EXCLUSIV | Analist militar din spațiul ex-sovietic: “E timpul să terminăm cu ultimele relicve ale imperialismului rus în Europa. Ucraina trebuie ajutată să câștige războiul, ca să evităm defilări victorioase ale cizmelor rusești”

Analistul militar georgian Miro Popkhadze spune, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, că, strategic, Rusia a pierdut deja, pentru că războiul din Ucraina a adus ceea ce o speria cel mai tare, un Occident unificat și consolidat, ostil planurilor ei de expansiune. Învingătorul în acest război va fi hotărât însă pe câmpul de luptă, iar contraofensiva ucraineană pentru eliberarea Herson ar putea decide viitorul Europei. 

Rusia transmitea încă din 2008, când a invadat Georgia, un mesaj către Occident că a revenit în forță la politica sa de altădată de mare putere și că nu va tolera democratizarea și occidentalizarea regiunii, dar atunci Occidentul a ignorat avertismentele de la Tbilisi.

Invazia rusă din Georgia a fost, spune Miro Popkhadze, prima încercare de schimbare a granițelor cu forța de la cel de-al Doilea Război Mondial și primul atac asupra ordinii bazate pe reguli, iar avertismentul georgian că o lipsă de reacție a Occidentului față de invadarea Georgiei de către trupele rusești ar costa mai mult lumea liberă s-a adeverit mai târziu, în Ucraina.

ACTUALITATE Vasile Bănescu omagiază martirii Revoluției, în contextul situației actuale: „România subminată educațional, în rânjetele populismului trădător”

18:04

ACTUALITATE Victor Ponta: „Angajații ROMÂNI de la Mar-a-Lago sunt cei mai buni ambasadori ai noștri”

18:00

Analistul geopolitic crede că dacă Occidentul rămâne unit și va găsi soluții adecvate la criza energetică, vom asista la o nouă reconfigurare geopolitică în estul Europei.

Progapanda și dezinformările ”Imperiului Răului” devin, treptat, tot mai greu de crezut, în condițiile în care rușii sunt cei care au atacat și au distrus 20% din teritoriul ucrainean și tot ei sunt cei care au comis crime de război și atrocitățile de la Bucea, susține Miro Popkhadze.

Miro Popkhadze este diplomat și analist militar georgian, bursier în cadrul programului Eurasia al Foreign Policy Research Institute. Între 2015 și 2019, a fost reprezentantul Ministerului Apărării al Georgiei la Națiunile Unite. Înainte de această misiune, a fost atașat militar la Ambasada Georgiei din Statele Unite.

Domeniile sale de cercetare includ politica externă a Rusiei, problemele de securitate din Eurasia și geopolitica regiunilor Mării Negre și Caucazului. Miro Popkhadze are un master în politică internațională la Elliott School of International Affairs a Universității George Washington. De asemenea, deține un master în științe politice la Universitatea Suffolk și o licență în relații internaționale de la Universitatea de Stat din Tbilisi.

”Avertismentul Georgiei că invazia rusă va costa mai mult lumea liberă s-a adeverit mai târziu, în Ucraina”

Bogdan Rădulescu: De ce credeți că în 2008, atunci când Rusia a invadat cu trupe teritoriul Georgiei, Occidentul nu a reacționat? Credeți că ceea ce s-a întâmplat atunci în Georgia i-a dat lui Putin încredere că occidentalilor le este frică de Rusia și că pot tolera tendințele ei expansioniste?

Miro Popkhadze: Contextele globale sunt importante. În 2008, Occidentul încă se mai bucura de pacea și prosperitatea economică de după Războiul Rece. Lumea era liniștită și fiecare era concentrat să facă bani. Chestiunile de geopolitică și războaiele din Europa au fost percepute ca episoade aparținând trecutului. Accentul a fost pus din ce în ce mai mult pe geoeconomie. Rusia părea slăbită din punct de vedere militar, epuizată din punct de vedere economic, traumatizată politic și deteriorată moral.

După căderea URSS, în anii 1990, Rusia a încetat să mai fie o putere globală. Așa cum a spus odată Obama, ea a decăzut la statutul de putere regională.

A existat o opinie larg răspândită în Occident conform căreia integrarea treptată a Rusiei în structurile economice globale, pe de o parte, și liberalizarea ei economică, pe de altă parte, cuplate cu o interdependență crescândă cu alte țări, ar democratiza Rusia, făcând-o, în același timp, un actor mai stabil și mai responsabil pe scena mondială. Această linie de gândire s-a dovedit a fi o mare greșeală.

Încet-încet, Rusia s-a angajat în reconstruirea imperiului ei de altădată. În timp ce s-a asociat cu Occidentul în războiul împotriva terorismului și a criminalității transnaționale, Moscova a purtat un război hibrid în fostul spațiu sovietic. A creat zone de conflict pentru a avea pretext ulterior de intervenție și, astfel, să își exercite mai bine controlul asupra noilor state independente. Kremlinul a pus, încet, dar sigur, bazele pentru viitoare intervenții militare și provocări la adresa ordinii internaționale.

Așa numitele ”revoluții colorate” de orientare prooccidentală din fostul spațiu sovietic au fost punctul de cotitură. Povestea de succes a Georgiei a reprezentat o amenințare pentru regimul de la Moscova. Într-o perioadă foarte scurtă de timp, Georgia a încetat să mai fie un ”stat eșuat” și începuse să devină vitrina democrației în fostul spațiu sovietic, ”farul libertății” (cum a menționat președintele american George W. Bush), adică reprezenta un model de urmat pentru țările în tranziție.

Transformarea democratică a Georgiei, progresele economice și aspirațiile sale euro-atlantice au stârnit teamă la Moscova. Kremlinul se temea că modelul de succes al Georgiei i-ar putea determina pe ruși să ceară reforme similare la ei acasă. Putin se temea că reformele, sprijinite de Occident, ar putea declanșa o schimbarea de regim în propria sa ogradă.

După Revoluția Trandafirilor din Georgia, Revoluția Portocalie din Ucraina și Revoluția Lalelelor din Kârgâzstan, Moscova a început pregătirea pentru a da un răspuns în forță eventualelor schimbări pro-democratice. Prima victimă a fost Georgia. Putin a invadat Georgia pentru a-i stopa succesele vizibile pe calea reformelor. A ținut să trimită în același timp un mesaj către Occident: că Rusia a revenit în forță la politica sa de altădată de mare putere.

Tbilisi a avertizat în mod repetat partenerii occidentali cu privire la agresiunea militară a Rusiei. Din păcate, Occidentul a închis ochii la avertismentele Georgiei, crezând că georgienii exagerau riscul unei potențiale agresiunii ruse și amploarea unui război hibrid rusesc în teritoriile separatiste ale Georgiei – Osetia de Sud și Abhazia.

Întrucât NATO a decis, la summitul Alianței Nord-Atlantice de la București, din 2008, să nu ofere Georgiei statutul de candidat, Putin s-a simțit încurajat și a invadat Georgia. Acesta a fost un mesaj dur și pentru alte foste republici sovietice că Moscova nu va tolera democratizarea și occidentalizarea regiunii.

Eșecul Occidentului de a veni spre salvarea Georgiei în 2008 l-a încurajat pe Putin să elaboreze planurile unei agresiuni similare în Ucraina. Se poate spune că anexarea Crimeei de către Rusia, incursiunea în regiunea Donbas și, acum, invadarea pe scară largă a Ucrainei, toate fac parte din același manual rusesc de tactici de război hibrid. Ele au fost mai întâi testate și apoi puse în practică în Georgia, prima oară în invazia din anii ‘90 și, ulterior, în conflictul din 2008.

Invazia rusă a Georgiei a fost prima încercare de schimbare a granițelor cu forța de la cel de-al Doilea Război Mondial și primul atac asupra ordinii bazate pe reguli. Avertismentul georgian că o lipsă de reacție a Occidentului față de invadarea Georgiei de către trupele rusești ar costa mai mult lumea liberă s-a adeverit mai târziu, în Ucraina. Este clar că atunci, pentru câștiguri economice și contracte energetice cu Rusia, Occidentul a sacrificat valorile și principiile pe care se sprijină ordinea liberală.

”Reputația Rusiei ca mare putere militară s-a diminuat în mod evident. Totodată, a pierdut cea mai mare piață de energie”

Ați scris undeva că ne aflăm într-un punct de inflexiune istoric și că războiul din Ucraina poate însemna sfârșitul pentru Rusia lui Putin, dar și pentru Putin însuși. Cum credeți că vor fi afectate regimul său și mașina lui de război?

Strategic, Rusia a pierdut deja. A primit exact ceea ce o speria mai tare: un Occidentul unificat și consolidat, ostil planurilor ei de expansiune. Războiul nu numai că a întărit relațiile dintre ambele maluri ale Atlanticului, dar a consolidat democrațiile liberale din interiorul Uniunii Europene.

Opinia publică din țările UE față de Rusia și față de Putin s-a schimbat atât de rapid și de dramatic încât unele guvernele europene au fost nevoite să țină pasul cu reacția imediată de condamnare a agresiunii de către proprii lor cetățeni. Nesiguranța comună imediată a contribuit la reziliența comunității transatlantice. Societățile americane și europene s-au mobilizat, într-un efort fără precedent, în jurul ideii de a ajuta militar Ucraina și de a impune sancțiuni serioase Rusiei.

Apoi, agresiunea decisă de Putin împotriva Ucrainei a determinat ca NATO să se extindă și mai mult, prin acceptul unanim al statelor membre de integrare rapidă a Suediei și Finlandei în structurile sale. De asemenea, Alianța și-a sporit prezența militară pe flancul estic.

Pe plan global, Statele Unite au reușit să ralieze cu această ocazie, printr-o coordonare fără precedent, lumea democrațiilor. Uniunea Europeană, Japonia, Coreea de Sud, Australia, Canada, Taiwan și chiar Singapore s-au alăturat listei țărilor dispuse să sancționeze Rusia. Între timp, Bruxelles-ul a accelerat procesele de integrare a Ucrainei, Moldovei și Georgiei în structurile sale.

Dar cea mai gravă consecință pentru Rusia lui Putin este expunerea, în fața întregii comunități internaționale, a punctelor ei slabe. Reputația Rusiei ca mare putere militară s-a diminuat în mod evident. Forțele militare ruse au dovedit o slăbiciune absolută în domeniul logisticii, în cel al operațiunilor militare obișnuite, apoi la nivel de comandă și control. Însuși faptul că tot complexul industrial militar rusesc depinde de tehnologia occidentală face acum foarte dificilă întreținerea și susținerea mașinii de război rusești.

De asemenea, reputația Rusiei de bun producător de arme a fost grav afectată. În consecință, în lunile care vin și în anii ce urmeză, vânzările de armament rusesc vor suferi scăderi dramatice, întrerupând astfel o sursă importantă de venit pentru bugetul Rusiei.

Totodată, Rusia a pierdut cea mai mare piață de energie. În viitorul apropiat, Uniunea Europeană va deveni complet independentă față de importurile de gaz din Rusia. Regimul Putin va pierde astfel aproximativ 40% din sursele de venit la buget.

Deoarece economia rusă este slab diversificată, izolarea pe scena internațională, precum și sancțiunile impuse vor pune treptat pe butuci economia rusă, lipsind astfel mașina militară a lui Putin de combustibil financiar.

”Războiul din Ucraina a deschis pentru Occident o fereastră de oportunitate fără precedent de a stopa imperialismul Rusiei”

Credeți că o victorie a Ucrainei va ajuta Georgia și Republica Moldova să își vadă eliberate propriile teritorii ocupate de armata rusă și va crea premisele unei schimbării de regim în Rusia?

Având în vedere izolarea sa politică, economică, financiară și tehnologică, puterea de război a Rusiei va slăbi dramatic. Asistăm deja la degradarea capacității militare ruse pe câmpul de luptă. Cu resurse diminuate, Rusia va fi nevoită să se retragă complet nu numai din Donbas, ci și din Crimeea.

După cum arată istoria, după ce a pierdut războaie, Rusia a trecut prin provocări interne serioase, prin schimbări violente de regim și fragmentări de teritoriu. Așa a fost cazul în 1917-1918, dar și în 1991.

Multe lucruri depind de succesul contraofensivei ucrainene în regiunea Herson. Dacă Ucraina o recucerește, este foarte mare probabilitatea ca aceasta să aibă un efect de domino.

Pierderea războiului de către Putin în Ucraina va avea implicații asupra angajamentelor Rusiei în Siria, în Africa, în sudul Caucazului etc. Vedem deja unele semne de reactivare a grupurilor secesioniste în Cecenia, Azerbaidjanul devine din ce în ce mai critic față de forțele ruse de menținere a păcii din Nagorno-Kharabah și pare gata să facă unele progrese.

Relația Rusiei cu Kazahstanul s-a înrăutățit deja, în măsura în care Almaty intenționează să-și trimită produsele energetice clienților săi din UE prin Rusia, ocolind Georgia.

Războiul din Ucraina a deschis pentru Occident o fereastră de oportunitate fără precedent de a stopa imperialismul Rusiei și de a ajuta țări precum Georgia, Moldova și Ucraina să-și elibereze teritoriile pierdute, integrându-se în același timp în instituțiile occidentale, în familia democrațiilor liberale. Dacă Occidentul rămâne unit, dacă va găsi soluții adecvate la criza energetică, vom asista cu siguranță la o nouă reconfigurare geopolitică în estul Europei.

”Imperiul Răului se epuizează, iar dezinformările sale devin din ce în ce mai greu de vândut în Occident”

Unii analiștii occidentali, care joacă rolul de sceptici „independenți”, afirmă că extinderea NATO și a UE spre Est ar fi provocat războiul din Ucraina. Cum ați răspunde unor astfel de analiști care acuză Statele Unite și Uniunea Europeană că ar complota împotriva Rusiei?

Evenimentele recente au arătat că extinderile NATO și UE au fost decizii istorice corecte. Prin aceste decizii s-au extins libertatea, securitatea, stabilitatea și prosperitatea economică în Europa de Est.

Războaiele din Georgia și Ucraina au indicat, de asemenea, că Moscova este foarte precaută cu țările membre NATO, în timp ce este agresivă împotriva țărilor nemembre. Acesta este și motivul pentru care Finlanda și Suedia și-au schimbat politicile externe vechi de decenii și secole și au optat pentru aderarea la NATO.

Vorbeați despre ”analiști independenți” în slujba propagandei ruse. După căderea Uniunii Sovietice, toate ușile fostelor instituții sovietice au fost larg deschise, cu excepția unei singure instituții: arhivele KGB. Aceste arhive dețin informații și dovezi compromițătoare importante despre politicienii și experții occidentali plătiți de Moscova.

Pe vremea Uniunii Sovietice, în timpul războiului rece, Kremlinul a cheltuit o mulțime de resurse financiare cumpărând și mituind politicieni și lideri politici occidentali. Cu toate acestea, ei sunt în mod clar de partea perdantă a conflictului de azi.

Ucraina se află de partea dreaptă a istoriei și, prin urmare, narațiunea lor e autentică. Imperiul Răului se epuizează, iar dezinformările sale devin din ce în ce mai greu de vândut în Occident. Totodată, devine din ce în ce mai greu să convingi propriul public rus de veridicitatea lor.

Când vine vorba de așa-ziși academicieni și experți ”independenți” în domeniul politicii internaționale, aceștia sunt, de asemenea, de partea celor care au pierdut partida. În toate dezbaterile publice pe tema războiului din Ucraina devin din ce în ce mai lipsiți de credibilitate, iar asta le afectează reputația. Munca lor de propagandiști ai Rusiei a devenit extrem de dificilă.

Este foarte greu acum să mai dai vina pe Ucraina și pe Occident pentru incitarea la război, când rușii sunt cei care au atacat și au distrus 20% din teritoriul ucrainean, când tot ei sunt cei care au comis crime de război și atrocitățile de la Bucea.

”Ucraina trebuie ajutată să câștige războiul, ca să evităm defilări victorioase ale cizmelor rusești”

Ce trebuie să înțeleagă europenii din acest război și din toate conflictele înghețate din fostul spațiu sovietic de care a profitat Rusia lui Putin?

Libertatea, democrația și modul nostru de viață sunt contestate de dictaturi brutale și forțe revizioniste. Dacă Occidentul nu ia azi măsuri concrete pentru a apăra democrația, lumea civilizată și ordinea bazată pe reguli, mâine va fi târziu și vom plăti mult prea scump.

Reticența Occidentului în a apăra Georgia în 2008 a dus la o agresiune militară mult mai gravă și mai costisitoare în Ucraina. Lumea civilizată trebuie să facă tot posibilul pentru a ajuta Ucraina să câștige acest război, ca să putem evita să asistăm la defilări victorioase ale cizmelor rusești pe teren la Varșovia, la Praga sau Berlin.

Învingătorul în acest război va fi hotărât pe câmpul de luptă și contraofensiva ucraineană pentru eliberarea Herson poate decide viitorul Europei. Este timpul să terminăm odată cu ultimele relicve ale imperialismului rus în Europa.

Autor

Bogdan Rădulescu

Bogdan-George Rădulescu, jurnalist, analist politic. Jurnalist între 1995-2015 (Radio România Internațional, Radio România Actualități). A fost corespondent la Bruxelles pentru Radio România (2011-2015), ... vezi toate articolele