roluri emblematice în filme de succes. Este unul dintre actorii francezi care a făcut o carieră strălucitoare la Hollywood, jucând în filme precum „French Kiss”, cu Meg Ryan, „Mission Impossible”, cu Tom Cruise, „The Da Vinci Code”, cu Tom Hanks.

Jean Reno s-a născut în 1948, în Casablanca, Maroc, într-o familie de emigranți spanioli, care au fugit de regimul Franco. Familia lui Jean Reno s-a mutat în Franța abia în 1970 și actorul a declarat întotdeauna că s-a simțit mereu în primul rând spaniol, apoi francez.

Actorul spune că a avut o copilărie foarte fericită, iar Casablanca era locul unde viața era frumoasă și plină de visuri. Jean Reno mărturisea că abilitatea de a se distra sincer și de a fi fericit vine din anii săi de copilărie plină de bucurie, când credea că orice este posibil.

Născută în București, Alexandra Maria Lara (41 de ani) a emigrat în 1983, când familia ei a fugit în Germania de Vest pentru a scăpa de regimul comunist. Cu toate că planul inițial era emigrarea în Canada, familia s-a stabilit la Freiburg im Breisgau, în landul Baden-Württemberg, înainte de a se muta definitiv la Berlin. După ce a absolvit Französisches Gymnasium Berlin, în 1997, Alexandra Maria Lara a studiat actoria la Theaterwerkstatt Charlottenburg.

La vârsta de 16 ani, actrița de origine română juca deja roluri principale în diferite drame de televiziune care aveau să o pregătească pentru rolurile importante obținute mai târziu în filme celebre.

Cele mai importante producții în care Alexandra Maria Lara a jucat sunt: „Downfall (2004)”, „Control” (2007), „Youth Without Youth” (2007), „The Reader” (2008), „Rush” (2013) și „Geostorm” (2017). În „Downfall”, film nominalizat la Oscar în 2004, pentru cel mai bun film străin, Alexandra Maria Lara a jucat rolul lui Traudl Junge, secretara lui Adolf Hitler. După acest rol, celebrul Francis Ford Coppola i-a trimis o scrisoare și i-a acordat un rol principal în „Youth Without Youth”  (2007).

În anul 2005, Alexandra Maria Lara a fost premiată cu Goldene Kamera. Un alt film foarte cunoscut în care a jucat este „Doctor Jivago” (2002). În 2007, a apărut și în rolul jurnalistei belgiene Annik Honoré, în filmul „Control”, al lui Ian Curtis. Un an mai târziu, a fost membră a juriului Festivalului de Film de la Cannes. A apărut și în multe producții franceze, printre care „Napoléon” și „L’Affaire Farewell”. De asemenea, a jucat în „The Reader” și „Der Baader Meinhof Komplex”, ambele fiind nominalizate la Oscar, pentru cea mai bună imagine și, respectiv, pentru cel mai bun film într-o limbă străină.

Foto: Focus Sat TV

CITEȘTE ȘI:

EXCLUSIV VIDEO | Tezaurul vizual din podul unei case, salvat de la dispariție. Mărturiile din arhiva foto a revistei ”Dolgozó Nő” – ”Femeia muncitoare” despre cum trăiau părinții și bunicii noștri, moda și publicitatea din comunism

VIDEO EXCLUSIV | S-a lansat trailerul pentru filmul „Ramon”, produs de Pavel Bartoș. Pelicula va apărea în cinematografe pe 3 februarie. ”E prima mea experiență pe un lungmetraj și este foarte, foarte greu. Probabil că, dacă ar fi ușor, ar face-o toată lumea”