„Putin vrea să refacă Imperiul Rus”. Istoricul Lucian Boia, la Interviurile Gândul

Dorința lui Vladimir Putin, dar nu numai a lui, este de a reface Imperiul Rus, dar din punct de vedere militar, Rusia este mult sub nivelul NATO și al UE, consideră Lucian Boia, într-un interviu pentru gândul. Lucian Boia susține că Rusia este, din punct de vedere economic, „un pigmeu cu o structură de lumea a treia. Tocmai de aceea, istoricul nu crede în ipoteza izbucnirii unui al treilea război mondial, dar întrevede posibilitatea unui război civil în Ucraina. Cât despre reacția Europei la anexarea Crimeei de către Rusia, istoricul crede că nu se putea face nimic.

În ceea ce privește România, Boia crede că deși vom avea un rol tot mai important în actual context internațional, pentru că ne aflăm la granița UE și NATO, ar trebui să ne preocupe mai degrabă existența unui proiect de țară care să ne ajute să ne dezvoltăm

În prima parte a interviului acordat gândul, Lucian Boia a vorbit despre un alt mod de a citi istoria României Mari și a explicat de ce a pus în discuție, în ultima sa carte, ideea de „drept al României” asupra Transilvaniei.

LUCIAN BOIA, la Interviurile Gândul, partea a II-a. Interviul, PE SCURT

â–º Despre reacția țărilor democratice în fața unui conflict, istoricul Lucian Boia spune că „țările pașnice, țările democratice sunt mereu dezarmate în fața agresorului sau în fața cuiva care duce o politică de forță”.

â–º Istoricul consideră că țările occidentale nu puteau rezolva problema intervenției Rusiei în Crimeea. „N-aveau cum să oprească Rusia să intre în Crimeea sau să o dea afară din Crimeea. Nu se putea din păcate”, spune Boia.

â–º „Nu va fi cel de-al treilea război mondial. Dar s-ar putea să fie tulburări, chiar război civil în Ucraina, spre periferia fostului Imperiu Rus”, este de părere Lucian Boia.

â–º Istoricul caracterizează Rusia din punct de vedere economic ca fiind „un pigmeu cu structură de lumea a treia”. „PIB-ul Rusiei e puțin mai mare decât al Italiei și mult mai mic decât al Franței. Nu mai spun decât al Germaniei. Iar față de UE și SUA, Rusia, economic vorbind, e un pigmeu și are și o structură de țară subdezvoltată, de lumea a treia. Exportă gaze, exportă petrol, exportă materii prime. Și în comparație cu China pare deja subdezvoltată”, afirmă Lucian Boia.

â–º Boia explică faptul că, în contextul actual al conflictului din Ucraina, românii devin mai importanți pentru că se află la granița UE și NATO, la fel ca și Polonia și Ucraina. „Cred că noi ar trebui să ne preocupăm, trecând peste ce se întâmplă în Transnistria și Ucraina, de propria noastră casă, să consolidăm statul român, instituțiile românești, puterea legii, să luptăm eficient împotriva corupției, să avem un proiect de țară”, mai spune Lucian Boia.

â–º Istoricul vorbește despre „boala vechea a românilor” – dezorganizarea. „Dacă tot vorbim de Primul Război Mondial, generalul Berthelot, când a venit prima dată ca să repună pe picioare armata română, a rămas surprins și a exclamat ceva ce a rămas faimos: „Sunteți admirabil de dezorganizați””, spune istoricul.

LUCIAN BOIA, la Interviurile Gândul, partea a II-a. PE LARG

Mulți spun că istoria nu se repetă și că lumea în care trăim funcționează după anumite reguli. Cu toate acestea, am asistat de curând la anexarea Crimeei de către Rusia.

Istoria nu se repetă niciodată. Chiar dacă unele evenimente par asemănătoare sau aproape identice, contextul este mereu altul. Să nu ne închipuim acum că, dacă au fost două războaie mondiale, o să ajugem acum la al treilea război mondial. Pe de altă parte, este o anumită constantă în politica Rusiei, de la Petru cel Mare, trecând prin diverșii țari, trecând apoi prin bolșevisim, cu Stalin, și acum, după comunism, cu Putin. Deci, în ciuda regimurilor diferite, în ciuda răsturnărilor pe care le-a cunoscut Rusia în interiorul ei, există o anumită constantă a expansionismului rus. Ce vedem acum este tentativa de a reface cât se poate vechea Rusie, vechiul imperiu rus sau vechea Uniunea Sovietică. Asta este politica lui Putin.

Și ce șanse sunt?

Nu știu. Deocamdată văd că s-a oprit sau ezită după ocuparea Crimeei. Nu văd posibilitatea ca într-un viitor apropiat Rusia să revină la vechile ei frontiere, ar înseamna să ocupe Ucraina, Bielorusia, nu mai zic de Țările Baltice care au intrat deja și în Europa și în NATO. Problema ar fi mult mai complicată sau chiar imposibilă. Dar o tendință expansionistă este, și nu e de ieri, de altăieri.

Și tendința asta expansionistă o remarcau germanofilii noștri în Primul Război Mondial, cei care spuneau să mai lăsăm Transilvania, că se va uni mai târziu cu România, că nu e situația atât de gravă. Situația gravă era pentru românii din Basarabia și situația gravă era mai ales dacă Rusia câștiga războiul alături de puterile occidentale. Ce se va întâmpla cu România, dacă Rusia vrea să ajungă la Constantinopol, ăsta era proiectul vechi să pună stăpânire pe strâmtorile Mării Negre. Trecea atunci peste România. Spuneau acești germanofili: la ce ne va folosi să avem o Românie Mare dacă va fi înghițită de Rusia? Cât de mare va fi România tot va fi minusculă în raport cu Imperiul Rus. Din fericire, lucrurile nu s-au petrecut așa în Primul Război Mondial, fiindcă înainte de a pierde Germania războiul, l-a pierdut Rusia. Sunt două faze succesive: mai întâi Germania înfrânge Rusia și lichidează frontul de Est, iar Rusia se fragmentează, se desființează țarismul. Atunci Basarabia se unește cu România, deci asta nici nu era de așteptat. România a intrat în război pentru Transilvania, nu putea să intre și pentru Basarabia, era aliată cu Rusia. Intrarea în război pentru Transilvania era într-un fel o renunțare pentru Basarabia. Era de ales: Transilvania sau Basarabia. Și până la urmă lucrurile au mers în așa fel, Rusia înfrântă mai întâi, înfrânte și puterile centrale, încât România s-a ales și cu Bucovina și cu Transilvania și cu Basarabia.

Spuneți într-un capitol din cartea „Primul Război Mondial” că românii au avut „atât de mult noroc”.

Am preluat expresia lui Petre P. Carp care era șeful germanofililor și a fost acuzat după război că n-a văzut corect, că uite am reușit să facem România Mare urmând politica opusă celei preconizate de Petre P. Carp. Atunci Carp a replicat: „românii au atât de mult noroc că nu mai au nevoie de oameni politici”. Mai trebuie să ai și noroc în viață, nu e rău să ai noroc.

În contextul actual, România mai are noroc?

România a avut și ghinioane, dar a avut și noroc în câteva rânduri esențiale. În 1859, a fost susținerea Franței prin Napoleon al III-lea și atunci s-a făcut România, că altfel nu s-ar fi făcut și cine știe ce s-ar fi întâmplat. Apoi la 1918, cum am vorbit deja. Și acum, mai recent, a avut totuși șansa să intre și în UE și în NATO. Bineînțeles că e un noroc.

În momentul acesta pare că se ciocnesc două secole, un secol XXI și un început de secol XX, adică Rusia și lumea democratică. Părem în situația în care nu ne înțelegem unii pe ceilalți. Există un deficit de înțelegere față de reacția lui Putin și a Rusiei?

Țările pașnice, țările democratice sunt mereu dezarmate în fața agresorului sau în fața cuiva care duce o politică de forță. Așa s-a întâmplat și în ajunul celui de-al doilea Război Mondial față de Rusia, față de Germania lui Hitler. Țările democratice au o altă logică și o politică care încearcă să fie cât mai pașnică, să lase diplomația să reacționeze. Loviturile astea de forță sunt receptate inițial oarecum pasiv în blocul democratic.

Și e bine?

Păi nu e bine, bineînțeles că încurajezi agresorul.

Este o chestiune de înțelegere sau o chestiune de acțiune? Putea să acționeze în vreun fel Occidentul?

Cinstit vorbind, nu cred că putea să facă ceva. Nu putea să trimită trupe în Crimeea, să avem iar un război al Crimeei, ca la 1850 și ceva. Cinsitit vorbind, nu cred. Ar fi putut să fie o voce mai unitară a țărilor occidentale, mai multă fermitate, sancțiuni mai bine precizate. Nu pot să vă dau soluții. Dar nu cred că, în fond, puteau să rezolve problema. N-aveau cum să oprească Rusia să intre în Crimeea sau să o dea afară din Crimeea. Nu se putea, din păcate.

Considerați că am putea vorbi de un al treilea război mondial sau de un nou Război Rece?

Nimeni nu cunoaște viitorul. Se fac tot felul de scenarii și e firec să facem scenarii pentru viitor, dar să nu le acordăm o importanță absolută pentru că viitorul este altfel decât ni-l închipuim noi.

Spuneați mai devreme că lucrurile s-au petrecut așa și înaintea celui de-al Doilea Război Mondial.

Unele s-au petrecut așa, altele nu s-au petrecut așa. Istoria nu se repetă. Dacă vreți punctul meu de vedere, care nu știu câtă valoare are, este că nu va fi cel de-al treilea război mondial. Și că nici război nu va fi până la urmă. Dar s-ar putea să fie tulburări, chiar război civil în Ucraina, spre periferia fostului Imperiu Rus. Cred că pentru noi, și pentru celelalte țări care fac parte din Uniunea Europeană și NATO, există o pavăză, nu cred să meargă mai departe de granița Uniunii Europene și a NATO.

Să nu ne facem probleme pentru Tranistria?

Pentru Transnistria putem să ne facem probleme. Sper să se descurce însă Republica Moldova în Transnistria, cu ajutorul românilor, cu ajutorul Uniunii Europene. Pentru Republica Moldova este o situație mai delicată, pentru că s-au asociat ei cu Uniunea Eurpeană, dar nu fac parte nici din UE, nici din NATO. Însă, în ceea ce privește UE și NATO, nu cred că Rusia are forța să meargă atât de departe. Și militar, și economic, Rusia e mult sub nivelul NATO și al UE. Rusia a ajuns să fie o putere economică de mâna a doua. PIB-ul Rusiei e puțin mai mare decât al Italiei și mult mai mic decât al Franței. Nu mai spun decât al Germaniei, iar față de UE și SUA, Rusia economic vorbind e un pigmeu și are și o structură de țară subdezvoltată, de lumea a treia. Exportă gaze, exportă petrol, exportă materii prime. Și în comparație cu China pare deja subdezvoltată.

Și atunci de unde agresivitatea asta?

Pentru că, pe de o parte, are un aparat militar foarte bun, moștenit din Uniunea Sovietică, iar pe de altă parte există dorința, și nu numai a lui Putin, de a reface pe cât posibil vechiul imperiu.

Este propice actualul context pentru România în ceea ce privește consolidarea poziției în zonă, devenim importanți pentru aliați? Putem profita într-un fel de poziția asta?

Devenim mai importanți pentru că suntem chiar la frontierele UE și NATO, la fel ca și Polonia și Ucraina. Putem profita și pasiv. Dar cred că noi ar trebui să ne preocupăm, trecând peste ce se întâmplă în Transnistria și Ucraina, de propria noastră casă, să consolidăm statul român, instituțiile românești, puterea legii, să luptăm eficient împotriva corupției, să avem un proiect de țară. România nu are un proiect de țară, economic vorbind. Nu știm ce vrem să facem în continuare pe lumea asta. E o mare dezorganizare, care nu e de ieri de astăzi. România n-a fost niciodată o țară bine organizată tocmai fiindcă a pornit cu structuri din astea de țară rurală, modernizarea a venit mai târziu. Sunt explicații, nu pentru că așa ar fi românul, prin explicații de ordin biologic, sunt explicații culturale, adică istorice. Dezorganizarea este o boală veche. Dacă tot vorbim de Primul Război Mondial, generalul Berthelot, când a venit prima dată ca să repună pe picioare armata română, a rămas surprins și a exclamat ceva ce a rămas faimos: „Sunteți admirabil de dezorganizați”. Noi suntem în continuare admirabil de dezorganizați. Să sperăm că o să ne mai schimbăm.

Gândul va publica și cea de-a treia parte a interviului cu Lucian Boia, în opinia căruia ar fi fost mai bine dacă România ar fi ales monarhia după Revoluție.