Nicușor Dan, matematicianul, a aflat formula după care s-a furat la București. Candidatul știe cum se câștigă alegerile: „La televizor, totul este să și ajungi acolo”

Intrat pentru a doua oară în cursa pentru Primăria Capitalei, Nicușor Dan admite că a răsuflat ușurat că a scăpat de Sorin Oprescu, care, până să-l salte DNA-ul, îi era potențial contrantracandidat. „A fost un sfârșit fericit al unei piese foarte triste pentru că au fost șapte miliarde de euro pe care nu i-am prea văzut în dezvoltarea orașului”, explică el. Cât s-a furat? Matematician de profesie, Nicușor Dan face un calcul simplu: de la infrastructură la floricele, cam 150 de milioane de euro la Primăria Generală, iar, dacă pune la socoteală și primăriile de sector, suma se apropie de 300 de milioane, pe an.

A identificat o formulă a furatului? Nicușor Dan spune că „sunt trei moduri de a fura în București”. „Unul pe achiziții publice, unul cu retrocedatul și al treilea, pe care lumea nu îl percepe așa de direct, cel cu urbanismul, adică etaje în plus. Circulă zvonuri, puține au fost confirmate în două-trei rânduri de DNA, 10.000 de euro șpaga pe etaj, lucruri de felul ăsta, și care se văd în calitatea vieții noastre”, explică el.

Are răspunsul pregătit pentru întrebarea dacă el a furat vreodată: „cred că atunci când aveam vreo cinci ani i-am furat castanele vărului meu sau ceva de felul ăsta. Dar acum, în perioada recentă, nu”. Admite însă că șpagă a mai dat, „la spitale, la lucruri din astea, când trebuie”.

Tot la capitolul bani, Nicușor Dan face o estimare a fondurilor pentru campanie, cam 300.000 de euro, din care o parte o să meargă și către afișe, dar nu cât să umple Bucureștiul. Nu ar vrea să facă în campanie foarte multe deplasări în teren, nu că i-ar fi frică, spune, să meargă în vreun cartier – e drept până acum nu s-a gândit să meargă noaptea prin Ferentari – ci „pentru că cred că e mult mai util, adică ajungi la mai mulți oameni prin alte moduri de comunicare”. Câștigi alegerile la televizor? „Eu cred că da”, spune Nicușor Dan, „totul este să și ajungi acolo”.

Urmăriți mai jos interviul integral cu Nicușor Dan:

Gândul: Din nou candidat la București. E așa o bătaie pe candidații independenți în această perioadă, PNL-ul vă trimite mesaje de pace. Ce le răspundeți? 

Nicușor Dan: Din nou, e adevărat, dar doar a doua oară. Da, eu sunt într-un proiect de zece ani pentru un fel de București, iar acum patru ani am considerat că cea mai bună metodă de a ajunge la îndeplinirea acestui proiect este să candidez independent. Atunci s-au adunat foarte mulți oameni în jurul meu, între timp cu oamenii ăștia am făcut un partid politic și am anunțat că o să candidez în numele acestui partid politic, Uniunea Salvați Bucureștiul. E adevărat că sunt mulți candidați…

Mulți candidați ne-PSD, ca să zicem așa.

Da, da, da. Și acum, vorbind foarte lucid, eu am și un sondaj care ne-a ieșit acum și fără modestie, sunt singurul candidat care poate să bată PSD-ul.

Cât aveți în acest moment în acest sondaj?

Eu am în jur de 20%, peste candidatul PNL-ului, și avem și intenția de vot, cumva o împărțire a bazinelor de vot, și cei care mă votează pe mine nu ar prea vota pe alții dacă eu m-aș retrage, spre deosebire de votanții PNL-ului care m-ar vota pe mine dacă candidatul lor se retrage.

Ați avut o discuție cu PNL-ul?

Nu am avut o discuție oficială cu PNL-ul, suntem gata s-o avem. Dar plecând de la ce cred eu că vor oamenii, adică realmente un alt fel de politică, nu o discuție despre „eu îți dau asta, tu îmi dai aia și mergem ca până acum”. Adică eu nu mă bat de 10 ani ca să-mi pun în CV o poziție.

Deci este clar, nu vă retrageți în favoarea domnului Ludovic Orban, cel puțin în acest moment.

Asta cred că este foarte clar.

Credeți că ar fi dispuși să renunțe ei la domnul Ludovic Orban pentru a vă susține pe dumneavoastră?

Eu sper asta. Bine, am două speranțe care nu se exclud una pe alta. Am speranța ca alegerile astea din București să creeze un entuziasm, dacă nu ca cel de la alegerile prezidențiale, măcar ca acela de acum patru ani, pentru că cu cât ies mai mulți oameni din casă, cu atât șansele noastre cresc. Și eu cred că este un moment în care alegerea este între cum a fost politica până acum și cum poate să fie de acum încolo.

Uitați, PSD-ul vrea să facă un alt fel de politică, o trimite pe doamna Firea. Ce părere aveți de doamna Firea?

Ce părere poți să ai de… Și al doilea lucru, ca să termin ce aveam de spus, eu sper într-o decizie rezonabilă a PNL-ului care nu poate să bată PSD-ul, în opinia mea. Adică așa spun cifrele acum, nu știu cine ar putea să vină din partea lor care să bată PSD-ul. Despre doamna Firea…vine dintr-un sistem, este omul acelui sistem, n-aș vrea să intru în chestiuni care țin de declarații nefericite pe care le-a avut, nici de cariera ei profesională. Asta mi se pare că este diferența esențială: că a votat împotriva arestării preventive a lui Șova sau tot felul de alte lucruri, toate astea spun că e un om al sistemului.

Pe același culoar cu dumneavoastră mai aleargă cineva, un candidat independent susținut de M10 al doamnei Monica Macovei, domnul Ciucu. Cu domnia sa ați avut o discuție sau cu staff-ul domniei sale până acum?

Am avut o discuție, o să rămână între noi, sper. Adică nu o să fac eu public ce s-a discutat acolo. Așa cum ne arată sondajele, lumea vrea mai degrabă ca noi să candidăm separat, cel puțin la nivelul partidelor. Ideea e ca mi-ar face un mare serviciu dacă s-ar retrage, pentru că cred că nimeni nu crede că o să poată să câștige primăria. Însă e foarte interesant pentru că e, cum să spun, e foarte puțin inflamație împotriva partidelor clasice și în lumea asta a noilor veniți e o foarte mare efervescență și sunt oameni foarte pasionali care spun „trebuie să vă uniți” și oameni foarte pasionali care spun „să nu vă uniți vreodată”. Cifrele spun că sunt mai mulți oameni care vor să nu ne unim, adică, să zic, mai mulți talibani decât oameni care cred că avem aceeași platformă.

Ați răsuflat ușurat când ați scăpat de domnul Oprescu? Mă rog, v-a scăpat DNA-ul, până la urmă.

Am făcut și noi niște plângeri, dar n-au ajuns la DNA, ghinion, cum au ajuns cele pentru Liviu Negoiță și Andrei Chiliman. Da, a fost un sfârșit fericit al unei piese foarte triste pentru că au fost șapte miliarde de euro pe care nu i-am prea văzut în dezvoltarea orașului.

Ce s-a întâmplat cu aceste șapte miliarde?

S-au dus pe podul Basarab, lucru util, dar care a fost mai scump decât podul peste Dunăre, deși el trece peste zece linii de cale ferată. S-au dus anual cam 100 de milioane de euro pe străzi, unele asfaltate o dată pe an, altele niciodată, pe borduri, pe lucruri din astea, s-au dus 20-30 de milioane de euro în fiecare an pe panseluțe pe care acum, din raportul Curții de Conturi, vedem cât au costat – 300 de lei o floare, 2-3000 de euro o bancă dintr-un parc, adică lucruri din astea.

Cât s-a furat?

Am făcut socoteala asta. 900 de milioane bugetul total, vorbim numai de Primăria Generală, cheltuielile obligatorii vreo 4-500 de milioane, din restul un 30%, să punem o medie așa, de bani furați – între comisionul de 10% la infrastructură pe care ca să-l poată da cash merge spre 20% și un 60% la floricele, punem o medie de 30% – și ajungem la un furt de 120, 150 de milioane de euro pe an în Primăria Generală. Prin analogie, la primăriile de sector mai punem o sumă similară și ajungem spre 250-300 de milioane de euro în București, pe un an.

Sunteți matematician, ați descoperit o formulă a furatului?

Sunt trei moduri de a fura în București. Unul pe achiziții publice, cum am văzut, și cum, din fericire, DNA-ul vede foarte des. Unul cu retrocedatul, și este domnul Poteraș în pușcărie sau în anchetă. Și al treilea, pe care lumea nu îl percepe așa de direct, cel cu urbanismul, adică etaje în plus. Circulă zvonuri, puține au fost confirmate în două-trei rânduri de DNA, 10.000 de euro șpaga pe etaj, lucruri de felul ăsta, și care se văd în calitatea vieții noastre. Adică un bloc pe o stradă de case umple strada de mașini, aglomerează traficul și dacă ai 500 de blocuri ai nenorocit orașul.

Vă admir perseverența cu care încercați să ajungeți la Primăria Capitalei, vă urmăresc de mulți ani. Totuși oamenii se întreabă: domn”le, ce vrea acest domn Nicușor Dan? Vrea și el să se ducă să fure la Primăria Capitalei. Ați furat vreodată, domnule Nicușor Dan?

Cred că atunci când aveam vreo cinci ani i-am furat castanele vărului meu sau ceva de felul ăsta. Dar acum, în perioada recentă, nu.

Șpagă ați dat?

Șpagă am mai dat, trebuie să recunosc. La spitale, la lucruri din astea, când trebuie.

Câți bani aveți pentru campania aceasta electorală?

Pentru moment, din cauză că ne-a întârziat ANAF-ul cu contul, nu am putut să primim bani pentru partid nici de la oameni puțini cu mulți bani, nici de la oameni mulți cu puțini bani. Am speranța să deschidem zilele astea contul bancar și am speranța să strângem vreo 300.000 de euro în precampanie.

Semnăturile le-ați strâns?

Începem de la începutul săptămânii viitoare.

V-ați făcut un buget pentru strângerea de semnături?

Este un buget care ține de corturile pe care o să le amplasăm, de oamenii care o să stea acolo să strângă semnături. Da, este un buget, nu e extraordinar.

Făceam tot aici la Gândul acum vreo doi ani o socoteală – cam cât ar costa semnăturile, cred că pentru campania prezidențială era. Atunci spuneați 100.000 de euro.

Dacă vrei să le cumperi, da, cam 2 lei semnătura și le cumperi.

Și așa, fără să le cumperi, cu corturile, cam cât v-ați gândit că vă duce această campanie?

Un cort cu structură și cu tot e cam 350 de euro, noi o să punem vreo 45, deci o să ne ducem cam la 15.000. Dar în primul rând că e o ipocrizie legea care spune că trebuie să faci campanie într-o lună. Nicăieri în lume nu se face campanie într-o lună. Și atunci este o oportunitate campania asta de strângere de semnături de a vorbi în mod legal cu oamenii și de a le spune cine suntem și ce vrem. Deci e mai puțin stresantă pentru noi strângerea de semnături, cât e o oportunitate de a vorbi cu oamenii și de a le spune despre noi.

Deci 15.000 de euro v-ar costa semnăturile, ar mai rămâne 285.000.

În precampanie. După aceea știți că, prin noua lege a finanțării, e și un lucru bun și un lucru rău, că statul dă banii înapoi partidelor care au făcut 3% într-un județ sau în București și un lucru rău este că partidul nu are voie să strângă el banii în campanie, trebuie să strângă candidații, ceea ce presupune un efort logistic: fiecare candidat să aibă mandatarul lui financiar, deci nu e să zicem ca de fapt la Autoritatea Electorală cu 300 de exerciții contabile diferite. Și o să cheltuim pe promovare, adică pe online, pe offline.

Afișe? Umpleți Bucureștiul cu afișe cu dumneavoastră?

N-o să-l umplem, dar vrem să punem câteva, da, care, la fel, să îndemne oamenii să semneze pentru candidaturile noastre.

Aveți candidați și pentru celelalte sectoare sau sunteți singurul candidat al partidului?

O să avem candidați pentru primăriile celor șase sectoare din București și o să avem candidați pentru Consiliul General și pentru consiliile locale ale sectoarelor, de fapt ăsta este unul din motivele pentru care am făcut partidul, pentru a putea propune liste de candidați la consilii. După cum știți, legea interzice independenților să formeze o listă.

Cine sunt colegii dumneavoastră care candidează la sectoare, pentru că în afară de dumneavoastră nu am auzit de altcineva?

Nu i-am anunțat public, pentru fiecare dintre ei o să fie un eveniment de lansare.

Mai țineți secretul acum?

Da, da. Procesul de selecție nu s-a finalizat și este o luptă internă la noi în partid. Adică nu vrem să dăm speranțe unor oameni care se gândesc că ar putea fi și când o să luăm decizia o să anunțăm.

Pai ați spus la început că ați făcut un sondaj de opinie. Bănuiesc că ați măsurat și pentru sectoare. Sau l-ați făcut doar pentru dumneavoastră?

Persoanele pe care o să le vedeți candidând din partea noastră la sectoare sunt persoane care sunt foarte bine în profesiile lor, dar care nu au o notorietate publică, deci ar fi fost inutil să-i măsurăm în sondaje. Sondajul l-am făcut pe tot felul de lucruri: comparația între partide, ce vor bucureștenii, lucruri din astea.

Ce vor bucureștenii din sondajul dumneavoastră?

Principalele trei probleme care îi preocupă sunt traficul, corupția legată de modul în care se cheltuie banul public și siguranța publică. Foarte aproape siguranța publică de alte subiecte cum ar fi sistemul de școli și calitatea vieții într-o relație cu spațiile verzi.

Domnule Nicușor Dan, dacă veți ajunge primar al Capitalei, cum le garantați bucureștenilor care vă dau votul că nu se va mai fura în primărie?

Nu putem garanta decât prin CV-ul nostru, al celor care candidăm. Dacă aș fi vrut să mă căpătuiesc, una că nu intram în asta, rămâneam în Franța și trăiam liniștit acolo, și doi am avut procese cu zeci de milioane de euro din care m-aș fi putut căpătui.

Dar nu sunteți singur acolo, va fi un Consiliu General. Până la urmă, corupția nu este doar la primar, poate să fie și în cazul consilierilor generali, pentru că sunt foarte multe interese ale partidelor.

Asta s-a dovedit, bineînțeles, și la Sectorul 1, când au luat toți, nu, și posibil și în Consiului General la Apa Nova.

Dar lumea așteaptă de la primar ca în primărie să nu se mai fure, fie că e vorba de persoana sa,  fie de Consiliul General.

Acum, sunt mai multe întrebări pe care le puneți. Unu, despre calitatea oamenilor pe care noi îi propunem lumea se poate lămuri asupra calității lor uitându-se la CV-urile pe care le au. După care, dacă consideră că persoana mea care este cea mai cunoscută public din partidul ăsta are o garanție de onestitate, atunci aceasta se poate extinde și asupra partidului. Știți că spre deosebire de Parlament, în Consiliul General un om care își pierde calitatea de membru al partidului își pierde și mandatul. Deci dacă cineva dintre noi deraiază partidul poate să-l dea afară și următorul de pe listă poate să-i ia locul.

În ceea ce privește fenomenul corupției din primărie, în general, aici… În linii mari, în privat nu se fură. Deci trebuie să implementăm acele măsuri care fac ca în privat să nu se fure, trebuie schimbată în bună măsură echipa de directori și trebuie făcute niște proceduri suficient de clare, astfel încât funcționarul să aibă marja de apreciere scăzută. Adică el mai mult să urmărească niște proceduri și mai puțin să spună el dacă poate să dea două etaje sau nu.

De ce să fie schimbată echipa de directori?

Mulți dintre ei au încălcat legea.

Și sunt încă acolo?

Da, sunt. Arhitectul-șef are zeci de decizii de instanță care spun că autorizațiile pe care el le-a dat sunt ilegale. Și omul ăla trebuie să dispară, în mod evident, și există mecanismul legal pentru a o face. În general, noii primari când vin schimbă echipa de directori, unii mai legal, alții mai nelegal.

Spuneți-mi trei proiecte pe care le aveți în vedere pentru primul mandat.

În primul rând este o chestiune de a așeza totul pe un fundament, în sensul de a face transparent tot ce se întâmplă în primărie, de a pune toate cheltuielile, facturile online, pe site în momentul în care ele sunt emise. Foarte important în aceeași sferă de idei, de a pune ordine în tot ceea ce înseamnă proprietate, utilități, deci trebuie să avem un suport informatic în care să avem și proprietățile, inclusiv ale municipalității, ca să vedem dacă chiriile pe care le luăm din ele sunt rezonabile. Eu aș zice că nu sunt, dar în momentul de față nimeni nu are informația. Să punem și utilitățile, astfel încât să nu se întâmple să începem o lucrare și să ne trezim că e o conductă de care n-a știut nimeni și să ne întârzie câteva luni, cum s-a întâmplat la Piața Sudului, și să punem și tot ce înseamnă spații verzi, locuri de parcare, pentru a face cu adevărat o dezvoltare. Deci, cumva, primul proiect este să punem ordine pentru a putea mai departe să facem o administrație reală.
O problemă uriașă este problema traficului, iar aici sunt două proiecte: terminarea șoselei de centură și fluidizarea transportului public. Pentru șoseaua de centură care aparține CNADNR-ului propunerea noastră este de a contribui cu bani pentru a urgenta lucrurile, pentru că e în interesul nostru să o facem și nu sunt foarte mulți bani la nivelul bugetului Bucureștiul. Pentru transportul comun avem și niște bani europeni pe care putem să-i folosim pentru achiziția de autobuze, de tramvaie și mai ales pentru un sistem inteligent de trafic care să le dea prioritate. Și în plus trebuie să ai și curaj să dai benzi unice acolo unde se poate, tocmai pentru ca să facem din transportul în comun ceva predictibil cu care să știi că dacă pleci de acasă la 08:20 ajungi la 09:00 la serviciu.

Dar un sistem integrat între RATB și metrou aveți în vedere?

Fără îndoială, e obligatoriu să facem asta.

A încercat și domnul Oprescu la un moment dat și cred că în câteva luni…

Ar fi mers așa cum era, numai că RATB-ul nu plătea Metrorex-ului. Adică ei colectau simultan și la un moment dat trebuiau să facă niște regularizări între banii pe care îi colectau fiecare, iar RATB-ul trebuia să dea niște bani Metrorex-ului pe care nu-i dădea. Și la un moment dat Metrorex-ul s-a săturat să tot aștepte să primească bani și a întrerupt parteneriatul.

Dar ar putea exista și în București, cum este în alte capitale europene, să mă urc în tramvai și cu banii pe călătorie, pe aceeași călătorie, să pot merge și cu metroul, și cu un autobuz?

Într-o limită de timp, da. Asta nu s-a făcut, da. Parteneriatul care a murit între RATB și Metrorex era abia la început, a murit în fașă.

Își permite Primăria Capitalei să ia Metrorex-ul în subordine?

Numai cu bani de la Guvern, adică în momentul de față și RATB-ul și Metrorex-ul cu cam aceleași cifre financiare, un buget cam de 250 de milioane de euro, din care doar o treime se acoperă din bilete, ceea ce e normal, asta se întâmplă peste tot în lume. Transportul public este subvenționat și, deci, dacă Bucureștiul ar prelua metroul ar trebui să mai dea în fiecare an încă o subvenție de 160-170 de milioane de euro, ceea ce ar fi excesiv. Dacă, însă, în mecanismul de alocare bugetară se duce către București și această subvenție anuală, ar fi rezonabil ca Bucureștiul să preia, da.

Spuneați că în acel sondaj pe care l-ați efectuat dumneavoastră bucureștenii sunt interesați de siguranța publică. Dumneavoastră, personal, vă este frică să mergeți într-o zonă din București?

Vă spun sincer că nu. Am fost în foarte multe zone, am fost și ziua, am fost și noaptea, nu m-am simțit amenințat. Însă sunt lucruri pe care nu poți să nu le vezi. Dacă te uiți la doamnele care se urcă în transportul public, vei vedea că își țin geanta strânsă în față ca nu cumva să le-o ia cineva. Nu poți să nu vezi că există o mafie în piețe. Deci sunt lucruri care cele mai multe dintre ele țin de Poliția Locală, iar Poliția Locală este extrem de ineficientă.

Ați avea curaj să mergeți noaptea prin Ferentari, de exemplu, fără mașină?

N-am mers niciodată noaptea prin Ferentari, am mers ziua, nu știu, să facem o încercare.

Cât o să alocați proporțional din campanie pentru aceste deplasări în teren?

Staff-ul meu trage de mine să facem cât mai multe, eu aș face cât mai puține, nu pentru că n-aș vrea să mă întâlnesc cu oamenii, ci pentru că cred că e mult mai util, adică ajungi la mai mulți oameni prin alte moduri de comunicare. Dar în campania din 2012 am fost extrem de mult în mijlocul oamenilor.

Câștigi alegerile la televizor?

Eu cred că da. Totul este să și ajungi acolo.

V-a refuzat cineva până acum?

Nu, eu niciodată nu am cerut nimănui să intru, mă duc ori de câte ori sunt invitat. În 2012 a fost în mod clar un mare dezechilibru între modul în care candidații au fost prezentați. Eu la una din marile televiziuni de știri am fost invitat o singură dată, într-o marți, la ora 11:00 dimineața. Și asta a fost toată campania mea prin acea televiziune de știri.

Nu știți ce rating ați avut atunci?

Nu știu, dar îmi închipui că marți la 11:00 dimineața n-am avut cine știe ce mare rating.