Un profesor universitar, muzicolog, desființează învățământul muzical din România: Programa e conservatoare, muzica din școală nu este de calitate
Autoare a cărții „Octave paralele”, apărută de curând la Editura Humanitas, Valentina Sandu Dediu arată că societatea românească „nu prea pune accent pe educația muzicală”.
„Îmi povesteau părinții mei că înainte existau profesori muzică care pur și simplu luau toată clasa și mergeau la concert. Nu trebuie însă să te aștepți numai de la școală sau de la instituții să răspundă. Știu că acum Filarmonica are un program pentru copii, la fel și radioul. Și cred că în zona asta poate fi făcut ceva mai mult”, spune Valentina Dediu în interviul pentru gândul.
Muzicologul susține că în școlile românești s-ar putea face mult mai multă muzică de calitate. Însă, din cauza unei programe conservatoare, elevii nu sunt învățați foarte mult despre curentele muzicale. „Personal mi-aș dori să fie mai multă muzică în școală, dar îmi dau seama că există niște reguli ale curriculei. Deci n-aș presa pe nimeni să mărească numărul de ore. Dar calitativ s-ar putea face poate altceva. Cred că programa este una conservatoare într-un fel, care nu ține cont de mișcarea întregii societăți către altceva. Avem acum Youtube, deci poți să găsești orice fel de muzică pe Youtube, dar pentru asta orice meloman ar trebui să fie ghidat, pentru că Youtube nu-ți oferă stuctura și regulile unui CD sau DVD. Pur și simplu poți să cauți, dar trebuie să știi ce să cauți, cum să cauți”, a spus Valentina Sandu Dediu în interviul pentru gândul.
Totul ține de măiestria profesorului de a-i învăța pe elevi cât mai mult. „Mie mi se pare că cel mai și cel mai important lucru într-o școală ar fi nu atât să învețe teorie muzicală, cât audiții, muzici, nu spun muzică. Să atragi copiii pentru muzică, să faci o selecție din acele muzici de care ești convins că le place, să vadă că tu profesor ești și tu la rândul tău interesat de hip-hop, rock, poate chiar și de manele dacă elevii sunt interesați, dar să le ceri în contrapartidă să fie și ei interesați de ceea ce le arăți tu. Este o chestie și de manieră pedagogică, dar și de plăcerea de a-i aduce spre muzică”, consideră muzicologul.
De la ce vârstă ar trebui îl dai pe copil la un instrument muzical? „Depinde de instrument, se poate începe de timpuriu, la 4-5 ani să pui un copil să se joace pe clape. Nu poți însă la fel de timpuriu să descoperi trompeta sau violoncelul. Am observat că în școli e o tendință pentru chitară, mulți copii vor să învețe chitară. Și atunci iau lecții de chiatară, chitara este un instrument accesibil, părinții îl pot cumpăra”, arată Valentina Sandu Dediu.
Însă, părinții care vor să-și dea copiii la un instrument muzical, trebuie să nu se lase descurajați de toți cei care spun că cei mici sunt afoni. „Știu că sunt studii care au probat acest lucru: sunt copii care au talente diferite în domeniul muzical. Sunt copii care aud foarte bine, dar nu pot reproduce muzica. Asta nu înseamnă iarăși că sunt afon. Alții nici nu aud prea bine, nici nu pot reproduce. Dar poate fi educat și auzul, ca orice altă deprinde. Deci se poate educa”, consideră specialista.
Cu toate acestea, muzicologul arată că cel mai potrivit mod de a-i atrage pe copii către muzică rămâne prezentarea beneficiilor pe care muzica le oferă.
„Cred că serbările școlare pot avea un rol important la grădiniță, la școală, unde se cântă tot felul de lucruri. Dar s-ar putea diversifica și repertoriul acesta de Crăciun sau de sfârșit de an. Eu cred, și nu sunt prima care spune lucrul acesta, că românii nu au o afinitate specială pentru muzică, românii se duc mai degrabă la teatru și spre literatură. Nemții, de pildă, e clar că se îndreaptă spre muzică. În Germania, toți copiii beneficiază de un instrument de muzică”, arată muzicoloaga.
Despre muzica ascultată toată ziua la căști, Valentina Sandu Dediu spune că nu trebuie să facem abuz de acest lucru. „E foarte bine să ascultăm la căști peste tot, dar și căștile ca și telefoanele mobile sau alte device-uri ne izolează foarte mult de context. Nu e rău să ne izolăm din când în când, dar hai să păstrăm un echilibru și să ieșim din când în când la o sală de concert, sau într-o sală de teatru, sau la operă și să avem diverse soiuri de experiențe. Cred că asta trebuie să învețe practic un tânăr cât de timpuriu posibil: să încerce și să aibă ideea că trebuie să aibă tot felul de experiențe. De fapt, e ca și cu experiențele culinare, nu trebuie să mănânci numai salate ca să fi fericit, sau numai carne sau ciocolată”, consideră profesoara Dediu.
Un adolescent care se gândește să devină muzicolog trebuie să știe că muzicologia e un fel de „Cenușăreasa” a celorlalte profesii muzicale, însă și pentru a practica această meserie trebuie să ai vocație.
„Muzicologii nu sunt foarte bine văzuți de confrații lor. Și duc o viață mult mai puțin spectaculoasă decât compozitorii și interpreții, nu ies pe scenă, nu iau premii. Mie mi se pare că, dacă are ceva talent la scris, orice muzicolog poate să devină util societății până la urmă, fie pentru că se angajează la un post de radio și face un soi de educație muzicală necesară, fie că se angajează la o publicație, dar știm că lucrurile acestea sunt din ce in ce mai puțin probabile, fie că devine profesor. Un muzicolog trebuie să aibă vocație și să-i placă ceea ce face și până la urmă va reuși să ajungă acolo unde își dorește”, susține Valentina Sandu Dediu.
Ce ar trebui să facă un profan ca să-și formeze cât de cât o cultură muzicală? „Să asculte cât mai multă muzică. Dacă ar avea și pe cineva care să-l ghideze ar fi ideal. Dar altfel să asculte cât mai multă muzică. Există Radio România Muzical, care nu e întotdeauna impecabil, dar are foarte multe lucruri interesante pe care le poți auzi. Și există Youtube, Mezzo, așa că sunt multe unelte care ne înconjoară”, spune Valentina Sandu Dediu.