INTERVIU | Actrița Catia Caramia: ”Să reflectăm împreună asupra modului în care aceste două popoare se privesc”
Teatrul Excelsior, în coproducție cu Compagnia La Luna nel Letto și Emilia Romagna Teatro ERT/Teatro Nazionale prezintă ”Romeo și Julieta” – o adaptare a celebrei piese shakespeariene care explorează limbajul universal al emoției, la confluența dintre arta teatrală și cea coregrafică.
Premiera italiană a spectacolului va avea loc la Cesena, în luna februarie. Catia Caramia, Julieta în acest spectacol-eveniment ce reunește pe aceeași scenă artiști români și italieni, ne-a împărtășit, în premieră, câteva din secretele colaborării cu actorii Teatrului Excelsior.
Reporter: Romeo și Julieta, povestea tragică de dragoste care a traversat secolele. Cine este Julieta în această nouă viziune contemporană și cum crezi că o vor percepe spectatorii?
Catia Caramia: Julieta, în montarea lui Michelangelo Campanale, este o adolescentă italiancă îndrăgostită de Romeo, un tânăr român. Vlăstare a două familii aflate mereu în conflict, Julieta, înfruntă prejudecățile și mentalitățile în care a fost crescută și își dorește să rămână cu fiul familiei inamice.
Cred că viziunea lui Michelangelo de a încredința două origini etnice diferite celor două familii, Montague și Capulet, reprezintă o oportunitate de reflecție asupra devianței spre care pot duce și astăzi prejudecățile bazate pe diferențele culturale.
Reporter: Crezi că, dacă n-ar fi existat presiunile familiale și restricțiile sociale, Julieta s-ar mai fi îndrăgostit de Romeo?
Catia Caramia: Da, fără îndoială.
”Instinctul de autoapărare orbește oamenii și îi face să ucidă”
Reporter: Cât contează prejudecățile și interdicțiile de clasă în această viziune a poveștii lui William Shakespeare?
Catia Caramia: Prejudecățile și diferențele sociale sunt esențiale pentru acest spectacol. Animozitatea dintre cele două familii este legată de prejudecăți cu privire la originea etnică a unui grup de oameni. Discriminarea familiei de italieni, Capulet, împotriva familiei de români, Montague, stârnește, firesc, o reacție de respingere.
Se generează astfel un lanț de ură de-a lungul căruia instinctul de autoapărare orbește oamenii și îi face să ucidă. Ura dintre aceste două familii duce indirect la moartea propriilor copii, Romeo și Julieta, legați de o dragoste pură, adolescentină. Acea iubire care poate ar fi putut opri această veche rivalitate.
Dar, de asemenea, tragedia se abate asupra altor doi tineri din familiile dușmane, Mercutio și Tybalt, care sunt moștenitorii acestei uri.
”Întâlnirea cu actorii Teatrului Excelsior a fost și este minunată”
Reporter: Povestește-ne despre colaborarea cu actorii Teatrului Excelsior. Am înțeles că ați repetat și în Italia și în România.
Catia Caramia: Întâlnirea cu actorii Teatrului Excelsior a fost și este minunată. Sunt actori foarte buni și camarazi de nădejde. Am o mare admirație pentru ei. Am găsit foarte interesantă alegerea de a împărți perioadele de repetiții între cele două țări. În această vară, artiștii români au venit în Italia, pentru a repeta, la Teatro Comunale di Ruvo di Puglia, unde, noi, italienii, eram în mediul nostru cultural.
În ultimele zile de repetiții, noi, italienii, ne-am alăturat colegilor noștri de la Teatrul Excelsior și ne-am lăsat cuprinși, în minoritate, de un sistem lingvistic și cultural diferit de al nostru. Dinamica dintre noi se schimbă. Dar este întotdeauna interesant să reflectăm împreună asupra modului în care aceste două popoare se privesc unul pe celălalt.
Reporter: Bariera lingvistică a fost o problemă pentru voi?
Catia Caramia: Nu cred că bariera lingvistică a fost o problemă pentru noi. A existat întotdeauna dorința de a ne ajuta reciproc să ne înțelegem unul pe celălalt. Actorii italieni au învățat texte în limba română pentru spectacol, iar actorii români replici în limba italiană. Fiecare dintre noi și-a ales propriul profesor dintre colegi pentru a lucra la pronunție.
A fost o ocazie minunată să ne cunoaștem și să împărtășim povești despre limba și istoria noastră. În plus, descoperim adesea că avem mulți termeni comuni în italiană și română. În fond, ambele sunt limbi neolatine.
”Michelangelo Campanale a creat cu măiestrie echilibrul corect între imagini și cuvinte”
Reporter: Muzica și dansul au ajutat la crearea chimiei între personaje?
Catia Caramia: Desigur, muzica și dansul au depășit distanțele lingvistice. Mai ales în prima parte a repetițiilor pentru „Romeo și Julieta”, am petrecut ore întregi lucrând cu corpul, la mișcare. Așa ne-am întâlnit. Actorii români și italieni. Munca de cercetare a mișcării, coregrafia, condusă de maestrul Vito Cassan, este foarte importantă în această montare.
El i-a pus fiecărui personaj întrebări foarte subtile și precise și a creat o coregrafie foarte rafinată care a condus la o alchimie a relațiilor dintre personaje. Vito, pe lângă faptul de a interpreta gestul, ca semnificație, ne-a întrebat ce există înainte de gest, unde este respirația, motorul care mișcă trupurile personajelor în raport cu celelalte.
Reporter: Ce dorești să împărtășești spectatorului român despre această experiență și cum privești implicarea ta în acest proiect inovator?
Catia Caramia: Această experiență mi-a oferit o mare oportunitate de dezvoltare umană și profesională. Posibilitatea de a lucra într-un proiect care implică 13 actori pe scenă, pentru noi, italienii, este o oportunitate rară și de aceea foarte prețioasă. Îmi imaginez că toată această energie va ajunge direct la public pentru că temele pe care acest spectacol le evocă, teme universale, ne aparțin tuturor.
În această montare, regizorul Michelangelo Campanale a creat cu măiestrie echilibrul corect între imagini și cuvinte, capabil să evoce și să spună o poveste care poate atinge și emoționa pe fiecare dintre noi.
Citește și:
- INTERVIU | Actrița Loredana Cosovanu, despre iubire: ”Lasă lucrurile să se întâmple și miracolul se înfăptuiește”
- INTERVIU | Actorul Bogdan Nechifor, despre piesa ”Aproape”, premieră la Teatrul Excelsior: ”Am ajuns să jucăm la înălțime, la propriu”
- Regizorul Vlad Cristache: „Teatrul e o artă instinctivă”
- O artistă din România își prezintă la Istanbul, într-un mod inedit, expoziția de artă „Suflete migratoare”
- ”Nebun de dragoste”, versuri cu dichis scrise de „cel care reinventează poezia”, poetul cu pălărie, Narcis Avădănei