MIHAELA MIROIU: „Femeilor din România li se datorează reașezarea justiției, crearea sentimentului că marile furturi se mai și plătesc”

Într-un interviu pentru gândul, Mihaela Miroiu vorbește despre percepția pe care societatea românească o are asupra femeilor, despre marile calități ale acestora, dar și despre marile lor defecte. „Eu cred că femei atât de lipsite de pretenții ca româncele mai rar găsești. Nu cer nimic. Bine, eu nu vorbesc de tipele astea cu tupeu, minoritară și foarte mediatizate”, crede aceasta.

CITIȚI INTERVIUL INTEGRAL

Din punct de vedere istoric care a fost rolul femeilor din România în conducerea țării, în chestiunile de stat, de-a lungul timpului?

ACTUALITATE Victor Ponta: „Nu candidez la PREȘEDINȚIE, nu sunt candidat de profesie”

10:19

SURSE SURSE: Hotărâre de Guvern pe 27 decembrie privind alegerile prezidențiale/ Marcel Ciolacu, despre Crin Antonescu: E un candidat care are verbele la el

10:19

Oricare ar fi fost rolul, vorbesc aici de România, respectiv de Țările Române, a fost un rol din umbră. Sau dacă vreți a fost un rol secundar, în sensul în care, ca multe alte femei din istoria universală, neputând să fie de exemplu regine sau voievozi, n-au putut decât să-și influențeze soții conducători. În sensul acesta, istoria noastră reține mai degrabă influențele negative, deși este clar că o serie de regine din Regatul Român, de exemplu Regina Maria, au avut rol important în plan istorico-diplomatic, extrem de important în istoria României. Numai că e foarte greu ca acest lucru să facă parte din cultura generală a oamenilor, încât să li se pară foarte normal ca femeile să facă istoria politică a țării lor.

A apărut de curând o scrisoare impresionantă către Carol al II-lea din care răzbate dragostea ei de țară, cunoașterea foarte în amănunt a vieții politice a vremii, a jocurilor de culise. Credeți că ar fi putut influența în mult mai mare măsură societatea românească dacă nu ar fi fost femeie?

Categoric da. Putea să fie regină, dacă își exercita funcția, cum a fost cazul de exemplu al Angliei, care a acceptat regină. Regina Elisabeta și Regina Victoria sunt o parte consistentă a istoriei Marii Britanii în mod foarte direct. Dar sigur că o regină de un asemenea calibru ca Regina Maria ar fi fost, și chiar a fost, chiar dacă în planul doi, un personaj important în istoria României.

Femeile au votat cu adevărat, pentru prima oară în istoria României, după Revoluție

Dacă ne referim la Regina Maria, care a fost cu adevărat rolul benefic și extrem de important pentru  țară și pe care majoritatea nu-l știu astăzi?

Eu nu știu de ce personalizăm atât de mult. În primul rând, o regină de calibrul Mariei, foarte importantă de altfel, aș tratat-o prin analogie cu cele două candidate la președinție de acum. Joacă un rol important, dar nu pentru femei. Rolul important pentru femei în perioada interbelică l-au jucat femeile din organizațiile feministe. Ele sunt cele care au avut o influență decisivă în faptul de a li se recunoaște treptat femeilor drepturile civile și politice egale, cum ar fi dreptul la proprietate, dreptul de a urma toate formele de învățământ, dreptul de a-și exercita multe dintre profesii la care n-aveau voie să participe sau n-aveau acces, în ultimă instanță, în 1929, să poată vota la alegeri locale. Era cât pe aci să aibă acest drept și în constituția lui Carol II și chiar a fost consacrat dreptul de vot la alegeri generale. Numai că de la Carol al II-lea încoace România a trecut prin dictatură până în 1990. Practic, noi vorbim despre o istorie a femeilor care începe în sensul deplin, istoria lor ca cetățene, din 1990.

„Noi facem parte dintr-o istorie în care femeile și-au câștigat tot timpul pâinea, n-au depins economic de bărbați niciodată”

Spuneați că femeia nu poate să fie văzută la rolul pe care îl are ea în cultura românească, ca românilor să li se pară foarte normal ca femeile să facă istoria politică a țării lor. Cu toate acestea am trecut prin  comunism, unde femeia avea un rol important. De ce nu a rămas în mintea oamenilor femeia ca având un rol important?

O problemă este cu comunismul însuși. Comunismul a fost o societate care din punct de vedere formal era egalitarist, respectiv considera că, din punct de vedere formal, dar și constituțional, bărbații și femeile au aceleași drepturi. Numai că, fiind o societate a datoriilor, și mai puțin a drepturilor, avea un centru de comandă care concepea și îi obliga pe alții să aplice propria politică. Respectiv, politica nu se năștea de la firul ierbii, din interesele oamenilor, ei se organizau în partide sau asociații politice și interesele lor deveanu probleme pe agenda politică, iar ei fiind diferiți, respectiv și femei și bărbați, interesele femeilor ar fi putut juca un rol semnificativ pentru femei. În sensul ăsta, nici pentru bărbați n-a fost altfel. Deci, noi trebuie să separăm între o politică într-un regim autoritar, în care era un nonsens ideea de autoafirmare și ideea de libertate  în sensul în care discutăm noi acum, și o politică în care oamenii pot să-și exprime propriile lor interese și opinii, respectiv cea care se face într-o democrație.

De la comunism am rămas cu faptul că femeile, pentru că înainte erau țărănci în proporție de 80%, nu au fost niciodată în istoria României  întreținute, decât într-o proporție extrem de nesemnificativă. Deci noi facem parte dintr-o istorie în care femeile și-au câștigat tot timpul pâinea, n-au depins economic de bărbați niciodată.

Asta este o moștenire pe care comunismul n-a schimbat-o. Dimpotrivă. Obligându-ne să lucrăm, pentru că cine nu lucra se ducea la închisoare pentru parazitism, și unii și alții am fost foarte egali în îndatoriri. Problema e: ce se întâmplă după? Ce se întâmplă în momentul în care oamenii sunt liberi? E greu să judecăm altfel istoria de gen decât într-o societate liberă, deci asta în momentul în momentul în care putem vorbi  despre rolul femeilor așa cum și-l doresc ele, nu rolul femeilor așa cum îl concepea Partidul Comunist Român.

Mediafax Foto: Andreea Alexandru

„Femeilor li se datorează reașezarea justiției, crearea sentimentului că marile furturi se mai și plătesc„

Vorbeați, la un moment dat, despre rolul femeilor în justiția română, spuneați că ele sunt mai curajoase în deciziile pe care le iau. Cum se explică acest lucru, având în vedere că femeia este considerată slabă?

Sunt mai inflexibile. Femeile sunt considerate mai conștiinciose, mai responsabile, cu un simț al datoriei mai puternic. La judecătoare asta înseamnă mă țin de lege. Nu mă las cumpărată, nu vreau să-mi distrug reputația, profesia și familia făcând o greșeală îngrozitoare. Nu vreau să sară presa pe mine să mă facă pulbere și mlaștină, pentru că am făcut o porcărie. Nu risc chestiunea asta, țin la reputația mea. Deci, e vorba de frica lor de pierderea reputației însoțită de conștiinciozitate, sunt responsabile, se tem mult mai mult să nu greșească, toate astea joacă un rol foarte important în felul în care ele practică actul justiției la ora actuală.

Sunt mai morale?

Consecințele actelor lor sunt foarte bune pentru societate, pentru că există o dreptate retributivă care n-a funcționat în România, în sensul că dacă cineva a greșit trebuie să plătească, dacă cineva a făcut bine, atunci acea persoană trebuie prețuită, plătită, apreciată.  Deci relația asta între merit și răsplată, și între greșeală și pedeaspă, n-a prea funcționat. Am fost o societate cam fără costuri. Ei bine femeilor li se datorează în mare măsură reașezarea justiției în sensul de a ne crea nouă sentimentul că marile furturi se mai și plătesc. Lor le datorăm asta, că nu sunt fricoase, nu sunt dependente, nu se vând și țin la reputația lor.

„Femei atât de lipsite de pretenții ca româncele rar mai găsești”

Ați făcut o afirmație interesantă  despre femeile din România, care  nu au  depins niciodată economic de bărbați.

N-am avut femei casnice, adică cele care să se ocupe cu gătit, spălat, făcut copii și cu un singur producător de venit. Femeile țărănci nu erau casnice, erau femei care lucrau împreună cu bărbații lor la producția agricolă. Când tu ai 80 populație agricolă până-n comunism, din acest 80% jumătate erau femei, la fel de producătoare ca și țăranii. După care toată lumea a intrat fie în sistemul industrial odată cu industrializarea, fie unii au rămas în sistemul gospodăriilor colective. Deci, noi femei de profesie casnică nu avem.

Ce spune asta despre femeile din România?

Spune despre noi că suntem foarte fraiere. După ce că am fost sistematic independente, după ce că n-a muncit nimeni în locul nostru, suportăm să fim umilite, disprețuite, cripto-servitoare la noi acasă, fără să cerem un parteneriat pe măsură- adică amândurora ne e foame, amândoi ne murdărim, amândoi avem un copil, deci treburile astea sunt ale noastre. Eu cred că femei atât de lipsite de pretenții ca româncele mai rar găsești. Nu cer nimic. Bine, eu nu vorbesc de tipele astea cu tupeu, minoritară și foarte mediatizate.

Vine asta din educație?

Există o tradiție a educației pentru autosacrificiu. Femeile se sacrifică pentru familia lor. Ele sunt pe planul 2-3 la mâncare, la importanță, investiție. Logica drepturilor nu prea funcționează la românce, cea a datoriilor funcționează foarte bine. Asta face că și în situații dezastruoase de criză, lumea asta a supraviețuit, și în anii 80 cand a fost un dezastru și în 90 când a fost alt dezastru. Până la urmă,  femeile au ținut lucrurile în starea de plutire, funcționare și supraviețuire, și din resurse infime, pentru că  prin dezindustrializare barbații lor au rămas șomeri.

Imagine: Cătălin Sanda

Editor Imagine: Florin Despa