Într-o lume globalizată, a universurilor digitale, într-o societate adesea cantonată în materialism, preocuparea pentru sacru și pentru dimensiunea divină a vieții dispare, spune scriitorul și cercetătorul Serge Caillet, dimensiunea îngerească din interiorul omului se stinge și ea într-o atmosferă de crepuscul. Lumea e mai săracă sufletește, spune expertul francez, dar tot mai mândră de tehnologiile sale de vârf care ne invadează existența.
O lumina blândă de octombrie peste Paris. În trecere pe la Sorbona, în Cartierul latin, aveam să aflu și despre conferința susținută de unul dintre cei mai bine cotați experți francezi în istoria ocultismului și a ezoterismului: Serge Caillet. Am dorit să îl cunosc personal. M-a primit cu multă amabilitate și deschidere sufletească și mi-a permis să îi iau un scurt interviu. A început să îmi vorbească despre adevărurile esențiale găsite în cărțile lui Mircea Eliade și despre influența pe care acesta a avut-o asupra mediului universitar francez și, mai apoi, asupra comunității internaționale a cercetătorilor în domeniul istorie religiilor și a hermeneuticii religioase.
De câte ori își reamintea de ideile sau conceptele găsite în cărțile lui Eliade, chipul lui Serge Caillet se lumina. A dorit să îmi împărtășească despre felul în care acestea l-au marcat și l-au ajutat în propriile sale studii.
Serge Caillet este scriitor francez, cercetător al istoriei religiilor și al ezoterismului occidental. Este membru din 1992 al Société des gens de lettres. În adolescență, a fost atras de istoria de alchimie. De la vârsta de 18 ani, a început să studieze istoria religiilor și istoria ocultismului occidental. A scris despre societăților inițiatice din Occident, în special despre martinism, despre riturile francmasoneriei și despre spiritualitatea rozicruciană, Rose-Croix. I-a fost student și colaborator lui Robert Amadou, un scriitor francez care a jucat un rol important în studiul ezoterismului (masonerie, martinism, sufism).
Serge Caillet a fondat în 1990 Institutul Eléazar. A publicat mai multe cărți pe teme de spiritualitate și ezoterism, printre care amintim: ”Ordinul reînnoit al Templierilor” (”L’Ordre rénové du Temple”), ”Francmasoneria egipteană de Memphis-Misraïm” (”La Franc-maçonnerie égyptienne de Memphis-Misraïm”), ”Historia Occultae”.
Bogdan Rădulescu: Mi-ați spus că sunteți încă din adolescență un avid cititor al lui Mircea Eliade și că ați studiat opera sa, în special scrierile despre riturile de inițiere și nașterile mistice. Ce a însemnat pentru dumneavoastră descoperirea hermeneuticii sale religioase?
Serge Caillet: Mircea Eliade a marcat o întreagă generație de cercetători, în Franța în mod special, unde operele sale au fost traduse, citite, studiate de către unii sau alții dintre specialiștii în domeniul istoriei religiilor. În ceea ce mă privește, mi-aduc foarte bine aminte că am fost profund marcat de definiția pe care Mircea Eliade o dădea inițierii. Eliade spune că inițierea este ”o mutație ontologică a sistemului existențial”. Această mutație ontologică a sistemului existențial o regăsim în mod precis în toate societățile tradiționale. În cadrul acestor societăți, inițierea se prezintă sub trei forme.
În primul rând, inițierea pe care Eliade o consideră comună tuturor bărbaților și femeilor dintr-un trib sau dintr-o comunitate tradițională. Este vorba de o inițiere generală, existentă în toate culturile tradiționale.
Există, apoi, o a doua formă de inițiere, după cum precizează tot Mircea Eliade. Este vorba de o inițiere rezervată unui număr restrâns de bărbați și de femei din trib. Sunt cele pe care noi le numim în Occident ”societăți inițiatice”, cele care, din secolul optsprezece până azi, sunt un fenomen extrem de interesant în societatea modernă.
Societățile moderne exclud inițierea, înțeleasă în sens tradițional, din toate preocupările ei. Or, Eliade o demonstrează foarte bine: în orice societate culturală tradițională există acest nucleu de bărbați și de femei care reprezintă acest al doilea stadiu al inițierii.
Finalmente, există și un al treilea stadiu al inițierii, așa cum a fost el definit de Mircea Eliade: cel care se referă la inițierea personală a unui individ aparținând unui trib sau unei culturi, un singur individ cu totul aparte care îndeplinește funcția de mediator între cer și pământ. În acest al treilea stadiu, vorbim de un individ care îndeplinește, într-un anume fel, o funcție șamanică. Iar această funcție șamanică o regăsim de asemenea în Occident prin intermediul unor personaje cu totul aparte.
Această inițiere în trei stadii, așa cum a definit-o Mircea Eliade, este un fenomen extraordinar, care m-a marcat profund și care cred că a permis unei întregi generații de bărbați și de femei interesați serios de opera lui Eliade să înțeleagă de o manieră autentică ce este inițierea.
În orice inițiere există întotdeauna o dimensiune ascunsă. Inițierea are întotdeauna o dimensiune interioară și aceasta se întâmplă în orice tradiție, în orice cultură tradițională. Această dimensiune interioară este dimensiunea pe care societatea occidentală de azi, pe care Mircea Eliade a criticat-o, a făcut-o să dispară, să nu mai existe în Occident.
Credeți că există o criză spirituală a Occidentului în epoca globalizării și a digitalizării?
Da. Un mare teolog occidental fugit din Rusia și stabilit în Occident, părintele Evgraf Kowalevski, a spus odată că mașinismul, roboții, au ajuns să înlocuiască îngerii.
Îngerii sunt și ei, într-un anume sens, un fel de ”mașinării” ale lui Dumnezeu, fiindcă sunt spirite ale lui Dumnezeu. Iar acest mașinism, care a invadat întreaga societate contemporană modernă, întreaga societate occidentală, a dus la pierderea dimensiunii interioare a omului, a dimensiunii spirituale a vieții, la uitarea dimensiunii divine, dacă vreți. Aceste dimensiuni erau reprezentate altădată de îngeri.
Sunt uimit să constat că, de câțiva ani, a apărut o sumedenie de cărți despre îngeri, chiar dacă trăim într-o societate profund materialistă. Ei bine, chiar dacă moda cu cărțile despre îngeri a trecut, misterul despre îngeri rămâne.
Cred cu toată tăria că această dimensiune interioară a omului este absolut indispensabilă oricărei societăți, oricărei civilizații, dacă acestea vor cu adevărat să dureze prin timp. Civilizația noastră cunoaște o criză spirituală fără precedent, dublată de o criză climatică fără precedent.
Robert Amadou, expert în ezoterism, spunea că trăim într-o perioadă de răscruce și că marile tulburări planetare, anunțate de unii și de alții, suntem pe cale să le trăim acum, fără să știm încă ce proporții vor avea ele. Dar, ca să trecem cu bine de aceste mari schimbări planetare, ar trebui să ne redescoperim această dimensiune interioară, cea care era considerată cândva a fi ”dimensiunea îngerilor”, adică cea care este și dimensiunea invizibilului.
Nu a existat nicio societate ca să se fi clădit durabil, din noaptea timpurilor până azi, care să nu aibă și o dimensiune profund spirituală, care să nu aibă și această dimensiune a invizibilului.
Dimensiunea nevăzută a spiritului este cea care lipsește societății moderne. Societatea modernă o caută peste tot, inclusiv în creațiile cinematografice, inclusiv în benzile desenate pentru copii. Societatea modernă caută această dimensiune spirituală peste tot, mai puțin acolo unde ea se află cu adevărat, adică în inima oamenilor, bărbați și femei, care constituie această societate și această civilizație.