Medicii care refuză să facă avorturi: „Nu poți să ajuți femeile să aducă copii pe lume, iar pe cealaltă parte să îi omori”

Avorturile se produc pe bandă rulantă în România. Potrivit ultimelor date ale Institutului Național de statistică, în 2015, au avut loc 70.448 de întreruperi de sarcină, cele mai multe la categoria 25-29 ani, unde au fost confirmate 18.153 de cazuri. Mai exact, la fiecare patru sarcini, una este întreruptă. 

C.A avea o relație de câțiva ani cu Alex când a aflat că e însărcinată. Ea își dorea copilul, el nu. Așa că au ales avortul. Despre ziua aceea nu îi place să vorbească. Poarta însă în suflet dimineața aceea geroasă în care a ajuns la spital. Medicul care a întâmpinat-o purta încă urmele unei intervenții trecute, avea halatul plin de sânge. S-a simțit ca într-o măcelărie. A început să tremure, dar a simțit că e prea tarziu să dea înapoi. Acesta este însă doar unul dintre filmele care oglindește această realitate sumbră, una pe care câțiva medici refuză să o mai vadă, pentru că au ales să vadă bucuria din ochii părinților care își strâng pentru prima oară copilul în brațe, adică au ales viața.

Statisticile cu privire la numărul femeilor care ajung la avort se pierd undeva în ceață, pentru că multe nu sunt declarate. „Femeile de la țară apelează și astăzi la metode empirice, pentru că nu sunt educate, au părinți rigizi. Nu au curajul să vină și să spună: Mamă, am 16 ani și mi-am început viața sexuală! Ascund lucrul asta, rămân însărcinate și se duc la nu știu ce babă sau fost doctor. Vin și la mine femei care trec de 14 săptămâni și vor să renunțe la sarcină, deși se știe că eu nu fac avorturi la cerere”, spune medicul ginecolog Dan Tutunaru pentru Gândul. Acesta vede în avort un pacat, iar celor care se gândesc la el le ține o lecție. „În general, e bine să folosești un limbaj mai dur, așa că le spun: E copilul tău și tu hotărăști acum dacă îl omori sau nu. Ori că îl omori acum, la 8 săptămâni, ori la 18 ani, e același lucru.

Nu avem noi dreptul să hotărâm destinul altei vieți. Aici sunt mai degrabă niște considerente spirituale decât religioase, pentru că și sunt alte credințe, nu neapărat religioase, care nu susțin această interferență în viața cuiva. Sunt femei care avortează la cerere, dar fără voia lor, pentru că sunt silite de tată, de societate și rămân traumatizate. Și văd și femei care pierd sarcina și sunt traumatizate””, precizează dr. ginecolog Dan Tutunaru.

După o astfel de experiență, o femeie poate avea un sentiment de goliciune. „Această intervenție reprezintă o pierdere. Din acest motiv, fiecare dintre noi resimte într-o manieră diferită această întrerupere de sarcină. Dacă nu este satisfăcută, nevoia de atenție post avort poate avea repercusiuni asupra relației cu partenerul sau asupra relației cu propria persoană. Multe dintre cele care recurg la acest gest nu conștientizează emoțional sau rațional impactul. Percep asta mai mult la nivelul organismului, ca o stare de rău, de neliniște. Este nevoie pe cât posibil să respectăm acest spațiu, să nu îl invadăm cu afirmații de genul: „Asta este cea mai bună soluție!”, pentru că putem face mai mult rău decât bine. De multe ori, din nevoia de a înțelege, pentru că nu am trecut printr-o astfel de experiență, devenim intruzivi, curioși.  Este o situație sensibilă, persoana poate dori să vorbească ori se închide în ea, apare senzația de gol interior, de vid. Sunt persoane care s-au gândit chiar la sinucidere. De aceea, trebuie să gestionăm situația cu sensibilitate, cu respect”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.

Femei de toate vârstele și din toate categoriile sociale recurg astăzi la întreruperea de sarcină.  „Mulți dintre noi avem sentimentul că este un act voluntar, o decizie, așa că avem tendința să tratăm situația într-un mod rațional, însă nu știm întotdeauna care au fost resorturile interioare sau cauzele exterioare care au determinat o persoană să facă acea întrerupere. Motivele pot fi variate, uneori țin de persoana în cauză, alteori de factorii contextuali, presiunea, dezacordul.  De multe ori, pot fi obligate să facă această întrerupere. Momentul în care motivația actului este una conflictuală, automat și experiența în sine, dincolo de impactul psihologic și fiziologic al întreruperii, creează probleme. De multe ori, persoanelor în cauză nu li se explică  complicațiile post avort. Până la urmă, sarcina aduce modificări la nivel fiziologic, hormonal, iar acestea au impact asupra stării de bine, asupra planului emoțional al persoanei. Atunci când o persoană nu este pusă in temă cu aceste stări post avort, ele pot corela și se pot adânci”, adaugă psihoterapeutul.

Dr. Erna Stoian a făcut mai multe avorturi la cerere în timpul rezidențiatului, ca mulți alți medici tineri. „Atunci trebuia să înveți să faci această manevră. Acum lucrez în domeniul fertilității, unde întâlnesc femei care își doresc copii, dar îi obțin foarte greu. Nu poți pe o parte să ajuți femeile să aducă copii pe lume, iar pe cealaltă parte să îi omori. De aceea, am renunțat”, spune medicul Stoian. 

„I-am cumpărat din banii mei un sterilet și i l-am montat””

Amintirile de atunci o însoțesc și astăzi, poate și pentru că atunci suferința se ascundea pe coridoare. „Erau paciente care veneau lunar să facă avort, pentru ele asta era metoda de contracepție. Îmi amintesc cazul unei femei care trăia pe străzi, avea patru copii, așa că beneficia de avort la cerere gratuit. I-am indicat niște metode contraceptive, dar nu avea bani de prezervativ sau de pilule, așa că i-am cumpărat din banii mei un sterilet și i l-am montat””, adaugă medicul ginecolog Erna Stoian.

Un avort poate distruge de multe ori două vieți, a copilului, dar și a mamei. „În cazul unui chirutaj există riscul de accident mecanic, uterul poate fi perforat, femeia își poate distruge structurile intrauterine, adică endeometrul, și nu mai poate rămâne însărcinată, poate să se producă o infecție, iar viitorul ei poate fi compromis, pentru că se distrug trompele. Există riscuri imediate, dar și complicații care pot apărea pe parcurs. Mă întâlnesc deseori cu femei care au trecut prin experiențe de acest gen. Cazurile dramatice sunt acelea în care uterul a fost distrus”, subliniază medicul Tutunaru.  

„Am cunoscut o pacientă de 16 ani care nu a vrut să spună părinților că este însărcinată, a încercat să își provoace singură un avort și a ajuns în spital cu infecție, febră mare și a trebuit să i se scoată uterul. Practic, pentru o prostie din adolescență, poți rămâne cu sechele toată viața””, subliniază dr. ginecolog Erna Stoian.

Sarcina juvenilă rămâne o problemă destul de serioasă pentru societatea românească „La spital, mai puțin în practica privată, am întâlnit fete de 16 ani însărcinate, iar, de multe ori, și tatăl este minor. Asta crește riscul abandonului, pentru că mama este elevă. De obicei, vin din mediul rural, și știm ce concepții există la țară, foarte multe fug din spital, și așa ajungem la o altă problemă: încărcarea societății cu copii abandonați, când totul ține de educație, de informație””, explică dr. Tutunaru.

Avortul la cerere este permis în România până la 14 săptămâni de sarcină. După există doar avortul terapeutic, dacă este pusă în pericol viața mamei sau există niște malformații incompatibile cu viața. „Au venit la mine femei care aveau o sarcină de 16 săptămâni, dar își doreau să renunțe la ea. Este nepermis în anul în care trăim să obținem sarcini nedorite. Acest lucru nu putea fi imputat femeilor înainte de 89, când nu existau metode de contracepție, dar acum acestea există””, explică dr. Stoian.

„Noțiunea de avort trebuie clar înțeleasă. Avortul reprezintă pierderea unei sarcini, care poate fi la cerere, adică este dorința mamei de a-și omorî copilul, sau se pierde din alte motive, independente de dorința mamei, acesta este avortul spontan. De multe ori, avortul se confundă cu chiuretajul, care se face la cerere, pentru că așa îți dorești sau pentru că sarcina s-a oprit în evoluție”, adaugă dr. Dan Tutunaru.

„Avortul terapeutic se poate face până la 27 de săptămâni atunci când există patologii care pun în pericol viața mamei. De exemplu, descoperi că mama are un cancer, are nevoie de tratament. Dacă ar păstra sarcina, ar risca să moară. Copilul are o malformație severă, adică poate să se nască și să moară imediat”, mai spune dr. ginecolog Erna Stoian pentru Gândul.

Medicii sunt de acord cu întreruperea de sarcină când există un semn clar că acest copil are o dizabilitate majoră, în special pe partea neurologică. „Orice familie își dorește un copil sănătos, iar această stare ține de sistemul nervos, adică de psihic. Chiar dacă are o problemă la mână sau gură de lup, sau orice altceva de acest gen, în momentul în care este sănătos psihic, el poate să aibă o viață absolut normală, să înțeleagă viața, să acumuleze.

Vedem în jurul nostru oameni în scaunul cu rotile, cum este Stephen Hawking, care a avut o problemă la 20 de ani, sunt însă copii inteligenți cu dizabilități motorii, pentru care nu trebuie să intervenim. Există probleme anatomice care pot fi rezolvate chirurgical, dar când la mijloc este sistemul nervos, nu se poate interveni. În ceea ce privește Sindromul Down, foarte mulți dintre părinții acestor copii au mari probleme, pentru că această afecțiune se însoțește de probleme de sănătate, nu vorbim de cele cardiace sau oftalmologice, ci de tulburări fizice severe. De multe ori, ei nu reușesc să depășească dezvoltarea unui copil de patru, cinci ani. De aceea, foarte multe cupluri se destramă. Există teste care măsoară riscul de Sindrom Down, avem teste care ne spun dacă este Sindrom Down sau nu, fără a mai fi nevoie de a face o intervenție invazivă. Mai există AND-ul fetal, care este la modă acum, se pot face teste genetice, părinții pot fi sfătuiți. Am întâlnit femei care au aflat că vor avea un copil cu Sindrom Down, dar au decis să păstreze sarcina. Copiii însă nu au supraviețuit. S-au născut, au fost duși în străinătate și operați, dar nu au supraviețuit”, precizează dr Tutunaru.

„Sindromul Down are o gamă largă de simptomatologii, pot fi unele grave sau mai ușoare. Dacă îl aduci pe lume, trebuie să te asiguri că îi poți acorda suportul, pentru că el trebuie să aibă o viață. Am avut o pacientă care s-a chinuit opt ani cu un copil cu probleme, nu a mai încercat să aibă altul, dar la un moment dat l-a pierdut, iar trauma a fost mult mai mare în acest caz, decât dacă ar fi renunțat la sarcină”, crede medicul Stoian.

„M-au impresionat copiii cu malformații cardiace. Am întâlnit femei care își doreau să întrerupă sarcina, deși cazurile erau operabile. Ei pot avea o viață absolut normală. În momentul în care vezi la ecografie o malformație,  trebuie să spui. Nu poți să fii fericit când afli că are buză de iepure sau gură de lup sau îi lipsesc patru degete, dar trebuie să îi explici că poate fi un geniu, că e copilul tău și că are nevoie doar de mai multă afecțiune””, adaugă Tutunaru. 

„Părinții trebuie să înțeleagă că nu mai trăim vremurile de acum 50 de ani”

Dincolo de toate astea, avortul rămâne o traumă. „Am avut o pacientă de 40 și ceva de ani care în tinerețe făcuse patru avorturi la cerere, iar acum nu mai putea rămâne însărcinată. Am văzut și cazuri în care femeile vin să facă avort la îndemnul partenerului, ele nefiind convinse că asta își doresc, iar în România suportul psihologic nu există””, spune dr. Stoian.

Medicii cred că unul dintre motivele pentru care numărul femeilor care recurg la avort crește astăzi este lipsa educației. „Cred că educația trebuie începută de la 3, 4 ani, apropo de pupatul cu alți copii de vârsta lor. Astăzi orice copil are tabletă, calculator, are acces imediat la Internet, iar informația scapă de sub control. Ei trebuie învățați în primul rând să se protejeze, pentru că aici nu luăm în calcul afecțiunile simple, ci bolile grave, cum este SIDA. Părinții trebuie să înțeleagă că nu mai trăim vremurile de acum 50 de ani, când la 14 ani credeai că te-a adus barza. În grădințe și școli se pot organiza jocuri, gen mama și copilul”, afirmă medicul Dan Tutunaru.

„Persoanele tinere nu conștientizează importanța protecției, nu vorbesc suficient acasă despre contactul sexual și despre bolile cu trasmitere sexuală. Sunt femei care spun: Mi-e frică de sterilet! Pilula îngrașă! Țin calendarul. Rămân gravide și renunță la sarcină. Totul ține de educație. În anii 90, în SUA, a fost proclamată teoria abstinenței, ca și metodă de contracepție, iar numărul gravidelor cu sarcini nedorite a crescut foarte mult. În țările nordice, unde se face cu adevărat educație sexuală, sarcinile nedorite sunt tot mai puține. Totul ține de educație, iar ea trebuie să înceapă din timp”, explică dr. Erna Stoian.

„Cele mai folosite metode contraceptive sunt: prezervativul, care este indicat tuturor, mai ales când vorbim de un partener nou de viață. Practic, nu poți să știi niciodată dacă partenerul nu are o boală cu trasmitere sexuală. Pilulele contraceptive asigură o protecție de peste 90%, dar peste asta trebuie consultat un specialist, pentru că nu pot fi bune pentru toată lumea. Sunt anumite situații în care pilulele sunt contraindicate, când femeia a avut tromboze, are probleme cu coagularea. O altă metodă este steriletul, dar este indicată femeilor care au deja un copil. Nașterea este o minune, pentru că apare o nouă viață. Avortul, din punct de vedere religios, îl judecă doar Dumnezeu, dar este bine să nu se ajungă în situația de a-l alege”, adaugă dr. ginecolog  Erna Stoian.

Doctorul ginecolog  Dan Tutunaru crede că o sarcină poate fi posibilă și după 40 de ani. „Deși femeia are un număr finit de ovocite, la ora actuală există terapii de rejuvenare a ovarului. Sunt paciente de 40 și ceva de ani, care nu mai au ovocite, dar care își doresc să facă copii. Atunci le explici că 1. Nu prea mai au cu ce, 2. Calitatea ovocitelor este destul de slabă. 3. Nu prea mai e timp. Atunci le oferi varianta de rejuvenare ovariană, ovocitele pot fi retrezite și realocate. Există tratamente ieftine sau cele cu celule stem. Am avut și paciente de 48 de ani. Încercăm să tragem cât mai mult din potențialul femeii, care există acolo”, mărturisește el.