RECUNOȘTINȚĂ | „Agricultura va juca în continuare un rol important în economie, producerea de hrană și securitatea alimentară. Fermierii sunt și ei eroii noștri!”

Asigurarea hranei de zi cu zi nu ar fi posibilă fără efortul și fără activitatea continuă și susținută a producătorilor agricoli români, chiar și în condițiile dificile generate de pandemia de coronavirus, motiv pentru care cei din industria de protecție a plantelor îi cataloghează pe fermieri, alături de alte profesii de importanță capitală, drept eroi.

Cum însă medicii nu pot lupta eficient împotriva COVID-19 fără mănuși, măști, viziere, combinezoane, alte materiale specifice și, bineînțeles, fără medicamente, la fel și fermierii au nevoie de instrumentele lor specifice în lupta cu bolile și dăunătorii plantelor, mai exact de inputurile necesare unei producții agricole eficiente – semințe, îngrășăminte și pesticide.

Noul coronavirus a generat probleme în cascadă, inclusiv pentru marii jucători din domeniu, însă mesajul ferm transmis de Andrei Măruțescu, director de comunicare și relații publice Syngenta, este că sectorul, respectiv companiile de inputuri, își planifică din timp producția și aprovizionarea cu produse specifice, pentru a face față cererii din piață.

Chiar dacă, mai spune el, în această perioadă au apărut unele probleme de aprovizionare, furnizorii de inputuri fac tot ceea ce le stă în putință pentru a asigura continuitatea distribuției de „medicamente” pentru plante.

Mai multe despre provocările cu care se confruntă industria de protecție a plantelor, în cele ce urmează.

Gândul.ro: Care sunt efectele COVID-19 asupra industriei? Știm că temerile fermierilor s-au majorat în ceea ce privește accestul la inputuri.

Andrei Măruțescu: Pentru agricultori, acest sezon este în plină desfășurare, iar această pandemie ne-a prins în toiul pregătirilor pentru campania agricolă de primăvară. Ca în fiecare an, fermierii își planifică atent necesarul de inputuri – semințe, îngrășăminte, pesticide. Din acest punct de vedere, este un an ca oricare altul, planificat și pregătit.

Și industria, respectiv companiile de inputuri, își planifică din timp producția și aprovizionarea cu produse pentru a face față cererii din piață. Între timp, odată cu evoluția situației în Europa, au apărut unele sincope în legătură cu unele întârzieri de-a lungul lanțului de aprovizionare cu produse de protecția plantelor și/sau a semințelor, situație care ar putea pune probleme furnizării la timp a inputurilor pentru nevoi suplimentare.

Furnizorii de inputuri au luat toate măsurile și fac tot ce pot pentru a asigura continuitatea aprovizionării. În acest sens, aceștia au solicitat autorităților luarea tuturor măsurilor, astfel încât producătorii agricoli să aibă în continuare acces la produse. Vorbim aici inclusiv de crearea unor coridoare de transport prioritar pentru mărfurile destinate activităților agricole, atât în spațiul Uniunii Europene, cât și pe teritoriul țării noastre.

Agricultura va juca, în continuare, un rol important în economie, producerea de hrană și securitatea alimentară reprezentând o prioritate pentru toată lumea. Acest lucru devine mai evident în astfel de momente și situații. Producția agricolă tradusă prin asigurarea hranei nu ar fi posibilă fără efortul și activitatea continuă și susținută a fermierilor, chiar și în aceste vremuri și condiții dificile. Fermierii sunt și ei eroii noștri!

Gândul.ro: Pactul Ecologic European propune, printre altele, o gestionare durabilă a produselor pentru protecția plantelor (PPP). Deja, mai multe molecule au fost interzise la nivel european. Care sunt soluțiile la care pot apela fermierii europeni, astfel încât să rămână competitivi pe plan mondial? SUA, America Latină, Asia, Rusia etc. nu au atâtea reglementări.

Andrei Măruțescu: Uniunea Europeană gestionează cel mai strict sistem de reglementare în ceea ce privește produsele de protecția plantelor. Și nu numai! Pentru majoritatea industriilor din Europa există un cadru de reglementare foarte strict. Acest cadru are la bază principiul precauției, principiu care stă la baza gestionării riscului și a legislației.

Este important ca legislația să asigure un control riguros în ceea ce privește riscurile și autorizarea pesticidelor care intră pe piața produselor europene, dar evident, aceasta trebuie să fie și proporțională. Trebuie să se respecte criteriul proporționalității și să se țină cont de nevoile societății, dar și de nevoile socio-economice, mai ales în contextul in care se află acum agricultura. Acest domeniu joacă și va juca, în continuare, un rol esențial în economie. Acest lucru este și mai evident în contextul global în care ne aflăm astăzi.

Produsele pentru protecția plantelor trebuie percepute și înțelese de către toată lumea ca medicamente pentru plante. La fel ca în cazul nostru, așa și plantelor trebuie să li se administreze medicamente astfel încât să poată rezista la boli, dăunători sau împotriva buruienilor care le sufocă și le consumă din nutrienții necesari pentru a crește.

În cazul produselor pentru protecția plantelor, ca și cel al medicamentelor, contează foarte mult doza și modul de administrare. Și nouă, medicii ne prescriu medicamente, cu doză, recomandări de administrare. Cu excepția zonei naturiste, acestea sunt tot produse chimice de sinteză. Sunt relevante doza și felul cum sunt folosite aceste produse.

Poate mulți nu cunosc, dar astăzi, la nivel global, plantele trebuie sa facă față unui număr impresionat de boli, dăunători și specii de buruieni. Plante sunt în competiție cu treizeci de mii de specii de buruieni și cu zece mii de specii de insecte.

Într-adevăr, tehnologia evoluează și va evolua. La fel ca în orice industrie. Producătorii din industria noastră țintesc ca produsele să fie mai eficiente și să aibă proprietăți mai sustenabile, de exemplu cantitatea de substanță activă aplicată la hectar să fie mai mică. În ultimul deceniu au scăzut mult dozele aplicate la hectar, iar fermierii trebuie sa aplice mai puține substanțe active pentru a obține aceeași eficacitate.

La noi în țară, media cantității de substanță activă utilizată la hectar este încă mică, evident, în funcție de cultură. Conform datelor susținute de către Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România, media europeană de substanță activă folosită este de 2 kg/ha, iar în România, de doar 0,6 kg/ha. Evident, această medie ține de mai mulți factori: contextul atacurilor de boli și dăunători și de latura economică. Ca și medicamentele de uz uman și animal, și pesticidele sau „medicamentele plantelor” trebuie folosite acolo unde este chiar nevoie și conform recomandărilor de utilizare omologate de către autorități.

În fiecare an, din ce în ce mai multe substanțe active, folosite în mod curent și de mai mulți ani de către fermieri, sunt fie restricționate în utilizarea lor, fie interzise. Acest lucru reprezintă o provocare suplimentară pentru producătorii agricoli, care deja trebuie să facă față unui număr mai mare de provocări. Și aici vorbim de schimbările climatice sau de creșterea presiunii dăunătorilor sau a bolilor, apariția formelor de rezistență a agenților patogeni asociat reducerii numărului de clase de substanțe active, având la dispoziție mai puține resurse și tehnologii sau instrumente pentru a rămâne competitivi.

Soluția este apelarea la metode alternative de combatere și control, gestionarea integrată a dăunătorilor, varietăți și hibrizi ameliorați și/sau să apeleze la alte soluții, numai că, aceste alternative nu sunt disponibile sau nu pot adresa orice cultură.

Din perspectiva industriei de protecția plantelor, contextul actual pe care tocmai l-am descris reprezintă o mare provocare pentru a dezvolta tehnologii noi pe viitor, care să răspundă cerințelor legislative și condițiilor pedoclimatice din ce în ce mai dificile. Va trebui să lucrăm împreună – fermieri, specialiști, autorități, industrie și media pentru a găsi acele soluții și a comunica între noi, dar și cu societatea noastră, pentru a explica mai bine care este rolul unui fermier în asigurarea hranei.

Gândul.ro: Cât de greu și care sunt costurile necesare obținerii unei molecule noi?

Andrei Măruțescu: Dacă este să ne uităm la inovație, există mai multe paliere de tehnologii disponibile fermierilor din lume. Vorbim aici de organismele modificate genetic, de noile tehnici genomice în agricultură (Crispr-CAS etc.), de pesticide și așa mai departe. Toate sunt importante și trebuie privite ca un ansamblu de instrumente.

Revenind, costul inovației este foarte mare. Și acest lucru este, în principal, din cauza faptului că reglementările sunt de așa natură încât, pentru a autoriza un produs în Uniunea Europeană, ai nevoie de mulți ani de cercetare și de foarte multe studii care să-l susțină. Există cifre în acest sens: pentru obținerea unei noi molecule care să fie adusă la final pe piață, din fază de identificare, costă aproape 260 de milioane de dolari și durează circa 10-20 de ani. Nu vorbim numai despre descoperirea și formularea noii molecule. Aici intră testarea, studiile de eficacitate, etc.

În Uniunea Europeană, cadrul legislativ de reglementare este o țintă în continuă mișcare. Cu alte cuvinte, legislația este într-o continuă modificare. De multe ori, noile tehnologii dezvoltate trebuie să răspundă anumitor cerințe. Până să ajungă însă în etapa de autorizare, acestea nu mai corespund, cerințele respective sunt deja modificate, de cele mai mult ori, în sensul conservator. Conservatorismul sistemului de reglementare european reprezintă una dintre principalele frâne în adoptarea noilor tehnologii de protecția plantelor pe piață europeană. Prin conservatorism înțelegem o abordare limitată la ghiduri și modele matematice, care nu țin seama de condițiile reale de utilizare a substanțelor respective în agricultura.

Nici substanțele existente pe piața Uniunii Europene nu au un viitor mai predictibil. Toate substanțele active trec printr-un proces de reevaluare în vederea reînnoirii aprobării în Uniunea Europeană, la un interval de 7-15 ani, în funcție de categoria din care fac parte. Ceea ce era valabil din punct de vedere științific acum zece ani, în prezent trebuie reevaluat.

Legislația fiind în continuă schimbare, de la o aprobare la alta, apar criterii de evaluare noi, studii noi ce trebuie depuse pentru ca producătorul să poată demonstra că produsul lui îndeplinește aceste criterii. Și, după toate acestea, din cauza conservatorismului ce caracterizează sistemul european, în ciuda eforturilor și costurilor ridicate pentru a susține substanța respectivă, decizia finală poate să fie de interzicere a substanței. În astfel de condiții, cred că este de înțeles că, industria de protecția plantelor operează într-un context legislativ care, din păcate, nu asigură predictibilitatea necesară.

În tot acest context, companiile au câteva direcții sau angajamente în ceea ce privește modul cum privesc viitorul din perspectivă de inovație. Vorbim aici de sustenabilitate și de ce va veni în viitor. În cazul nostru, noi vom ține cont de trei direcții în activitatea de inovare: de nevoile societății și de nevoile pe care le are natura, urmărind micșorarea nivelului reziduurilor în mediu și în cultură, implicit în produsul alimentar finit. Nu în ultimul rând, investim și vom investi acolo unde va conta pentru fermier și pentru natură, ținând cont de echilibrul între nevoie și impactul asupra mediu.

Gândul.ro: Ce-ar însemna agricultura durabilă fără un tratament propice al culturilor agricole?

Andrei Măruțescu: Randamentul, productivitatea și competitivitatea sunt dependente de abilitatea fermierilor și, evident, a tuturor din industrie, de a se adapta noilor provocări și de a integra toate tehnologiile de care ar avea nevoie și la care ar putea avea acces. De asemenea, este nevoie de comunicare și cooperare între toate părțile interesate.

Dacă ne uităm pe cifrele statistice, un studiu recent elaborat – Agricultura fără produse pentru protecția plantelor (Farming without plant protection products) adresează întrebarea dacă fermierii pot menține producții ridicate fără folosirea pesticidelor. Raportul scoate în evidență că renunțarea la utilizarea pesticidelor în agricultură va duce la scăderea producției pentru media culturilor cu 20-40%, lipsa de constanță în calitate, prețuri mai mari cu peste 30% și lipsă de predictibilitate în domeniul alimentar.

Și aici apare o altă întrebare, și anume ce se întâmplă atunci când legiuitorul decide să scoată o tehnologie din procesul de producție dar, nu există nimic pentru a fi pus în loc. Avem exemple câte vrem în acest sens.

Din păcate, dacă este să ne uităm tot la cifre, numărul de molecule care sunt în curs de a fi introduse pe piață este mult mai mic față de numărul celor care sunt restricționate sau care sunt interzice. Acest lucru se exprimă prin deficitul de tehnologie pentru fermieri care, se reflectă în libertatea și în accesul lor de a avea anumite soluții la îndemână.

În orice industrie, piața dictează. Fermierul va căuta să cumpere sau să folosească ceea ce va avea el nevoie pentru a combate dăunătorii din propria-i cultură. Și, uneori, nu ai alternativă sau cu ce. Aici avem exemplul neonicotinoidelor unde fermierii au o problemă specifică pentru care ei trebuie să găsească o soluție, o alternativă, fie că vorbim de practicile agricole, de alte clase de chimie, perioadă de semănat, alegerea semințelor, toate acestea trebuie luate în considerare.

În același timp, trebuie să ținem cont de faptul că accesul la tehnologie este esențială pentru a putea rămâne competitiv. Câtă vreme fermierii vor avea acces la un număr din ce în ce mai limitat de produse pe piață, evident că si competitivitatea va fi și ea afectată.

Gândul.ro: Nu de puține ori a fost vehiculat în presă acest concept de „otravă din mâncare”, aruncat în piață de diverse grupuri de interese. Ce-ar însemna agricultura României fără medicamentele plantelor?

Andrei Măruțescu: Medicamentele pe care omul le utilizează pentru a se însănătoși nu sunt considerate otravă, nu? Aceste produse de protecția plantelor, folosite corect, nu reprezintă o otravă sau un pericol. Ca pentru orice produs chimic pe care îl folosim în diferite procese sau activități de producție industrială, cum este cazul vopselelor, detergenților, aditivilor, dar și în uzul casnic – detergenți de rufe, de vase, etc., cu condiția de a fi folosite în mod corespunzător, nu le considerăm otravă. Le utilizăm, nu? Similar, nu putem lăsa agricultura la întâmplare, pradă bolilor și dăunătorilor, din considerație pentru munca fermierilor care produc hrana noastră și pentru a ne asigura nouă, tuturor, hrană de calitate și la prețuri pe care să ni le permitem cu toți.

Foarte mulți oameni, din păcate, nu cunosc sau nu înțeleg care este activitatea unui fermier, ce face acesta, cum își obține el recolta. Acel produs pe care noi îl găsim în piață sau supermarket și îl consumăm zilnic este obținut prin munca unui fermier, muncă care include anumite riscuri, o planificare și parcurgerea mai multor etape. Pentru a obține, de exemplu porumb, fermierul trebuie să-și aleagă semințele, trebuie să pregătească terenul, să asigure plantelor apa și să faca tratamentele necesare pentru a menține sănătoase plantele. Toate aceste cer planificare și muncă.

Lumea trebuie să înțeleagă că pesticidele reprezintă o verigă importantă în producția agroalimentară, necesară, cu condiția ca acestea să fie utilizate responsabil și doar acolo unde și când este nevoie.

Un fermier va investi bani în sămânța de porumb pentru a obține recolta și este nevoit s-o protejeze și s-o mențină sănătoasă, astfel încât acest produs agricol să ajungă în produsele alimentare pe care toți le consumăm zilnic.

Sursă foto: Gândul.ro