Invenția unor români le arată chirurgilor „cât să taie”. Ideea care poate revoluționa operațiile prin care sunt îndepărtate tumorile

Cu 18 medalii de aur, șapte de argint, trei medalii de bronz și 32 de premii speciale, românii s-au făcut și anul acesta remarcați la cea de-a 43-a ediție a Salonului Internațional de Invenții de la Geneva. Printre laureații cu aur s-a aflat și o echipă de cercetători de la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie – ITM București, care, în plus, au fost recompensați și cu Premiul OSIM și un altul din partea delegației Poloniei.

Marioara Avram, alături de Ina Ruxandra Petrescu, Andrei Marius Avram și Antonio Marian Rădoi au fost recompensați pentru o invenție care ar putea revoluționa lumea medicală. Este vorba despre un reactiv pe bază de nanoparticule de aur ce poate fi utilizat pentru cartografierea arhitecturii țesuturilor tumorale.

Concret, respectivul procedeu permite determinarea cu acuratețe a limitelor tumorale, pe suprafață și în profunzime, și inclusiv evidențierea cuiburilor de celule tumorale aflate în vecinătatea tumorii. Asta pentru că, printr-o reacție specifică, în tumoră, nanoparticulele de aur devin luminoase, a precizat Marioara Avram pentru gândul. Dacă îndepărtăm limbajul de specialitate din această descriere, putem spune că invenția îi ajută pe medici să stabilească unde anume începe și unde se termină o tumoare, astfel încât să știe ce trebuie extirpat.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

FOTO: Medalia de aur din partea juriului și cele doua premii speciale câstigate la Salonul de Invenții de la Geneva 2015

„Este un reactiv pe bază de nanoparticule de aur, cu dimensiunea de 5 nanometri, cu ajutorul căruia noi am făcut niște studii pe tumora melanom”, a explicat cercetătoarea.

„Am făcut studii pe șoareci, în sensul că am vrut să detectăm tumora, marginile ei și rădăcinile tumorale care se dezvoltau în țesutul sănătos, și, nu numai atât, am vrut să studiem arhitectura țesutului acestuia tumoral. Ne-a ajutat foarte mult reactivul în sensul că noi am inoculat tumorile șoarecilor, i-am studiat 14 zile și înainte de a-i eutanasia am injectat reactivul acesta în tumoră, iar anatomopatologul a făcut niște lamele pe care le-am studiat prin diverse metode. Am constat că în tumoră, nanoparticulele acestea făceau așa-numita rezonanță plasmonică pe suprafață, în sensul că norul electronic din jurul lor le făcea să fie foarte luminoase, de un albastru fosforescent foarte frumos, dar numai în tumoră. Asta uitându-ne la microscop, la limita dintre ultraviolet și vizibil. Numai în melanom se vedeau nanoparticulele foarte bine, și atunci am putut să identificăm extraordinar de corect exact unde erau celule tumorale. Aceste nanoparticule au intrat prin endocitoză în celulă, iar ele din celulă produceau efectul. Deci, procedeul permite vizualizarea structurii și morfologiei tumorii„, ne-a mai spus Avram.

Invenția care ar putea revoluționa lumea medicală

Doi ani au lucrat Marioara Avram și colegii săi de echipă la aceast proiect. Cel mai dificil a fost, mărturisește acum cercetătoarea, să înțeleagă de ce nanoparticulele de aur deveneau luminoase doar în celulele tumorale.

„Am făcut un senzor special pentru ele, ca să măsurăm indicele de refracție al melanomului acestuia, să vedem din ce cauză apăreau luminoase. Am studiat foarte mult ca să-mi dau seama de la ce…”, a povestit ea. „În cele din urmă am constat că indicele de refracție al melanomului era mult mai mare decât al țesutului sănătos și al mușchiului și de aceea la lungimea aceasta de undă se făcea rezonanța plasmonică numai și numai pe melanom„, adăugat cercetătoarea.

FOTO: Ina Petrescu, Marioara Avram și Camelia Marinescu (director minister)

Deși testele făcute pe șoareci nu vor fi realizate și pe oameni, Mariora Avram spune totuși că este un punct de plecare pentru o viitoare cercetare, ale cărei rezultate speră să le oferă un real ajutor medicilor.

„Nu avem de gând să le facem pe oameni pentru că durează foarte foarte mult și sunt foarte laborioase documentele de aprobare… Dar pornind de la rezultatele acestea, vreau să fac un senzor și să pun niște nanopiramiduțe de aur pe electrozii senzorului și să determin exact de pe piele melanomul, fără să mai fie ceva invaziv„, a afirmat cercetătoarea. „Este posibilă varianta aceasta. Noi am studiat ce fac nanoparticulele de aur acolo, la ce sunt folositoare, am studiat efectele și acum sunt edificați asupra efectelor pe care le produc, și atunci pot să fac nanostructurarea electrozilor în așa fel încât să intre puțin în piele – 20 de microni maxim -, să nu lezeze pielea cumva, și să determin apoi constanta dielectircă (permitivitatea electrică, n. red) și indicele de refracție, iar în funcție de asta să îmi dau seama dacă este vorba de un melanom sau nu; spre exemplu, dacă o aluniță s-a transformat în melanom sau nu”, a subliniat ea.

De fapt, ideea acestei cercetări a pornit de la o solicitare reală în acest sens. În urmă cu câțiva ani, dr. Ina Ruxandra Petrescu, de la Spitalul Universitar, îi cerea ajutorul Marioarei Avram pentru a găsi o procedură prin care să poată determina cât mai clar marginile melanomului.

„Acum mai mult timp, dr. Petrescu, de la Spitalul Universitar, care lucrează la Chirurgie Microreconstructivă – Chirurgie Plastică, a venit la mine și m-a rugat să îi găsesc o metodă prin care să determine foarte bine marginile melanomului. Pentru că el, apărând în zone expuse la soare – față, gât -, când venea un pacient cu melanom, medicii erau nevoiți să taie foarte mult în jur, aproape că mutilau omul. Și atunci m-a rugat dacă pot să-i găsesc o metodă ca să taie cât mai sigur și cât mai puțin din piele„, și-a amintit cercetătoarea.

FOTO: Ina Petrescu, alături de Marioara Avram

Pentru următoarea etapă a cercetării, Marioara Avram și echipa sa au nevoie de bani. Bani pe care statul românul nu este tocmai dispus să-i aloce. Se lucrează greu, pe proiecte, dar chiar și fondurile din aceste surse se tot reduc de la an la an.

Președintele juriului Salonului de Invenții de la Geneva a promis însă că va veni în vizită la București și va încerca să dea o mână de ajutor.

„Ea (președintele juriului, n. red) m-a întrebat dacă noi primim ceva sau ne ajută cu ceva faptul că am obținut premiile acestea la Geneva. I-am spus că nu ne ajută cu nimic, decât că le punem la CV. După aceea am stat mai mult de vorbă și a promis că în luma mai va veni la București să vadă cum ne poate ajuta să obținem finanțare să continuăm cercetarea”, a spus cercetătoarea. „Au fost printre noi inventatori care veneau din mediul privat și care au avut bani să-și promoveze invenția, să meargă la radio, la televizor, care au plătit niște interviuri pentru a se promova. Noi, dacă nu avem bani să ne promovăm, așa rămânem… Acum dacă-și mai aduce cineva aminte de noi câteva zile și apoi uită toată lumea. Deci nu avem niciun avantaj… Sprijin din partea statului primim prin proiecte, care sunt oricum slab finanțate. Adică semnezi întotdeauna un contract pe o anumită sumă și te trezești că-ți dau în fiecare an suma cu 50-70% mai mică”, a continuat ea.

„E mare păcat că noi suntem sursă de inteligență pentru alte state”

Cu toate acestea, Marioara Avram nu vrea să își plângă de milă. De peste 20 de ani lucrează la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Microtehnologie – ITM București, iar după tot acest timp s-a obișnuit să se descurce cu bani puțini. Îi pare rău însă de tinerii talentați pe care România nu știe să-i prețuiască așa cum ar trebui.

„Eu am 57 de ani și sunt angajată a institutului încă de când s-a înființat. Acum, ca cercetător științific gradul I am un salariu de 700 de euro„, a povestit ea. „Cel mai mult îmi pare rău însă de tinerii care ne pleacă. Anul trecut am fost nevoită, spre sfârșitul anului, să le caut băieților niște burse să plece și cred că – îmi pare tare rău să spun asta -, deși au promis că se vor întoarce, nu o vor mai face. E mare păcat că noi suntem sursă de inteligență pentru alte state… Acum am în colectiv tineri pe care i-am angajat; unii sunt încă studenți, masteranzi, doctoranzi, pe care i-am angajat special pentru a face dispozitivele pentru măsurători neinvazive despre care vorbeam mai înainte. Sunt foarte buni!”, a completat cercetătoarea.

De altfel, ar mai fi saloane de invenții la care ar putea participa anul acesta, dar problema e aceeași: „Nu cred că mai am bani. Noi mergem pe banii pe proiectele noastre… Și cum banii de deplasări sunt cam aceiași cu banii de salarii, mai degrabă le dau copiilor salariul, decât să ne plimbăm, mai ales că anul acesta ne-au tăiat și mai mult fondurile. Avem și prea puțin timp și prea puțini bani pentru câte sunt făcute în cercetare”, explică Marioara Avram.

FOTO: Marioara Avram și tinerii cu care lucrează în laborator: Cătalin Mărculescu, Tiberiu Burinaru, Andrei Avram, Bianca Tincu și Andreea Speriatu

Totuși, toată munca pe care a făcut-o până acum a avut drept catalizator pasiunea pentru ceea ce face: puternică, reală, care îi ține mintea ocupată mai tot timpul.

„Până acum câțiva ani, dacă dormeam câteva ore pe noapte… Restul erau dedicate cercetării. Soțul meu m-a înțeles și m-a ajutat”, a spus ea. „Altfel nu ai cum, nu poți să faci treabă de calitate. Dacă ești obosit și tracasat și tot timpul cu gândul în altă parte, nu poți să faci cercetare. Dacă ai pornit pe o idee, trebuie să sapi pe ideea aceea, că altfel o uiți dacă vii cu alte preocupări și nu mai faci treabă bună. Dacă ești cercetător trebuie să fii de la început călit, să reziști și să nu obosești repede. Când eram mai tânără, dacă aveam o idee și visam noaptea că ea ar putea fi o soluție pentru o problemă, mă trezeam, deschideam laptopul și mă apucam de lucru”, rememorează femeia.

De ceve vreme culege roadele: din cele 18 invenții ale sale, 10 au fost premiate la cele mai importante saloane internaționale. În 2006, la Geneva, a câștigat medalia pentru „Cel mai bun inventator femeie”. A avut și șansa să lucreze peste granițe, dar a refuzat propunerile primite, preferând să rămână alături de cei dragi.

„Nu am vrut să plec pentru că am fost de părere că familia este mai importantă decât orice. Am avut posibilitatea, dar nu am vrut pentru că aveam doi copii și m-am gândit că e bine să crească alături și de mama și de tata, să fie familia armonioasă. Și cred că am făcut bine”, a afirmat Marioara Avram în cele din urmă