Irina Rimes este invitata Cristinei Stănciulescu la INTERVIURILE GÂNDUL. În a cincea parte a interviului exclusiv (publicat în premieră pe canalul YouTube al GÂNDUL), cântăreața vorbește despre venirea ei în București, provocările întâlnite la începutul carierei și stilul vestimentar inconfundabil.
Cristina Stănciulescu: Ai luptat să vii în România. Cum te-a primit România, ce a fost greu și ce a fost ușor în lupta asta?
Irina Rimes: Hai să încep cu începutul. Eu când am venit în România, am venit practic la nimic. Vorbisem cu Cristi Tabără, care pe atunci trebuia să fie nașul meu de cununie. „Vrea Cat Music să semneze cu tine, vino încoace”. Eu aveam 1000 de euro câștigați după concursul „Fabrica de Staruri”, la care participasem și de banii ăia mi-am luat niște haine noi, mi-am luat bilete la autobuz, mi-am făcut viză și am venit. În anul 2 de facultate.
Nu mă așteptam nimeni, desigur, niciun Cat Music, nimic, în schimb mă aștepta Andi la Gara de Nord. Frumușel, cu prietenul lui, a venit cu mașina, m-a luat, i-a fost rușine să mă ducă acasă, m-a dus la un hotel. Am stat acolo până când și-a luat curajul să mă ducă acasă. Până atunci nu avusesem cu Andi interacțiunea asta de iubiți. Noi ne iubeam, dar la distanță și am zis că nu vom fi împreună, că nu avem cum. El e acolo, eu sunt aici. M-am îndrăgostit de București, arhitectural. Țin minte că mă ducea Andi pe străzile orașului vechi și eram ca un copil care merge la zoo și vede tot felul de animăluțe, pentru prima oară. M-am îndrăgostit de clădirea CEC, de multe chestii aici, de toate străduțele, de toate restaurantele, de drumurile pavate, de mirosurile de piatră. Și de metrou. Mai mult de tramvai.
Bucureștiul a fost o salvare, pentru că eu mi-am lăsat toată viața de acolo, am pus-o pe HOLD, ea nu prea a mai existat până când nu m-am întors să o reiau și am văzut că îmi place mai mult aici, iar am lăsat totul acolo și am venit aici, ne stabilisem deja definitiv.
Am lucrat în studio vreo doi ani, doar lucrând la piese, pentru alți artiști, după care a venit acea piesă VISELE și totul s-a schimbat într-o noapte. Nu au venit banii într-o noapte, dar pentru mine a fost incredibil de repede.
Cristina Stănciulescu: Am observat că te îmbraci într-un anumit fel. Cum ți-ai defini stilul? La TV ai niște ținute inedite, grafice, speciale, ești cumva această Lolita a muzicii. Cum îți alegi hainele?
Irina Rimes: Mă întorc la masca pe care am tot menționat-o. Secretul este să ai o echipă foarte bună în spate sau una cu care te înțelegi foarte bine, niște oameni cu viziune, care să fie pe aceeași undă cu tine. Nu eu mi-am ales bretonul. Am acceptat destul de greu ideea. Îmi intra prin ochi și știam că o să arăt ca un băiețel, dar pe atunci eram fetiță drăguță blonduță.
A intervenit această echipă formată din Alex Ifimov și Olivia Stoica, care m-au reformatat complet. Ce-i drept eu și înainte mă îmbrăcam păpușește, pentru că sunt minionă. Mereu m-am gândit dacă asta nu ar fi o mască pe care o folosesc, ca să nu fiu rănită de către oamenii din jur. Pentru că în momentul în care vezi o femeie normală și una care e mai drăguță și mai simpatică și mai dulcică, parcă ai răni-o mai puțin pe cea dulcică.
INTERVIURILE GÂNDUL. Irina Rimes, invitata Cristinei Stănciulescu la „Gânduri Bune” – A patra parte