Prima pagină » Interviurile Gândul » O scrisoare primită înainte de Crăciun i-a schimbat viața și l-a făcut faimos în America. Damian Drăghici: „Inițial, am crezut că-i o glumă și am aruncat-o”

O scrisoare primită înainte de Crăciun i-a schimbat viața și l-a făcut faimos în America. Damian Drăghici: „Inițial, am crezut că-i o glumă și am aruncat-o”

Omul ăsta a fugit de-a rupt pământul de România. A cerșit în Grecia cu naiul. A cucerit Berkeley. A trecut prin infernul drogului, băutului, ispita femeilor. Uite-l! Este Drăghici. Damian Drăghici. Cel care a făcut în scăldătoare de-l invidiază toată rromanitatea.

Europarlamentar acum. Îi place rromului să protesteze?

Nu, rromului nu-i place să protesteze. Eu pot să stau cinci ani de zile în Parlamentul European și să rezolv… cu pași foarte mici să fac câteva lucruri, să mișc, pentru că nu e ușor, că nu e pe agendă o prioritate. Zic, dacă voi veniți în piață, în fața Parlamentului și stați trei zile, rezolv în trei zile și putem să negociem cu ei ce s-a făcut în 200 de ani. Sandwich-urile cine o să le plătească? În orice caz nu spun că e vina doar a rromilor sau doar vina europenilor. Este cumva vină o comună și într-un fel trebuie să încercăm noi, cei care suntem mai educați, noi, cei care suntem într-o poziție convenabilă oarecum să-i integrăm, adică prin educație. Oricum, când eram artist făceam mai multe decât europarlamentar. Acum politicienii te văd de-al lor.

„Mă bătea mama cu mătura”

Din familia lui Fănică Luca sunt, și a lui Fărâmiță Lanbru și a lui Romica Puceanu. Toată lumea la mine în familie mea erau lăutari. Nimeni nu avea dreptul să facă nimic altceva, nu avea voie. Mama spunea: „Maică, stai și studiezi și devii lăutar sau ieși la colț și ajungi ca verii tăi la pușcărie”. Mă bătea cu mătura ca să stau în casă să studiez. Cântam la nunți cu toba, pe la restaurante și la 18 ani am decis să fug din țară, în urma faptului că eu de la 15 la 18 ani am aplicat de vreo cinci sau șase ori să plec cu ansamblul Ciocârlia în turneu și nu mi se dădea viză.

Fuga

Nenorocire, cu Ceaușescu, o să murim cu toții. Asta era în 89, cu șase luni înainte de revoluție. M-am urcat în tren, m-am dus la Severin și am trecut șase zile și șase nopți. Dumnezeu m-a ajutat să trec pentru că a dat o ploaie în prostie, n-am văzut în viața mea. Am fugit de-am rupt și după aia îmi era atât de frică că nici nu mai întorceam capul. Cam asta era. Și-am mers doar noaptea și ziua nu mergeam. Sub geacă era naiul. Naiul s-a și rupt în trei bucăți, s-a făcut praf. Am mâncat mere și ce puteam să găsesc pe-acolo. Aveam un ceas la mine Pobeda, care era de la mama, un ceas care s-a spart, s-a făcut bucăți. Am trecut în Grecia, iar prin ajutorul lui Dumnezeu și în Grecia am ajuns în Salonic, m-a oprit un tip cu un tir. Credea că sunt albanez sau sârb.

Grecia primul an de cerșit

Cântam pe stradă pentru bani. Asta era modalitatea prin care puteam să mănânc o bucată de pâine, după care am învățat să cânt la orgă. Mi-a spus unul, zice: „Tu toată viața ta vrei să cânți pe străzi?” Am început să cânt cu orga și am ajuns după aia, după câțiva ani să cânt cu orga, să cânt la Bouzouki, cu cei mai mari cântăreți din Grecia și pe niște bani chiar foarte ok, dar nu-mi plăcea sentimentul că eram iarăși ca un lăutar

Berkely

A urmat Demisia și Conservatorul în Grecia pentru jazz. După trei ani de zile de Conservator au venit cei de la Berkely în Atena și am putut să dau un examen pentru o echipă de profesori. La vreo trei săptămâni de zile, înainte de Crăciun, primesc o scrisoare, mă uit pe ea: Domnul Damian Drăghici ați câștigat o bursă integrală și felicitări și nu știu ce. Grecii sunt la fel ca românii, făceau niște glume de-astea proaste. Și-am luat-o și-am aruncat-o. M-au sunat ăia de la Conservator: Tu știi că ai bursă integrală? Am înnebunit, vă dați seama. Am absolvit în America. Magna Cum Laude. A venit succesul.

Admiratoarele?

Acuma nu mai sunt cu admiratoare că sunt și eu om însurat. Eram pe timpuri, acuma nu mai sunt. Am albit, m-am îngrășat, a trecut vremea sex – symbolului. A fost o perioadă a mea înainte să mă întorc după aia în România… Țin și post. Pentru un artist asta este o tentație foarte mare și sunt câteva lucruri care se știe că sunt de obicei probleme cu artiștii, asta cu fetele, băutura, fumatul și drogurile, astea trei – patru lucruri care sunt niște vicii la toți artiștii care…Personal am avut probleme cu alcoolul până la vreo treizeci și ceva de ani. Mulțumesc lui Dumnezeu s-a liniștit. M-am însurat acum cinci ani de zile. Sunt om cuminte. Nu mai beau, nu mai fumez, am fost trei ani de zile vegan. Soția mea o iubesc foarte mult, n-o spun la mișto. E o femeie extraordinară, în primul rând să stea cu mine, la cât de nebun sunt și cred că e vorba de un echilibru, să găsești un echilibru între cele două.

E ciudă pe Damian

Zic rromii, uite, și-a depășit condiția. De obicei 90% din ei spun așa… există trei fraze de bază: 1. Are miru-n frunte 2. Steaua de la Dumnezeu și 3. A făcut caca în scăldătoare. Doar știi fraza, expresia asta, da…Deci nu există muncă sau cumva obiective, realizări sau plan. Totul este cumva prolific, ceva s-a întâmplat de la Divinitate. Am fost norocos. Asta este opinia lor, dar dacă nu muncești, dacă nu te lupți, nu faci nimic în viață.

De curând, Damian Drăghici a lansat „The American Dream Album”,  13 piese celebre de jazz din repertoriul unor artiști precum Charlie Parker, John Coltrane, Chick Corea sau Keith Jarrett – toate interpretate la nai. Pe acest album, Damian Drăghici cântă alături de artiști internaționali din prima linie a genului, printre care Michel Camilo, Chris Botti, Stanley Clarke, Arturo Sandoval, Frank Gambale, Eddie Daniels, Dave Weckl și Vinnie Colaiuta.