EXCLUSIV VIDEO | Războiul din Ucraina, aproape de extindere sau de pace? Generalul Cristian Barbu: “Nu vom ajunge la confruntare directă cu Rusia”. Dezvăluiri despre baloanele-spion

Invazia Rusiei în Ucraina a cutremurat întreaga lume, consecințele fiind dramatice în ce privește distrugerile de vieți omenești, sociale și economice, urmări care și-au extins efectele, în primul rând, asupra statelor europene, fiind mai profund simțite în țările vecine Ucrainei. România are cea mai întinsă graniță cu Ucraina, iar Republica Moldova se simte amenințată de Vladimir Putin din ce în ce mai mult. Fostul rector al Academiei Tehnice Militare, generalul (r) Cristian Barbu, profesor universitar cu o lungă carieră militară în spate și un cunoscător al tuturor tipurilor de armament, a făcut, la GÂNDUL EXCLUSIV, o amplă analiză a situației la acest moment vizavi de războiul ruso-ucrainean.

Întrebat dacă războiul se va extinde și în partea de sud și est a Europei, generalul Cristian Barbu nu crede că România va fi prinsă în azimutul lui Vladimir Putin.

“Nu cred că vom fi implicați în acest război – mă refer la noi, cei care suntem în această parte de frontieră, să zicem estică, a NATO și a Europei, de altfel. Deși putem să considerăm că și Ucraina este în Europa, și Republica Moldova, dar haideți să delimităm, cel puțin din punctul de vedere al Alianței Nord-Atlantice, acest front estic.

Cred că nu vom ajunge la o confruntare directă cu Rusia și nici cu vreun alt aliat de-al Rusiei, dacă acesta va apărea din punct de vedere militar sau chiar mai mult decât atât”, susține generalul Cristian Barbu.

Divizia 101 Aeropurtată din România, o măsură de ordin strategic a SUA  

În ultima perioadă, SUA au avut reacții destul de dure la adresa Kremlinului, care, în replică, prin vocea unor reprezentanți de-ai săi, a lansat amenințări din ce în ce mai agresive. Pe de altă parte, există și tentația unora de a sublinia că teritoriul Ucrainei este locul unde se confruntă indirect SUA cu Rusia.

Fostul rector al Academiei Tehnice Militare spune că, la această oră, și NATO ia în calcul o extindere a războiului, această variantă nefiind exclusă.

“Ne gândim și noi, se gândesc și aliații noștri. Cred că se gândesc și alte forțe militare și nu numai militare din alte regiuni ale lumii, mai puțin, poate, implicate în partea aceasta a Alianței Nord-Atlantice. Ne gândim și facem astfel de scenariu, în eventualitatea în care s-ar putea produce o deplasare a frontului către noi, să nu cumva să ne găsească nepregătiți.

Dar este una să privim din punct de vedere al scriptelor, al desfășurărilor pe hartă sau al condițiilor tactice pe care le luăm în calcul, și alta este să apară efectiv o astfel de situație. De aceea, Statele Unite, de exemplu, au luat în calcul faptul că aici ar fi bine să existe, pe lângă scutul de la Deveselu, și Divizia 101 Aeropurtată. Iată că este o măsură, dacă vreți, de ordin strategic și nu tactic, în acest moment.

De asemenea, NATO a luat această măsură ca această forță înaintată de apărare și descurajare să fie una consolidată. Și așa am ajuns, cumva, ca pe întregul teritoriu al Uniunii Europene să avem în jur de 300.000 de soldați, pe care să îi putem desfășura într-un timp foarte scurt, iar pentru o acțiune foarte rapidă, în câteva minute sau poate chiar în câteva ore.

Ați văzut că aici, la noi în țară, sunt forțe din Franța, din Țările de Jos, din Spania. Toate formează acest mănunchi de acțiune rapidă, în cazul în care rușii s-ar îndrepta către noi”, a explicat generalul.

„Trebuie să avem o reacție vizavi de această nebunie care se întâmplă în Ucraina”

În acest context, rămâne pericolul ca Rusia să vadă aceste dislocări de forțe ca pe o provocare, însă generalul de brigadă Cristian Barbu nu crede că așa stau lucrurile.

“Până una-alta, tot omul are dreptul să se apere. Eu cred că dacă auzim un scandal lângă noi sau mai în zona noastră de interes, trebuie să ne trezim, nu putem să stăm pasivi.

Trebuie să avem o reacție vizavi de această nebunie care se întâmplă în Ucraina și această nebunie care, de fapt și de drept, implică forțe militare și din alte părți ale lumii. Păi rușii au adus, dacă vreți, tehnică din alte țări. Și Ucraina are dreptul să-și cumpere sau să procure arme din alte țări, dar nu înseamnă că rușii, în acest moment, se luptă în Ucraina cu militari recunoscuți de către statele din alte țări sau că Ucraina se luptă împotriva rușilor cu militari recunoscuți de către state din alte țări.

Este altceva să vorbim despre cei care sunt sub contract, plătiți în grupul Wagner sau în alte grupuri de mercenari, plătiți, deci conform unui contract. Sau chiar și în Ucraina ar putea să existe astfel de grupuri, deși Ucraina a dat o lege care interzice cumva aceste grupuri de mercenariat.

Dar, deocamdată, nu punem sub nicio formă problema că statele și-ar trimite forțe militare directe în acest teritoriu de conflict, de război”, explică generalul.

Cine câștigă și cine pierde războiul din Ucraina?

La un an de la invadarea Ucrainei, timp în care președintele Vladimir Zelenski a solicitat și Statelor Unite ale Americii, dar și unor țări europene care au o puternică înzestrare militară, tancuri și avioane de luptă, nimeni nu mai vorbește despre pace, deși acesta este marele deziderat. Cine va lăsa, până la urmă garda jos, cine va face pasul spre pace, este greu de spus. Generalul Barbu afirmă că ne aflăm într-o situație în care nu se poate spune cât de departe sau de aproape este pacea.

“De câteva luni – și pentru faptul că în fiecare zi studiez, să zicem, analizez, văd care sunt condițiile -, nu m-am lămurit dacă această pace se apropie de noi sau se îndepărtează în acest moment.

Pot să spun numai că, având în vedere situația de astăzi, undeva aproape după prima decadă a lunii februarie, situația reală din Ucraina, de pe front, este una care n-ar putea să semnaleze că cineva ar putea să câștige războiul, dar în același timp, n-ar putea să spună că cineva ar putea să piardă războiul. Aceste lucruri probabil că se vor decide în timpul imediat următor.

Dar, forțele, mijloacele, condițiile politice, sprijinul pe care Zelenski, chiar zilele acestea, l-a primit din partea Uniunii Europene, dar și din partea Marii Britanii – să nu uităm de sprijinul pe care l-a primit și în mod real, efectiv îl utilizează în Ucraina din partea Statelor Unite -, toate aceste lucruri arată că este un progres, dacă vreți, nu neapărat în sensul direct al progresului, ci este un progres al acțiunii militare, și de o parte, și de alta.

Totul este dinamic, totul este în desfășurare și nimic nu ne spune că cineva ar putea să dețină în acest moment o supremație din punct de vedere militar, tactic sau strategic, care să fie foarte elocventă pentru timpul imediat următor”, a explicat generalul Cristian Barbu, la GÂNDUL EXCLUSIV.

„Dacă Bahmut pica acum trei luni, mai discutam despre tancuri sau avioane?”

După cum istoria a demonstrat, clima a jucat un factor decisiv în multe bătălii și războie de răsunet. În timp ce trupele lui Putin sunt din ce în ce mai ofensive, militarii de carieră iau în calcul și factorul climatic, care poate schimba oricând soarta conflictului ruso-ucrainean. Întrebat despre rolul acestui factor la acest moment în războiul ruso-ucrainean, fostul rector al Academiei Tehnice Militare a oferit câteva explicații:

„Anul acesta calendaristic nu a fost extrem de sever. Nici partea de sfârșit a anului 2022 nu a fost foarte severă, ca și climă, în zona ucraineană. Acum, câteva zile, haideți să zicem poate două, trei săptămâni, nu reprezintă un termen atât de mare încât să influențeze o acțiune militară de anvergură, mai ales că și-au prezervat energiile și unii, și alții. De abia acum, către partea aceasta a doua a lunii februarie, se anunță o desfășurare de forțe, de mijloace, de elemente de logistică necesare, să zicem, rușilor, pentru a împinge cumva frontul. Până acum, putem spune că n-a influențat extraordinar de mult clima.

Totuși, avem două, trei semnale, și anume: faptul că, în câmpul tactic, efortul a fost pentru a cuceri un oraș, un oraș nu foarte mare. Lucrul acesta a concentrat până acum zeci de mii de oameni, de forțe, de tancuri, inexplicabil cumva, pentru că exista o cu totul altă posibilitate de depunere a forțelor și de mijlocire, dacă vreți, a unei ofensive cu succes.

Chestiunea aceasta vizavi de orașul Bahmut ne arată că toată lumea a așteptat ca vremea să fie puțin mai aspră, astfel încât desfășurarea de forțe să fie una în legătură cu solul, cu ceea ce s-a oferit. N-a fost acest lucru. S-au cramponat cu toții acolo, la Bahmut.

Nu cred că va fi marea victorie a vreunuia, dar pentru faptul că ucrainenii rezistă acolo este un semnal, o dată, că rușii nu au capacitatea necesară în acest moment să elibereze locul, dar și faptul că ucrainenii, în continuare, trag de timp, e ceva. Adică, pentru ei, orice zi în plus înseamnă o realimentare, o altă convenție de ordin politic vizavi de tancuri, vizavi de avioane, vizavi de alte dispozitive care vor putea să îi ajute în timpul imediat următor.

Dacă Bahmut pica acum trei luni sau acum două luni, mai discutam acum despre tancuri sau avioane? Cred că nu”.

Secretele baloanelor-spion: “Nu se autodistrug, pot avea explozibil, sunt greu de detectat”

La începutul lunii februarie 2023, un balon chinezesc, despre care Pentagonul susţine că este unul „spion”, a fost doborât de un avion de luptă al armatei americane deasupra Oceanului Atlantic. China a replicat imediat, acuzând SUA că au efectuat zboruri cu baloane la mare altitudine deasupra spațiului său aerian, astfel că între cele două țări tensiunile s-au amplificat.

Misterioasele baloane par să fie peste tot, astfel că se pune întrebarea dacă România poate identifica asemenea obiecte și le poate anihila în timp util.

Inginer de profesie și specialist în armament, generalul (r) Cristian Barbu a evidențiat câteva aspecte legate de aceste “obiecte zburătoare“, care diferă de baloanele folosite pentru determinări meteorologice.

“Am lucrat și eu cu astfel de baloane, de ordinul celor construite pentru determinări meteorologice. Noi am făcut foarte multe încercări, pentru că am lucrat în cercetare. Se umflă un astfel de balon meteorologic cu  heliu, de obicei, că este mai ușor de manevrat, îl lansăm, are o radiosondă, măsurăm viteza vântului, temperatură, densitate, umiditate, pe verticală. Balonul, la o anumită înălțime – poate de 30, poate de 35 de kilometri, pentru că el se tot dilată, se tot umflă -, la un moment dat se sparge, pentru că acolo densitatea este mai mică, iar el chiar asta face, la un moment dat, nemaiavând un efort din exterior, se sparge.

Pe de altă parte, la ce această construcție special, este clar că discutăm despre cu totul altceva. Balonul ăsta nu se mai sparge. Discutăm despre un zepelin, haideți să spunem un dirijabil. Adică este conceput în așa fel încât să nu se ducă mai mult decât bănuim, vrem noi, ca și construcție, ca altitudine. De ce? Pentru că aparatura pe care o are la bord este confecționată, gândită pentru o anumită altitudine și de acolo poate să facă observațiile și, sigur, și detalierile.

Al doilea aspect este legat de faptul că nu se autodistruge prin această creștere a altitudinii și, trei, poate să transporte o greutate mult mai mare decât o radiosondă, pentru că are și un volum controlat. Poate să aibă și explozibil.

Și mai are ceva: poate să fie dirijat și poate să aibă și o sursă de energie pe el. Pot fi anumite celule solare, pot fi elementele de dirijare, un motoraș care împinge cu elice, o cârmă. Deci sunt lucrurile pe care le găsim atunci când un astfel de obiect este destinat unui cu totul alte misiuni decât cea de determinare a condițiilor, a parametrilor.

Noi, în general, când lansăm un astfel de obiect, așezăm pe el – dacă are o evoluție mai mare de câteva ore – un transponder, anunțăm o astfel de evoluție, îi spunem celui de lângă noi că, eventual, a ieșit din partea pe care noi am calculat-o, facem o simulare.

Apropo de simulare, vă aduceți aminte când făceau simulări toți cu privire la ce s-ar întâmpla dacă ar exista o explozie nucleară la Zaporojie? O zi, două, trei, cinci? Așa se întâmplă și aici, la balonul acesta facem o simulare, unde ar putea să se ducă, cum se duce. În condițiile de față, simulările respective i-au ajutat. Ar fi prima dată? Nu, au mai fost și astfel de baloane. Este singurul loc unde au fost identificate pe teritoriul acesta de interes al Statelor Unite? Nu. Poate să fie și în America de Sud, dovadă că există astfel de semnale, sau în Europa, chiar și pe deasupra României.

Sunt destul de greu de detectat, să știți, pentru că depinde de aparatura pe care o au la bord, ele reflectă destul de puțin undele transmise de un radar mai puțin performant, dar, în principiu, le detectăm. Mai greu este cu intervenția de a le neutraliza.

De obicei, le detectează americanii. Le putem detecta și noi, în ultima perioadă, pentru că, dacă punem în funcțiune ceva din ce are sistemul PATRIOT – care este un sistem extrem de performant și care ar putea să vizeze ținte aeriene de înaltă altitudine -, sigur că putem să detectăm. Dar, noroc că avem și o tehnică ceva mai modernă în dotare.

Închei prin a spune că un astfel de balon, de fapt și de drept, nu creează un element periculos vara, ci este un element de luat în calcul iarna – și puțin s-a comentat despre acest lucru. De ce? Pentru că, o dată, curenții ascensional sunt foarte puțini. Iarna, solul este înghețat și atunci, cu un aparat de observare în infraroșu, poți să determini zonele din adâncimea pământului care au o altă intensitate, dacă vreți, termică. Adică zonele unde pe sub pământ se lucrează sau unde am silozuri.

Foarte interesant este că n-o să vedeți astfel de baloane că vor mișuna pe deasupra Americii și pe deasupra zonelor de interes vara, sub nicio formă, ci numai atunci când anumite condiții meteorologice spun că determinările pot fi foarte exacte și în cu totul altfel decât ceea ce este clasic. Nu sunt ca lampioanele. Dar, un astfel de balon, care poate să aibă un diametru destul de mare, poate să plece de aici, de la sol, de la 15-20 de metri poate să ajungă la 30, 40, 50, 60 de metri, sau de prima dată confecționat mai mare și înseamnă și o greutate mai multă. Se pot observa dacă ești un pic atent, dar nu chiar cu ochiul liber”, a explicat generalul Cristian Barbu.

Ce misiune a avut distrugătorul USS Nitze în Marea Neagră

La începutul acestei luni, Statele Unite au deplasat pentru prima dată o navă de război de la începutul invaziei Rusiei în Marea Neagră. Vasul USS Nitze s-a aflat în apele teritoriale ale Turciei, pe 3 februarie 2023, iar câteva zile mai târziu a vizitat Grecia. Astfel, distrugătorul USS Nitze a operat în Marea Neagră, fiind cea mai apropiată navă de război americană de Rusia de la declanșarea invaziei până acum.

Întrebat dacă prezența acestei nave poate alimenta Rusia în vederea extinderii conflictului armat către România, generalul Cristian Barbu a afirmat:

„Nu, nu cred. Sunt elemente mai mult, dacă vreți, incluse în poziționarea unor forțe și a unor mijloace mai ales de supraveghere sau de descurajare. Dar, de obicei, o astfel de navă, fie că este vorba despre alte nave care au un potențial de luptă destul de restrâns, nu fac parte dintr-o forță militară care să domine la un moment dat o poziție tactică sau strategică. Nu, de obicei, în astfel de situații – și ați văzut că Statele Unite chiar au cu ce -, deplasează portavioane, însoțite de o serie întreagă de alte nave, cu aviație, ca o astfel de navă, fără un sprijin al aviației – deși există un sprijin al aviației, dacă ar fi nevoie, în această zonă a Mediteranei -, dar o astfel de navă este foarte ușor de localizat și ușor de lovit fără sprijin aerian. Dar face observație, deci este importantă. Sigur nu stă degeaba, adică să nu ne imaginăm că acei marinari s-au dus acolo cumva să vadă dacă merge bine baia în Mediterana, nu despre asta e vorba”.

Urmăriți interviul integral:

CITEȘTE ȘI:

INTERVIU EXCLUSIV | Bill Browder, inamicul public numărul 1 al lui Putin: ”Războiul lui din Ucraina este unul de distragere a atenției, să nu vadă rușii sărăciți cât a devalizat bugetul”

EXCLUSIV | Analist militar din spațiul ex-sovietic: “E timpul să terminăm cu ultimele relicve ale imperialismului rus în Europa. Ucraina trebuie ajutată să câștige războiul, ca să evităm defilări victorioase ale cizmelor rusești”