„În România trebuie salvat TOTUL urgent”. Scrisoarea către Liviu Dragnea a unui expert UNESCO

Cum explică unui Trump ce este Patrimoniul

Cultura și, implicit, Patrimoniul Cultural, îl intrereseaza pe un Trump în măsură în care reflectă statutul lui de om bogat. I-aș spune uite așa:

Dear Mr. President,

Patrimoniul? „It”s like a fuckin” fairytale or something!” N-ați văzut filmul ăla cu Collin Farrell, „In Bruges”, cu canale și clădiri vechi? „Fuckin” Bruges”? Cam tot ce-ați văzut în film este patrimoniu cultural. Nu, nu sunt bunuri de patrimoniu, așa cum sunt turnurile Trump, ci de patrimoniu cultural, adică bunuri spirituale și culturale care aparțin omenirii întregi, moștenire de la strămoșii noștri. „How’s a fairytale town not somebody’s fucking thing?” Fiecare din cei 5,5 milioane de turiști care vin anual în Bruges să vadă minunăția asta de patrimoniu cultural cheltuiește 41 de dolari pe zi. Apoi sunt locurile de muncă create pentru valorificarea patrimoniului cultural. Contribuția la PIB a patrimoniului cultural nu e ușor de calculat, pentru că există multe venituri indirecte, dar Bruges și-a făcut socotelile și investește 20% din bugetul anual în cultură și turism, cam 54 milioane de dolari. To make money you gotta spend money. Smart, no? Make America Great again!

All the best,

Dar unui Dragnea?

Un Dragnea confundă Patrimoniul Cultural cu propriul buzunar și atunci îi este imposibil să vadă mai departe de propriile sale interese. Sper să mă înșel, așa că încerc să-i explic.

Domnule Președinte,

Patrimoniul inseamnă atât bunuri publice, adică cele care aparțin întregului popor și sunt administrate de către stat, cât și bunuri personale moștenite prin lege de la părinti. În schimb, Patrimoniul Cultural înseamnă bunuri spirituale și culturale care aparțin întregului popor, fiind transmise de la strămosi. Este moștenirea noastră culturală: monumente istorice, tablouri, sculpturi și situri arheologice, și toate zonele de creativitate umană cum ar fi dânsul, fotografia, filmul, cărtile, meșteșugurile, tradițiile și obiceiurile. Ne ajută pe toți dacă e ingrijită și ne afectează pe toți dacă se pierde. Nu putem discută despre identitate națională fără să discutăm despre Patrimoniul Cultural. Puteți scrie multe cărti despre asta…Această moștenire culturală vorbește despre viitor, nu despre trecut-este identitatea României și o resursa, un motor al dezvoltării. Dreptul la Patrimoniu Cultural este parte din discursul politic în alte țări! Va reamintesc că, în România, protejarea patrimoniului cultural național este chiar obiectiv al intereselor de securitate natională și angajează responsabilitatea Statului, așa cum decurge ea din Constituție. Indrăzniti să credeți în România!

Dacă tot v-am prins, ajutați-ne prin ordonantă (nu glumesc, parol) să înlocuim termenul patrimoniu (Trump i-ar zice heritage), cu termenul moștenire (inheritance), să înțeleagă tot românul că mostenirea culturală cuprinde totul: oamenii, amintirile, locurile și obiectele-totul impreună, greu de separat. Știați că berea belgiană a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO și că orașul Burges este alimentat cu bere printr-o conductă, limitându-se astfel accesul camioanelor în centrul istoric UNESCO al orașului? Separați-le, dacă puteți! Asta da, valorificare a moștenirii culturale!

Numai bine,

Un expert UNESCO al orașului Bruges

După pâine, bere, săpun, a câtă preocupare este Patrimoniu pentru un român

Este adevărat ce deseori patrimoniul este considerat o problemă de lux și că e greu să stai să apreciezi valorile când ai burtă goală. Politică actuală trebuie să țină cont de amândouă aspectele! Pe de altă parte berea și săpunul și pâinea, precum sarmaua și palincă, sunt parte din Patrimoniu. Patrimoniul nu este legat doar de lucruri complicate sau intangibile, ci este parte din viața cotidiană. Trăim în Patrimoniu-trebuie doar să înțelegem că a-l proteja este simplu! Și firesc! E treabă tuturor. Nici nu trebuie să fie o preocupare. Ar trebui să meargă totul de la șine-într-o lume decentă protecția moștenirii culturale e inutilă, pentru că într-o astfel de lume ne identificăm ea zi de zi. Atunci când vorbim despre Patrimoniu cultural, românesc, practic vorbim despre noi înșine, ne răspundem la întrebarea „Cine sunt eu?”.

Deși vorbesc despre a fi român, politica uită relația sa cu istoria românilor

Din cauza filmelor lui Sergiu Nicolaescu, cu care au crescut două generații. Nu o uită, dar o folosesc doar punctual și doar segmentar, manipulator. Astfel, într-o țara unde moștenirea culturală este bine conturată, politicienii care se abat de la valorile naționale ar fi pedepsiți de popor, care s-ar revoltă.

Urgent de salvat în România este România

România cu totul. Trebuie să-i salvezi pe oameni de ei înșiși, dacă vrei să salvezi moștenirea culturală. Trebuie salvați îngrijitorii moștenirii culturale. E de salvat încrederea în micile fapte, care continuă să apară de peste tot. E de salvat idea despre reparație. În cazul moștenirii culturale în România, când se strică ceva vechi, pare iremediabil. Că și când faci pană la o roată și schimbi toată mașină că nu mai merită vulcanizarea. Salvarea vine din schimbarea profundă a mentalităților, în direcția conservării durabile a moștenirii culturale. Dacă se reușește asta, cred că se elimină discuțiile despre urgență. În paralel, trebuie creat cadrul normativ și financiar pentru că urgentele să poată fi rezolvate de comunitate. Având probleme cu cadrul general, după mult efort investit în rezolvarea unei urgente, la scurt timp urgență revine, în altă parte.

Traseu turistic prin România mai puțin cunoscută?

Traseul care urmăreste o idee te duce în locuri autentice. Or, datorită sărăciei, deseori cel mai bun apărător al autenticității, România este autentică. De aceea în România nu prea ai nevoie de un traseu. Aș pleda pentru un turism care îi va implică mai mult pe turiști să interacționeze cu localnicii. Merită să plece de la comunitățile patrimoniale (o comunitate e depozitarul și păstrătorul unei palete bogate de bunuri culturale, deopotrivă materiale și imateriale, cât și cheia interpretării lor). Spre exemplu, un traseu al comunităților care mai cultivă meșteșugurile tradiționale.

Ce sens au revoltele de acum pentru Patrimoniu?

Moștenirea culturală este și ea ameninata de corupție. Să ne amintim, spre exemplu, de nenumărate scandaluri generate de demolarea monumentelor istorice din interese imobiliare. Dar mai e ceva: în ultimii ani au fost salvate aproape în extremis obiective de patrimoniu tot prin proteste. Sighișoara și Roșia Montană sunt două exemple. Protestele de acum își au germenii în acel nucleu protestatar. Au fost zorii societătii civile. De aceea este mai multă sperantă. Cu cei de acum din stradă, moștenirea culturală are mai multe șanse de salvare. Aseară, atât în București, cât și în Timișoara, pe cel puțin două pancarte scria „Să vină galeriile de artă”. Foarte faină conexiune între cei care au chemat galeriile de fotbal și cultură că fundament al simțului civic.

Cine este Oana Bogdan

Oana Bogdan a terminat facultatea de arhitectură în România, la Universitatea de Arhitectura si Urbanism „Ion Mincu”, și în Belgia, la Universitatea Anvers.Și -a continuat activitatea academică în Belgia, unde a predat arhitectura și urbanism la Universitatea KU Leuven vreme de sapte ani, timp in care a dezvoltat impreuna cu studentii belgieni si internationali proiecte strategice de arhitectura si urbanism la Bucuresti.

Oana Bogdan a fost membră a Comisiei Regale pentru Monumente și Peisaje a Regiunii Flandra, a Comisiei de Experți pentru Arhitectură și Design în cadrul Guvernului Comunității Flamande din Belgia, și a numeroase jurii ale premiilor culturale si ale concursurilor de arhitectură si urbanism naționale și internaționale. În anul 2015 a absolvit Masterul Executiv in Administrarea Afacerilor (EMBA) la Vlerick Business School din Bruxelles și a devenit membra comisiei de experți UNESCO a orasului Bruges din Belgia.

În 2007 a fondat biroul de arhitectura si urbanism BOGDAN & VAN BROECK cu sediul la Bruxelles, birou premiat cu Medalia Bienalei de Arhitectura BAB 2010 si Medalia Presedintelui Uniunii Arhitectilor din Romania BAB 2010, si nominalizat la doua editii ale Premiului European Mies van der Rohe. Din pozitia de co-fondator al acestui birou este activa in dezbaterea despre rolul arhitectului in raport cu facerea si folosirea spatiului public si pledeaza in favoarea unei perspective inovatoare a organizării și reciclării patrimoniului construit. Oana Bogdan a fost Secretar de Stat la Ministerul Culturii.