Tânăra care a dat școlii românești puțină culoare. La propriu

Roxana Cernea are 26 de ani, este originară din Târgoviște și a intrat „în câmpul muncii” ca educatoare la o grădiniță din comuna dâmbovițeană Șotânga. Povestea „Pictez Pereți”, pe care v-o spunem în continuare, nu începe într-un liceu de arte sau într-o facultate de profil, ci chiar în sala de clasă, unde primii care s-au bucurat de talentul tinerei artiste au fost câțiva puști.

„Ca vârstă, copiii ar fi trebuit să fie deja în grupa mijlocie, dar ei veneau pentru prima dată la grădiniță. Nu știau nici culorile”, își amintește ea acum. „La sfârșitul anului am vrut să facem serbare: am pregătit un decor special, le-am adus eu costumașe, am venit cu chitara să cântăm împreună, dar nu a venit niciun părinte să îi vadă. Am așteptat și am așteptat, dar n-a venit nimeni…”, a povestit Roxana pentru gândul.

Și totuși, în micuța sală de clasă, acolo unde cei mici nu știau la început care este culoarea soarelui, a ierbii sau a cerului, a pictat primul perete: „Totul a început întâmplător. Nu mi-am propus să fac nimic din toate lucrurile acestea”, mărturisește ea. „Pentru că primisem cea mai mică sală de clasă, iar în grupă erau copii din familii cu situații materiale foarte dificile, m-am gândit într-o zi să le fac o surpriză. Așa că m-am apucat să pictez cu acuarele pereții sălii de clasă. A doua zi, de dimineață, cei mici au fost foarte încântați”, a adăugat ea.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

La fel de mulțumite au fost și celelalte cadre didactice, drept pentru care i-au cerut Roxanei să picteze întreaga grădiniță. Ulterior, munca ei a fost remarcată de un inspector școlar venit în vizită, care a rugat-o să „înveselească” o nouă unitate de învățământ.

„Mi-au cumpărat materialele necesare, dar nu m-au plătit, bineînțeles. Am făcut muncă benevol, tocmai pentru că mi se părea ciudat să cer niște bani pentru ceva ce nu mai făcusem până atunci”, a spus Roxana.

Au urmat pereții altor câțiva prieteni, apoi, odată cu deschiderea unui cont pe o rețea de socializare, a apărut și numele care azi este marcă înregistrată: „Pictez Pereți”: „Am publicat acolo mai multe fotografii cu lucrările făcute până atunci. Spre surprinderea mea, cererile au început să vină, ușor ușor a început să mă caute tot mai multă lume și să mă cheme în casele lor”, a povestit ea.

Primii bani câștigați, suficienți doar pentru o cafea

A decis să își dedice tot timpul pasiunii nou descoperite, chiar dacă asta a însemnat să se despartă, cu regret, de sistemul de educație din România. Pornită ca un mod de a aduce bucurie unor copii, „Pictez Pereți” a devenit încet-încet o afacere care-i permite Roxanei să trăiască decent. Nu a fost însă atât de simplu precum pare. Dacă acum câștigă cât „un salariu bunicel” din ceea ce face, la început tânăra a fost nevoită să lucreze aproape pe nimic.

„Se întâmpla, spre exemplu, să vin în București să pictez un lucru oricât de mic și, practic, îmi asiguram doar benzina. Chiar dădeam și eu din propriul buzunar ca să pot ajunge să fac lucrarea respectivă și să mai iau încă una”, spune ea. „Primii bani i-am câștigat abia mai târziu, pictând o cameră pentru copii, în Capitală. N-au fost foarte mulți, pentru că la vremea aceea nu știam să-mi evaluez munca, așa că, scăzând costul culorilor și costul benzinei, practic am rămas cu banii de-o cafea. Eu am însă fost foarte încântată!”, își amintește ea.

Treptat însă, au început să apară și primele beneficii și solicitări mai serioase: „Am fost chemată la un moment dat să pictez o discotecă. Cred că acela a fost primul proiect mai important. M-am simțit foarte bine că mi s-a solicitat munca, am fost foarte încântată. După asta au urmat hoteluri, restaurante, am început să fiu chemată și în afara județului, în diferite locuri din țară și în străinătate”.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

Așa că, după ce a străbătut România în lung și-n lat, proiectul Pictez Pereți a ajuns în Germania și Norvegia. În acestă din urmă țară se va întoarce și anul acesta pentru o lucrare.

„Nu am mers acolo în casele unor români, dar mi s-a făcut legătura cu oamenii respectivi de către niște români”, a explicat ea. „Se pare că în străinătate ceea ce fac eu este apreciat altfel, nu este un lucru obișnuit. Spre exemplu, când am fost în Norvegia, cel căruia i-am pictat mi-a spus că el nu mai văzuse niciodată așa ceva, mi-a spus wow, e incredibil. Acum am o propunere și pentru Granada, Spania, să vedem cum și când se va concretiza”, a completat Roxana.

În România a ajuns chiar și în casele unor vedete. Preferă însă discreția și, din respect pentru clienții ei, nu dorește să dea nume.

„Am ajuns să cunosc oameni pe care nu credeam că i-aș putea întâlni prin intermediul muncii mele, oameni pe care eu îi admiram de la televizor”, a povestit ea. „Pot totuși să amintesc de proiectul cu Florin Piersic Jr: am pictat chiar în casa lui, în camera în care s-a filmat o scenă din filmul lui Killing Time. Am pictat acolo sigla filmului și logo-ul; le-am pictat împreună. A fost foarte drăguț”, a mai spus Roxana.

„Cum, dar nu și zugrăviți?”

De-a lungul celor patru ani de experiență, Pictez Pereți a primit însă și cereri ciudate: „Pe unele le-am acceptat, pentru că eram la început și acceptam orice… începând de la portretul bichon-ului mort pe perete, până la diferite portrete în diferite ipostaze ciudate”, își amintește ea amuzată.

„Mi-a cerut la un moment dat un băiat, un rocker, să-i fac o intrare într-un castel și un tron din stâncă, iar el să stea pe tron, îmbrăcat în rege, cu o capă, și să aibă părul lung… El își dorea foarte mult să aibă părul lung. Și voia să-i pictez scena asta astfel încât atunci când intră în casă să se vadă acolo… Dar am zis pas. Am avut parte de multe ciudățenii. În ultimul timp am început să le refuz, pentru că sunt anumite desene pe care nu aș vrea să le am în portofoliu sau să mă laud cu ele, dar s-a întâmplat la început să fac diferite picturi pe care acum nu le-aș mai face”, spune ea.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

Altădată a fost luată drept zugrav: „Am fost chemată pentru pictură pe perete și, de fapt, la locul respectiv mă așteptau o găleată de lavabilă și un trafalet. Cum, dar nu și zugrăviți?, s-a mirat omul. I-am explicat că nu, că eu fac altceva. Ah, păi, domne, eu vreau să zugrăvesc și tavanul și tot…„.

A trecut însă peste toate cu zâmbetul pe buze, bucurându-se de principalul avantaj al muncii sale: își este propriul șef.

„Faptul că nu trebuie să răspund în fața nimănui și că nu am un program fix, ci mi-l pot face așa cum vreau, mă bucură cel mai tare. Asta mi-a plăcut cel mai mult la acest job… sau hobby, că e și una și alta”, a explicat ea. „Pe de altă parte, poate singurul dezavantaj este acela că nu am o siguranță foarte mare când vine vorba de lucrări. Poate că într-o lună nu am așa multe comenzi și atunci nu câștig prea mult. S-a întâmplat să am, din când în când, și câte o lună în care nu am câștigat nimic. Dar acesta este riscul pe care mi l-am asumat”, a mai spus Roxana.

Cea mai dificilă lucrare semnată „Pictez Pereți”: un tavan de 40 de metri pătrați

În ultimul an, de când a venit pe lume băiețelul ei, timpul îi este „dușman”: „Acum este foarte greu, mie așa mi se pare. Îmi petrec tot timpul calculat și e foarte obositor. Uneori chiar mă simt epuizată, mai ales seara când mă așez în pat și mă gândesc ce am făcut pe parcursul zilei și mi se pare că niciodată nu am făcut tot ce îmi propusesem și parcă nu am avut timp să stau nici cu fiul meu atât de mult pe cât mi-aș fi dorit”, spune Roxana.

S-a gândit la un moment dat chiar să își ia un ajutor, însă asta se întâmpla înainte de a-l cunoaște pe soțul ei și de a deveni mamă.

„Și el (soțul, n. red) pictează – și pictează foarte frumos -, iar când am fost însărcinată, pentru că am lucrat până în luna a noua, m-a ajutat să duc la bun sfârșit multe dintre lucrări”, a povestit ea. „Are o mână foarte bună, are multă răbdare și, în plus, este și cel mai mare critic al meu. Când am nevoie de o părere din exterior, mereu îl întreb pe el. Deseori, când sunt la o lucare, fac fotografii și i le trimit, iar el îmi spune vezi că trebuie să mai faci acolo nu știu ce„, a continuat Roxana.

A primit și propuneri de colaborare. Le-a refuzat însă politicos, fără a uita totuși să le ofere o mână de ajutor celor aflați la început de drum.

„Dacă lucrul acesta va lua amploare, mi-ar plăcea la un moment dat să am o echipă de tineri sau încă un tânăr care să mă ajute. Propuneri am primit. M-au sunat câțiva absolvenți să-mi spună că au terminat Facultatea de Arte și că mă pot ajuta cu diferite proiecte. Le-am spus că deocamdată nu am nevoie, dar s-a întâmplat să le dau eu lucrări. În momentul în care nu mă puteam ocupa de o lucrare, îi sunam și le spuneam uite, mergi tu acolo„, a explicat artista.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

Deși, de obicei, lucrările de tipul celor pe care le face Roxana Cernea se taxează la metrul pătrat, ea își „reglează” tariful în funcție de complexitatea lucrării și culorile folosite. Dacă trebuie totuși să ofere un preț estimativ, acesta este de circa 150 de lei pe metrul pătrat.

„Dacă, spre exemplu, trebuie să folosesc culori fluorescente sau să pictez un tavan, prețul mai crește”, a explicat ea. „Lucrările cele mai dificile pot spune că sunt tavanele, pentru că poziția e foarte ciudată. În plus, ca să poți picta un tavan trebuie să cobori foarte des de pe schelă, să poți privi de jos. Asta pentru că întotdeauna pictura de pe tavan are cu totul altă proporție atunci când o vezi de aproape, decât atunci când o vezi de jos, de la distanță”, a completat Roxana.

Cea mai dificilă lucrare de care își amintește acum, privind înapoi, a fost un tavan curbat, cu o suprafață de aproximativ 40 de metri pătrați.

1.000 de globulețe pictate manual: „Am lucrat încontinuu aproape”

Pe lângă toate acestea, Roxana a intrat de mai mult timp „în lumea lucrărilor handmade”: pictează deopotrivă pahare, căni, obiecte de mobilier, jucării, pantofi, tricouri personalizate și multe alte lucruri.

„S-a întâmplat să vină cineva și să-mi spună: am niște pahare frumoase, ai putea să mi le pictezi? sau îmi pictezi și mie un tircou? și așa mai departe. Așa a început totul: am acceptat de fiecare dată și iată că acum pictez aproape orice. Cu toate astea, nu îmi vine să-mi schimb numele de Pictezi Pereți„, a explicat ea.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

În plus, pentru Crăciunul anului trecut a pictat aproape 1.000 de globulețe.

„Nu m-am apucat cu foarte mult timp înainte, fiindcă uneori am talentul acesta de a lăsa lucrurile pe ultima sută de metri. Dar, ce-i drept, nici nu mă așteptam să am o cerere atât de mare. Nu am dormit nopțile, am lucrat încontinuu aproape. Mi s-a întâmplat ca în Ajunul Crăciunului să fiu în București, să distribui globulețele”, și-a amintit ea.

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

FOTO: Roxana Cernea//Pictez Pereți

În prezent, Roxana lucrează, în paralel, la un nou proiect: o carte pentru copii la care realizează ilustrațiile. Volumul, despre care spune că va fi „inedit”, va fi lansat cel mai probabil la începutul anului viitor.

Și-ar fi dorit însă să mai facă ceva: Facultatea de Arte. Din păcate, spune ea, acesta va rămâne un vis neîmplinit: „E un handicap al meu, eu așa îl numesc, faptul că nu am făcut nici liceul de artă, nici facultatea… Părinții au spus că nu am ce face cu arta în viață, drept pentru care i-am ascultat și am făcut cu totul altceva. Am urmat cursurile Colegiului Național ‘Constantin Cantacuzino’ (liceul pedagogic, n. red) din Târgoviște și apoi Facultatea de Litere”, a explicat ea. „Mi-ar fi plăcut și m-am și gândit în ultimul timp ce-ar fi dacă m-aș înscrie acum la Facultatea de Arte, dar sunt ferm convinsă că nu aș face față, mai ales că abia mă pot descurca cu programul de acum. Îmi doresc totuși să fac niște cursuri de specialitate, ca să pot fi eu pe deplin mulțumită de munca mea”, a mai spus Roxana.

Oamenii cărora le-a trecut pragul nu simt însă „lipsul” de care vorbește ea. Peste 5.000 de persoane o „urmăresc” pe Facebook, zilnic primește zeci de mesaje, iar uneori este oprită pe stradă de persoane pe care nu le cunoaște.

„Zilele trecute a trecut pe lângă mine o doamnă cu o fetiță, iar femeia m-a salutat, deși nu știu cine era. Apoi, am auzit-o pe cea mică întrebând: cine era, mami? – Lasă că îți arăt eu pe Facebook, i-a răspuns ea. Așa că, da, de ceva timp mă gândesc la mine ca la Pictez Pereți. Iar asta mă face să mă simt bine, îmi place.”