EXCLUSIV VIDEO | Cum va arăta anul electoral 2024 în România. Sociolog: ”Lumea românească va avea opțiuni puternic polarizate”
This browser does not support the video element.
România va avea în 2024, în premieră, toate cele patru tipuri de alegeri, europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale. Ciclul de alegeri va aduce cu sine, pe lângă metehnele electorale vechi de peste trei decenii, anumite teme importante, printre care calitatea liderilor politici, emigrarea masivă a tinerilor și România din diaspora, spune sociologul Ioan Hosu, de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, într-un interviu acordat pentru Gândul.
- Cum va arăta anul electoral 2024 în România și la ce ne putem aștepta din punct de vedere al evoluțiilor politice? Sunt întrebări la care Gândul va încerca să găsească, prin interviuri cu sociologi și analiști politici, răspunsuri care să ajute la o mai bună informare a cetățeanului român și la evitarea absenteismului.
Sociologul Ioan Hosu crede că, printre temele importante care vor fi activate în anul electoral 2024, va fi critica la adresa calității umane și profesionale ale unor lideri politici. În opinia profesorului Ioan Hosu, mulți dintre aceștia dovedesc o gravă lipsă de viziune.
O altă temă de dezbatere electorală va fi în 2024, din nou, critica incapacității leadership-ului politic din România de evita emigrarea masivă a multor români tineri. Profesorul Ioan Hosu spune că, spre deosebire de emigranții români care au început să formeze diaspora română în 2007-2008, noua generație de emigranți tineri au alte valori și preferințe și s-ar putea ca ea să întrezărească scenariul întoarcerii acasă, dacă în România se vor schimba elitele politice în urma alegerilor.
”Anumite bazine electorale vor fi remorcate spre alte formațiuni”
Cum se va trece de la actuala stare de relativă înțelegere între PNL și PSD, care alcătuiesc coaliția de guvernare, la starea de competiție electorală în care vor intra inevitabil cele două partide?
Dinamica pozițiilor de putere va suferi schimbări majore într-un moment foarte simplu: momentul în care se vor constitui listele electorale. Deci, în acel moment, toate aceste declarații de compromis privind partajarea de comun acord a puterii, înțelegerile de până acum privind rotația la guvernare, vor fi aruncate în aer de cei care nu prind o poziție eligibilă pentru alegeri locale sau pentru cele de deputați și senatori.
Ideea de rotativă la guvernare s-ar putea să îi mulțumească pe unii din PSD și PNL, dar, în același timp, îi nemulțumește profund pe alții. Totodată, nemulțumește electoratul. Creșterea în sondaje a unor formațiuni politice, altele decât cele două care formează coaliția aflată la guvernare în acest moment, este generată de fructificarea nemulțumirilor privind această coabitare între liberali și social-democrați.
S-ar putea să existe social-democrați, spre exemplu, care nu se împacă cu filosofia politică liberală, dar și invers, liberali care nu acceptă idei și viziuni social-democrate. Într-un astfel de caz, anumite bazine electorale vor fi remorcate în altă parte, spre alte formațiuni politice. Cu alte cuvinte, cei care cresc acum în sondaje, nu au o creștere bazată pe rezultate care țin strict de rezultatele guvernării, fie ele bune sau mai puțin bune, generate de asemenea alianțe la guvernare.
De altfel, asemenea alianțe nu sunt nici noi în politica românească, nici nu sunt doar românești. Acest gen de construcții politice le-am văzut imediat după 1990. Președintele de atunci al FSN (ulterior PDSR, mai apoi PSD), Ion Iliescu, spunea despre concordie națională, despre consens. Am văzut în Germania, ani la rând, stânga, dreapta, centrul coabitând la guvernare în construcții politice foarte largi.
Pentru situații de criză – cum ar fi pandemia de COVID-19, criza financiară, războiul din Ucraina -, asemenea construcții politice sunt foarte bune. Însă, nu trebuie uitat că, atunci când nu mai reușești să vii cu alt discurs decât acela al salvării dintr-o criză, fără să ai și o altă ofertă, lucrurile nu mai stau așa de bine. Denotă o lipsă de creativitate a guvernanților, de imaginație politică și o tensiune permanentă pe care o pui pe tot ce înseamnă opinie publică și electorat, arătând tot timpul stegulețele de alertă în diferite zone: economie, sănătate, relații internaționale.
”La capitolul leadership politic intern, am pierdut constant în 30 de ani”
Dezamăgirea electoratului, absenteismul, justificat prin lipsa de alternative politice viabile, ridică o altă mare problemă pe care o tot discutăm de vreo trei decenii încoace: calitatea umană și profesională a unor lideri politici. Reprezintă și aceasta o temă de dezbatere pentru alegerile din 2024?
La capitolul leadership politic intern, am pierdut constant în ultimii treizeci de ani. Există o gravă lipsă de viziune, de planificare. Dau un singur exemplu: tema banilor europeni. De fiecare dată când se încheie un ciclu de finanțare europeană, România este pe ultimele poziții la absorbție de fonduri europene. Atragem mai puțin decât, în unele cazuri, dăm.
Noroc că, privind la sondaje, populația este în continuare favorabilă proiectului european și euro-atlantic. În România, nu avem eurosceptici în proporții care să conteze. Pe de altă parte, populația vede Bruxelles-ul în multe situații ca fiind locul de unde pot să vină soluții la problemele interne. Acesta e un lucru grav. Ajungi să nu mai vezi guvernul țării tale ca posibil furnizor de soluții interne și aștepți să vină cineva din afară să ți le rezolve. Știți povestea: Înalta Poartă sau protectoratul rus de altădată, sau cu jalba în proțap la Viena, pentru ardeleni.
Deci, constatăm aceeași meteahnă: nu vedem capacitate instituțională de a gândi soluții la problemele interne. Guvernanții vin cu aceleași sloganuri – ”să analizăm, să vedem ce soluții găsim împreună!” -, dar nu își asumă nimic.
Polonia a făcut de multe ori niște pași în procesul de luare a deciziilor politice care nu au convenit Bruxelles-ului. Și-au asumat unele proiecte care, în unele cazuri, au intrat în contradicție cu viziunile europene. Asta înseamnă voință politică în schimbarea de strategie.
Când unul dintre foștii șefi ai statului român (Traian Băsescu, în 2005 – n.r.) semnala că vom avea probleme cu Marea Neagră, lumea râdea de el. Îl întrebau ironic: ”Cum adică, vreți să spuneți că Marea Neagră poate deveni un lac rusesc?!”. Era persiflată afirmația președintelui de atunci. Acum, de când cu războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, unii au descoperit, peste noapte, că Marea Neagră constituie într-adevăr un subiect de îngrijorare în domeniul securității.
Ce mult ne-ar fi ajutat acum poziționarea decisivă încă de atunci pe o zonă strategică ca Marea Neagră, acolo unde există hidrocarburi, resurse minerale, o zonă care ar fi trebuit să devină de mult timp un spațiu securizat. Dacă țineam seama din timp de toate aceste aspecte, ele ar fi conferit României un alt avantaj strategic. Or, ideea care vine chiar de la adversarul tău politic intern nu e aprobată. Ea vine de la cineva cu care nu poți fi de acord pentru simplul motiv că are o altă culoare politică.
”România din diaspora va fi cu siguranță o temă de campanie electorală în 2024”
Continuă procesul de emigrare a românilor. Aceștia pleacă din propria lor țară, dezamăgiți de felul cum este condusă, politic sau administrativ. Va constitui și această problemă o temă de campanie electorală la alegerile din 2024?
Desigur. Aceasta este cea mai mare problemă a României în prezent. În continuare, tinerii, după ce își termină instruirea și educația în România, se duc, fac masterate afară și nu se mai întorc. Aceasta constituie o mare problemă.
În perioada postdecembristă, într-un anumit context electoral, fostul premier Adrian Năstase spunea că sunt două Românii în interiorul aceleiași țări. Acum, am ajuns să vorbim despre două Românii, una în interiorul granițelor naționale, iar cealaltă Românie aflată în diaspora. Aceasta va fi cu siguranță o temă de campanie electorală în 2024.
Discursurile pe această temă vor arăta diferit. Profilul politic al electoratului de azi, experiențele sale de viață, așteptările sale, toate sunt diferite față de ceea ce aveam cu ani în urmă. Fără doar și poate, aceasta va rămâne o temă crucială de dezbatere în campania electorală din 2024.
În 2016 și în 2020, votul acestor oameni aflați în ”cealaltă Românie” din diaspora a contat în impunerea unor figuri noi sau a unor teme noi de dezbatere. Votul lor exprima un tip de atitudine care venea dinspre societatea civilă. Dar, această societate civilă s-a transformat în partid politic și, astfel, entuziasmul se cam pierde.
Odată ajuns în parlament, USR, care milita pentru transparentizarea deciziei și a actului administrativ local și central, care vorbea de povestea cu anticorupția, făceau proteste anti-Dragnea, ei bine, a ajuns în Parlament. Acum, dacă ne uităm la discursul lor, suntem dezamăgiți. Nu am auzit ca vreunul dintre membrii USR din Parlament să își dea demisia pentru că la cercetare sau la educație sau tăiat bugete. Nu am văzut asta. Deci, nu am mai văzut gesturile extreme de protest cu care ne obișnuiseră.
”Campaniile electorale interne vor conta pe voturile din diaspora”
În 2024, votul românilor din diaspora va conta din nou în ecuația electorală?
Ceea ce am văzut inițiat în 2016 și 2020, în 2024 va fi amplificat, în sensul regândirii și mobilizării discursurilor care vin dinspre românii plecați. Acești români plecați din țară au fost, în ultimii patru-șase ani, tineri educați, cu un alt nivel de informare, cu un altfel de activism în social media. Ei sunt capabili să mobilizeze electorate pe platformele rețelelor de socializare. Nu mai sunt prima generație de emigranți, de după 2007-2008, compusă din culegători de căpșuni, simpli constructori sau agricultori. Acum, tinerii care pleacă din țară sunt oameni educați.
Genul acesta de activism al lor îl vom vedea cu siguranță în campania electorală din 2024. Au o miză. S-ar putea ca acești tineri să mai aibă un proiect de reîntoarcere în țară. De aceea, mă aștept ca acești oameni să fie mai implicați. Deci, s-ar putea să vorbim deja de o diasporă care este suficient de tânără încât să își poată construi un proiect de afară pentru viitoarea reîntoarcere. Este un posibil scenariu. O posibilă strategie.
Dar, așa cum am mai văzut, campaniile electorale interne vor conta pe voturile lor. Inclusiv AUR observ că mizează pe mobilizarea unui anumit public de simpatizanți, în special din Italia și Spania, cu un anumit nivel de educație, dar tot din diaspora. Prin anumite campanii de comunicare, vor să atragă votul anumitor români din afara granițelor țării. Ulterior, sigur că aceste eforturi de comunicare pot mobiliza lideri locali, lideri de opinie, formatori, anumite centre media.
De asemenea, USR va viza și el un public masiv care se află în afara României.
”Polarizarea discursului politic, a votului, o altă temă în anul electoral”
În discuțiile noastre, avertizați că va exista în anul electoral 2024 o polarizare accentuată a pozițiilor politice, o anume radicalizare a discursurilor, o confruntare între cei care vor exalta identitățile locale și cei care mizează pe avantajele pe care România le poate obține din tranzacțiile de pe scena globală. Cât de tensionată va fi campania electorală din 2024?
Da, este de așteptat ca anul electoral 2024 să meargă spre ideea de polarizare. Îi vom avea, pe de o parte, pe cei care merg pe identități, valori și concepții locale și, pe de altă parte, cei care vor merge spre internaționalizare și către, să le spunem, transferuri globale accelerate.
Sunt din ce în ce mai multe discursuri care se întorc la vatră, la identitate locală. România nu se poate extrage din concertul european, din jocul european și global. Nu are cum. Dar, când ai costuri și trăiești o criză prelungită, trei-cinci ani de zile, atunci răspunsul la criză vine prin radicalizare.
Cumva trebuie să rupi pisica în două. Ori, ori… Eu zic că asta se va întâmpla în anul electoral 2024 în România. Vom asista la momente de radicalizare a celor care merg foarte apăsat pe identitatea locală și pe descrierea a tot ceea ce este mai rău din contexte globale (pentru ei, sursele răului vin din afară).
La polul opus, vor fi și ceilalți care, desigur, vor apăsa și vor considera că românii au câteva zone în care pot fi competitivi: energie verde, digitalizare și IT, agricultură. Deși, la capitolul agricultură, România este cel mai prost pregătită, după 30 de ani, suntem strategic încă în faza de concept.
Polarizarea discursului politic, a votului, a deciziilor, a relațiilor interpersonale va fi o altă temă în anul electoral 2024.
S-ar putea să asistăm la scăderea calitativă a interacțiunilor între candidați când va fi vorba de dezbatere publică, de dialog, de concepții asupra soluțiilor de viitor pe care le avem în domnii ca educația, piața muncii, energia verde, de susținerea sau nu a azilanților în România, suportul umanitar pentru Ucraina.
Toate dezbaterile pe aceste teme vor veni la pachet și cu doza de polarizare puternică. Vom avea clar atitudini tranșante între plus și minus, da sau nu, alb sau negru. Lumea românească va aluneca progresiv în anul electoral 2024 către opțiuni puternic polarizate.
Ioan Hosu este directorul Departamentului de Comunicare, Relații Publice și Publicitate din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. Ca sociolog, este specializat în comunicare politică și în metode de cercetare în managementul strategic al sistemelor de comunicare.
CITEȘTE ȘI: