Ruxandra Burdescu locuiește astăzi la Montevideo, împreună cu șoțul, cu cei doi copii și cu soacra sa, vorbește engleza și spaniola la serviciu, dar oltenește acasă, sprijină, prin proiecte în valoare de 800 de milioane de dolari, dezvoltarea unei alte țări, dar se gândește cu drag la România, locul care i-a oferit, spune ea, o mare șansă: aceea de a beneficia de „o educație extraordinară”.
Într-un interviu acordatgândul, Ruxandra Burdescu vorbește despre felul în care poate ajunge un român într-o poziție cheie la Banca Mondială, despre modalitățile constructive de dezvoltare a unei țări, dar și despre experiențele care au ajutat-o să devină ceea ce este astăzi.
Și-a cunoscut soțul la un proces de divorț
Ruxandra Burdescu a terminat Dreptul, la Universitatea din Craiova. „Dreptul este o specialitate foarte versatilă. Se potrivește multor cariere, de la lumea afacerilor până la politică (…) Dreptul comercial, al afacerilor, internațional, drepturile omului etc sunt toate ramuri de drept unde am învățat multe lucruri care îmi servesc în profesia mea actuală. În Universitatea din Craiova ca și în liceu, am avut norocul să primesc o educație extraordinară. Sunt foarte recunoscătoare țării mele și dascălilor pentru aceasta”, a povestit ea. Soțul său a terminat aceeași facultate și același liceu, dar nu pe băncile școlii au avut prima întâlnire. Ci în sala de judecată, la un divorț, în perioada în care amândoi erau avocați în Baroul Dolj.”Nu ne-am cunoscut până când am fost amândoi avocați, într-un proces de divorț. Așa se face că am vorbit de divorț înainte să vorbim de căsătorie”, povestește șefa misiunii Băncii Mondiale din Uruguay.
Ruxandra si Claudiu Burdescu în India la Taj Majal. Sursă: arhiva personală
Românii din SUA și perfectul simplu
Astăzi au împreună doi copii, Luca Mihai și Dinu Matei, care vorbesc în casă și româna, și engleza, iar acum, de când s-au mutat în Montevideo, învață spaniola. Pe vremea când stăteau în SUA, felul celor doi soți de a vorbi în casă stârnea zâmbetele prietenilor români. „Românii din America se distrează să ne audă vorbind oltenește, folosind perfectul simplu. Le reamintesc tuturor că este un timp corect gramatical”, a glumit Burdescu, pe care soțul său o ține la curent cu știrile politice și sportive din țară, pentru că ea nu are prea mult timp să citească publicațiile românești.
Luca Mihai și Dinu Matei acasă în Washington DC. Sursă: arhiva personală
Când o întrebi ce pasiuni are, Ruxandra Burdescu spune că pentru cele mai importante lucruri sunt munca și familia pe care a reușit să o aibă alături, chiar și la capătul lumii. „Pentru următorii patru ani voi sta cu familia în Montevideo și sunt norocoasă că ne-a însoțit până aici și soacra mea. Apoi ne vom întoarce probabil în Washington DC, deși ne gândim că am putea să ne îmbarcăm într-o altă aventură! Îmi amintesc cu plăcere de anii când am predat. Se învață foarte mult din interacțiunile cu studenții. Energia lor este contagioasă și ideile lor fascinante. După ce mai cresc băieții mei (care au acum 7 și 9 ani) sper să pot combina serviciul în Banca Mondială cu un post în învățământ, așa cum fac și alți colegi. De fapt, este imposibil să planifici viitorul. Nu știam cu ani în urmă unde aș fi putut fi acum. Am învățat să fiu deschisă la oportunitățile care se ivesc și am avut norocul de o familie și mai ales de un soț care să mă sprijine, căci schimbările nu sunt ușoare”, spune Ruxandra Burdescu.
CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL AICI
„În America, mi-a fost puțin greu la început, pentru că eram singură”
Însă, pe parcursul vieții ei, nu i-a avut întotdeauna alături pe cei dragi. În anul 2001, a câștigat o bursă Fulbright în SUA. A fost punctul de plecare al ascensiunii ei internaționale, însă începuturile nu au fost tocmai ușoare. „În America mi-a fost puțin greu la început, pentru că eram singură. Nu am avut prieteni sau familie. Eu urma să mă duc la școală în DC, dar când am ajuns cu avionul m-a așteptat la aeroport și m-a găzduit un student din Baltimore, venit acolo tot din Craiova. E foarte greu să ajungi într-un loc unde ești singur și nu cunoști pe nimeni. Dar mi-am făcut prieteni destul de ușor”, își amintește șefa reprezentanței Băncii Mondiale din Uruguay. În momentul în care a primit bursa Fulbright, era avocată în Baroul Dolj și preda la Facultatea de Drept și Științe Economice. „Deși făceam un doctorat în materie de contracte și vicii de consimțământ, eram foarte interesată de dreptul internațional și am căutat o specializare în străinătate. Sunt foarte recunoscătoare Fundației Fulbright fără de care nu aș fi putut să îmi îndeplinesc visul să învăț în SUA și să lucrez pentru un organism internațional”, crede românca.
Cum arată un interviu la Banca Mondială
După ce a terminat un program de master la American University, Washington College of Law, a aplicat pentru un internship la Banca Mondială, pe timpul verii și a fost primită într-un departament care lucra în reforma sectorului public în America Latină și Caraibe. „Am lucrat la început cu proiecte de reformă judiciară, în țări ca Venezuela, Guatemala, Honduras, Mexic, dar am vrut să îmi lărgesc orizontul și am lucra apoi cu proiecte și subiecte variate (instituțiile publice, reforma bugetului, guvernabilitate, descentralizarea fiscală etc). După ceva ani am început să lucrez cu țări în Africa de Est și Sud pe teme de integrare regională, apoi m-am întors în domeniul meu de bază (anti-corupție și guvernabilitate). Fără să fi sperat, mi s-a dat o șansă incredibilă: am intrat în echipa Numărul doi din ierarhia Băncii Mondiale și am lucrat aproape doi ani cu Ngozi Okonjo-Iweala, managing director, până în momentul în care a plecat ca ministru de Finanțe în Nigeria și apoi încă doi ani cu Caroline Anstey, de asemenea managing director”, povestește șefa reprezentanței din Uruguay, care are acum o experiență de 13 ani în Banca Mondială.
Burdescu și foștii săi colegi din Banca Mondială, la o recepție în onoarea Managing Director Ngozi Okonjo-Iweala. Sursă: arhiva personală
Uruguay, „un șoricel care doarme lângă doi elefanți, Argentina și Brazilia”
A fost atrasă de poziția de reprezentantă în Uruguay, și pentru că această țară este ca un „laborator” unde Banca Mondială desfășoară numeroase programe inovative care ajung să fie preluate și în alte state care se confruntă cu probleme similare. „În special m-a atras faptul că programul Băncii Mondiale în Uruguay este foarte activ (poate surprinzător în comparație cu dimensiunea relativ mică a țării) și este caracterizat prin foarte multe inovații (Uruguay este ca un laborator), oportunități de a experimenta și învăța”, crede Ruxandra Burdescu.
Burdescu la recepția de primire în Montevideo.Sursă: arhiva personală
În opinia sa, Uruguay reușește să iasă în evidență și în fața „campionilor locali” din America Latină prin succesul pe care l-a avut în a reduce sărăcia, inegalitatea socială și corupția. „Multe țări din regiune și din lume pot învăța de la această țară”.În perioada 2003-2012, economia din Uruguay a crescut la o rată de 5,3%, iar actuala prognoză de creștere economică a Băncii Mondiale este de 4%, bazată în special pe consumul intern.”Ce este fenomenal este că această creștere economică, dublată de politici sociale foarte bune, a redus rata sărăciei de la 34,4% în 2006 la numai 12% în 2012, în timp ce sărăcia extremă a fost redusă de la 2,6% la 0,5% în aceeași perioadă”, argumentează reprezentanta Băncii Mondiale. Interesată de tema anti-corupției, Ruxandra BUrdescu s-a declarat impresionată de faptul că această țară are cel mai scăzut nivel de corupție din America Latină. Cu toate acestea, statul continuă să aibă niște vulnerabilități.”Sunt încă multe lucruri cu care Guvernul se confruntă, cum ar fi să țină în frăun inflația, să diversifice economia și să mențină competitivitatea industriei locale în exterior. Cea mai mare problemă este de vulnerabilitate în fața șocurilor externe – fie globale, fie regionale. Uruguay este ca un șoricel care doarme lângă doi elefanți, Argentina, în stânga și Brazilia, în dreapta și deci trebuie să fie tot timpul alert”, a precizat ea.
„Mă simt ca acasă în Montevideo”
Valoarea totală a proiectelor desfășurate în prezent de Banca Mondială în Uruguay se ridică la 790 de milioane de dolari. „Programul Băncii Mondiale este foarte divers. Avem proiecte de la sectorul rutier sau de agricultură, până la reforma educației, protecției sociale în domeniul sănătății, științei și tehnologiei, pe teme de apă sau mediu înconjurător, sprijinim reforma sectorului public sau bancar”, arată ea.
La Montevideo, reprezentanta Băncii Mondiale a avut parte de o primire extrem de călduroasă. „De fapt, împărțim rădăcinile latine și asta cred că se simte”, crede Ruxandra Burdescu, adăugând că se simte aici ca acasă: „Montevideo este unul dintre cele mai frumoase orașe din America Latină, pe malul apei, o atmosferă calmă și relaxată. Mă simt ca acasă… De exemplu, după o perioadă lungă de stagnare economică, orașul din păcate are multe necesități de infrastructură care trebuie rezolvate. Oamenii sunt foarte primitori, ca românii – iubesc fotbalul, politica și carnea la grătar. Este minunat aici”, ne-a povestit ea.
La Banca Mondială, ești înconjurat de oameni excepționali din toate țările
Ruxandra Burdescu spune că se simte norocoasă să lucreze la Banca Mondială: „Ești înconjurat de oameni excepționali din mai toate țările. Ei sunt nu numai cei mai buni specialiști în diferite domenii, dar au pasiuni extraordinare și au trăit experiențe incredibile, din Sudan până în Indonezia, din Chile până în Irak. Dacă inviți un coleg la o cafea, îți spune nu numai ce să faci ca să îți salvezi proiectul la care lucrezi, dar afli o mulțime de alte povești fantastice. Eu am primit sfaturi și ajutor cu toate problemele mele, personale ori profesionale. Nu aș fi în poziția în care sunt dacă oameni deosebiți și generoși nu m-ar fi ajutat. Lor ca și familiei mele le sunt foarte recunoscătoare”.
CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL AICI