Nu cu mulți ani în urmă, educația se baza pe reguli extrem de stricte, supunerea oarbă era una dintre cele mai mari virtuți ale copiilor cuminți, iar pedeapsa, unealtă nelipsită din trusa de instrumente educative. Astăzi, vedem deseori părinți extrem de permisivi și copii care se comportă precum niște regi care tocmai au cucerit întreaga planetă. Ambele stiluri de parenting sunt extreme, consideră Jody Johnston Pawel. „Între cele două extreme, există o zonă foarte largă la mijloc, o zonă extrem de echilibrată, în care copiii au libertate în cadrul unor limite stricte. Niciuna dintre extreme nu este sănătoasă, sănătoasă este calea prin care copiii învață regulile, dar nu li se supun orbește, înțeleg că ele sunt importante, le internalizează și dezvoltă autodisciplina”, consideră Jody Johnston Pawel, creatoarea metodei Parents Toolshop, predată părinților din lumea întreagă, și autoarea mai multor cărți de parenting.
Vechiul stil de a crește copiii nu se mai potrivește cu lumea de azi
Stilul prea restrictiv de a crește un copil nu se mai potrivește lumii în care trăim astăzi, continuă aceasta. „Lumea s-a schimbat și este un loc foarte diferit față de acele vremuri, în care existau foarte multe reguli, extrem de stricte. Ca să-ți crești copilul pentru a supraviețui acelei lumi trebuia să îi impui reguli foarte stricte. Dar vremurile s-au schimbat, iar astăzi se pune accent pe creativitate, pe capacitatea de a lua decizii, de a rezolva probleme. Iar vechiul stil de parenting nu dezvoltă aceste calități în copiii noștri. Dacă vrem să ne pregătim copiii pentru lumea de astăzi este important să dezvoltăm strategii care să dezvolte aceste calități”, spune autoarea. De exemplu, un părinte restrictiv îi va interzice copilului să intre pe internet și să își facă un cont de Facebook. Cel mai probabil însă, copilul va găsi o cale să facă ceea ce își dorește, într-un fel în care părintele nu deține niciun fel de control. „Soluția potrivită este să îi spui:poți să ai cont de Facebook, poți să intri pe internet, dar va exista control parental, îți voi restricționa site-urile periculoase, trebuie să fiu în lista de prieteni ca să văd ce postezi online, va exista o limită de timp pe care poți să o petreci pe internet. Și vom discuta mereu despre asta, ca atunci când te afli la cineva acasă să te poți ghida tu însuți, să te ferești singur, în loc să o facă mereu ceilalți pentru tine”, crede expertul în parenting.
De ce pedepsele sunt contraproductive pe termen lung
Jody Johnston Pawel se află în branșa educării părinților încă de pe vremea când era copil. Părinții ei au fost printre primii specialiști din SUA care au predat astfel de cursuri și, în acele vremuri, rolul său era să intre în piele copilului rebel, în timp ce mama și tatăl său o înregistrau și foloseau banda pe post de material didactic în sala de curs. A observat de-a lungul timpului că metoda „recompensă-pedeapsă”, aplicată în unele metode de parenting, este contraproductivă pe termen lung. „Problema acestei metode este că, pe termen scurt, chiar funcționează. Însă pe termen lung mita scade motivația interioară a copiilor, iar pedeapsa îi face să simtă că nu sunt niște oameni buni, le scade stima de sine și îi poate face mai duri. Adică îi determină să spună: înseamnă că pot face tot ceea ce doresc, atâta vreme cât sunt dispus să îmi accept pedeapsa”, explică Jody Johnston Pawel.
Cum să îți încurajezi copilul fără să îl lauzi
Potrivit ei, toate metodele de parenting care și-au dovedit eficacitatea în timp se bazează pe aceleași principii. Unul dintre ele este folosirea încurajării în locul laudei deșarte. „Când îi spui:Ai făcut o treabă bună, sunt mândru de tine,orientezi totul pe tine, care judeci ce face el. Îl faci în acest fel dependent de aprobarea ta, de aprecierea ta. În loc de asta, este mai bine să îi descrii ceea ce a făcut, pentru a-l face să se simtă bine cu el însuși și să simtă motivația interioară de a continua.Așadar, te concentrezi pe motivația interioară, nu pe cea exterioară și pe efortul de a-i mulțumi pe ceilalți. Asta este încurajare, nu laudă„, arată specialistul în parenting. Alte principii sunt să cooperezi cu copilul, în loc să îi ceri supunere oarbă, să îi cultivi independența și să nu faci pentru el acele lucruri pe care le poate face și singur, să îl asculți și să îl încurajezi să găsească soluții, în loc să îi dai pur și simplu sfaturi, să eviți să spui: M-ai dezamăgit, m-ai supăratși să încerci să îți reformulezi nemulțumirea în „Am o problemă cu ceea ce ai făcut, iată ce mă preocupă„.
Cele patru motive pentru care copiii încep să se comporte prost
„Una dintre greșelile frecvente ale părinților este aceea că ei presupun că copiii lor știu mai mult decît știu în realitate. Auzi de multe ori un părinte zicând: I-am spus de un milion de ori și tot nu face. Faptul că i-ai spus nu înseamnă că și știe, că a învățat să facă un anumit lucru. Aceasta este una dintre cele mai frecvente scăpări ale unui părinte”, este de părere autoare. Doar patru sunt motivele care îi determină pe copii să se comporte într-un mod nepotrivit, explică ea. Face acest lucru din nevoia de atenție, pentru putere, din răzbunare, sau pentru că se simte atât de descurajat încât renunță pur și simplu.
Întrebările pe care trebuie să și le pună un părinte atunci când are probleme cu copiii
Atunci când copiii îi pun probleme, viața unui părinte devine mai ușoară dacă își pune câteva întrebări, spune Jody Johnston Pawel. „Prima dintre ele este: a cui este problema? Este o problemă pe care trebuie să o rezolve copilul sau pe care trebuie să o rezolv eu? Problemele copiilor sunt conflictele cu frații, cu colegii de școală, temele. Nu trebuie să le rezolvăm noi, trebuie să îi susținem și să îi învățăm cum să le rezolve.Problemele părinților: siguranța, sănătatea, regulile, proprietatea. Trebuie să mă asigur că este sănătos, că este în siguranță, că învață regulile. Dacă se comportă prost trebuie să mă întreb dacă o face fără intenție sau dacă o face dinadins. Dacă o face fărăr intenție, înseamnă că nu a învățat încă cum și îl învăț- Dacă o face dinadins, o face din cele patru motive enunțate mai sus: pentru atenție, pentru putere, din răzbunare sau pentru că e prea descurajat și a renunțat”, arată autoarea.
Cum poate un părinte stresat și obosit să-i ofere o educație de calitate copilului său
Jodie Johnston Pawel, a cărei metodă este predată în România de Urania Cremene, spune că principiile explicate de ea sunt generale. „Eu te învăț cum să le predai copiilor anumite valor, cum să îi faci să deprindă anumite aptitudini, nu valorile și nu aptitudinile pe care trebuie să le învețe. Reguilile tale și personalitatea ta îi vor da direcția, nu îți spun eu ce reguli să aplici”.
Chiar și un părinte stresat, care lucrează extrem de mult îi poate oferi oferi o educație bună copilului, spune autoarea americană. „Dacă nu ai mult timp, trebuie să profiți la maximum de acest timp și să fii conștient de importanța acestui timp petrecut împreună cu copilul. Trebuie să profiți de orice oportunitate pe care ți-o oferă mediul. Așadar dacă ești la cină și se difuzeză ceva la știri, poți începe o conversație de genul: cineva a făcut asta și acum are necazuri. Mă întreb de ce s-a întâmplat asta.Tu ce crezi? Trebuie să maximizăm timpul petrecut cu copilul și să fim atenți la cei din jurul lur și să fim atenți ce mesaje îi transmit. E foarte ușor să lăsăm problemele personale să ne consume și, deși suntem fizic alături de copiii noștri, să nu fim în realitate aproape de ei. Noi decidem însă ce anume va deține controlul asupra noastră”, spune Jody Johnston Pawel.