Românul care i-a „rezolvat” sunetul lui Bregovic . „Nu trebuie să fie totul perfect, nu cred în asta”

Costache, Marius Costache. Am tot auzit de Costache ăsta. La 32 de ani ai lui l-am și întâlnit și l-am pus să spună tot ce știe. Auzisem de el de la prieteni din rock. Prieteni care cântă și scot albume. Asta face și Costache. Are trupa lui ENVIRONMENTS (muzica pe care și-o dorește cel mai mult)  și scoate albume pentru cele mai mișto trupe underground (zic eu). Ba produce chiar și Alexandrina și multe band-uri și brand-uri din alte țări. Lake Of Tears vă spune probabil ceva și e confirmarea comercială că omul e foarte bun.
 

 
 A început în 2000 să lucreze la muzică lui electronică, apoi, de prin 2003, a băgat de toate, de la metal la jazz și la „orice iese din niște difuzoare”. A produs câteva sute de trupe. Din România putem să amintim cam tot ce ne place, adică EMIL, Coma, H8, Alexandrina și mulți alții care ne-ar lua timp mult de înșirat aici. De afară a ajuns la el până și Mick Harvey de la Nick Cave And The Bad Seeds. Atât de tare e omul care a primit cel mai tare compliment de mai multe ori de la oamenii pe care i-a ajutat să-și facă muzică: „nu avem nici o modificare de facut”. Marius ne-a învățat că nu există „nu sună bine”, asta e părerea lui. Asta e opțiunea artistului. Dacă el vrea autotune pe piesă (efectul care-ți corectează vocea), nu-l arăta cu degetul, acolo sunt niște modulații pe care poate el și le-dorit ca să transmită ceva. Simți muzica aia? Ajunge bine la tine? E bine!
 

 
A lucrat cu maestrul Salam și a fost o experiență. Una bună. Au învățat unii de la ceilalți și Marius i-a ajutat mult. Și pe Salam, și pe Bregovic, care a și vrut să-l ia cu el. Marius mai are însă treabă aici, vrea, poate și a demonstrat că poate la orice oră să lucreze cu cei mai profi artiști tocmai la el în Studio 148. Piața e însă plină de tot felul de personaje, unele bune, altele care cred că în arta asta e ca în orice alt domeniu. Trebuie să faci orice ca să reușești. E, bine, nu-i așa!
 

 
Și că tot e nebunia cu vocea corectă și vocea suspectă, l-am rugat să ne arate diferența dintre o voce trasă direct, fără efecte, și una ușor procesată după sufletul și voința artistului. Atenție, însă! Vocea trasă direct e bună de la natură și nu are nevoie de corecții.