Vii să vezi eclipsa din 2081 în Piața Victoriei? Omul cu ideea evenimentului viral pe Facebook-ul din România la care zeci de mii de români au confirmat participarea: „Cine ne interzice să sperăm?!”

Eclipsă totală de soare. 3 septembrie 2081. Piața Victoriei, București. 20.000+ participanți. O gazdă – Ciprian Stănescu

„Mobilizarea masivă a fost o surpriză și pentru mine, nu aveam în minte numere așa mari. Ideea a pornit cumva natural, pentru că multe dintre activitățile mele sunt legate de viitor. Evenimentul a avut mai mult rolul de a-i face pe participanți să se gândească departe, în viitor. Cumva să depășim lipsa unei perspective pe termen lung. Nu am făcut nimic să promovez eventul, e foarte interesant cum s-a viralizat”, recunoaște Ciprian, uimit și el că a reușit să adune atât de mulți oameni în jurul unei idei.

Ar avea 97 de ani în 2081. În prezent, are 33 de ani, din care peste 10 sunt asociați cu experiența în programe de leadership și politici publice în cadrul mai multor organizații și comunități. Recent, a început să predea un curs de „Futurism” la The Entrepreneurship Academy și Universitatea Alternativă și susține o serie de evenimente despre viitor în cadrul platformei sale „Innovations for Tomorrow”.

La un „mâine îndepărtat” s-a gândit și când a făcut pagina de Facebook pentru eclipsa din 2081, locul unde românii au găsit un bun prilej de a face haz de necaz și și-au exprimat frustrările și nemulțumirile prezentului printr-o incursiune în viitor. Un viitor pe care-l văd, în mare parte, prin ochii prezentului, dacă e să ne uităm la comentariile legate de posibilele „inaugurări” care ar putea avea loc odată cu eclipsa totală de soare, propuse de unul dintre utilizatorii care au intrat în „jocul” lui Ciprian. Dragoș consideră eclipsa din 2081 un moment prielnic pentru inaugurarea metroului din Drumul Taberei, al autostrăzii Pitești-Sibiu sau a intrării în folosință a unui tren care să parcurgă distanța dintre București și Cluj în mai puțin de 13 ore.

Românii n-au uitat nici de fostul președinte, Ion Iliescu, pe care l-au amintit des în comentariile lor, având în vedere longevitatea acestuia, unul dintre subiectele preferate din zona umorului românesc. Un tânăr i se adresează direct fostului președinte: „Ion Iliescu, mergem?”, în timp ce un alt participant se întreabă retoric: „Dacă Iliescu poate… Noi, restul, de ce nu am putea să o prindem?”.

Ciprian susține că, dincolo de glumele și comentariile amuzante lăsate de utilizatori pe pagina evenimentului, există, cu siguranță, și o conștientizare a viitorului, o serie de întrebări pe care oamenii și le-au pus despre cum ar putea arăta viața lor, dacă nu atunci, măcar până aproape de acel moment.

„Cred că aproape oricine și-ar dori să trăiască încă 70 de ani și chiar mai mult. Eu sigur aș vrea. Și cum speranța de viață (chiar și în România) este în creștere, sunt optimist. Cred că pentru mulți din cei ce au dat join e prima dată când apare un moment îndepărtat în timp la care să se gândească. Sunt și foarte multe glume în comentarii, dar și foarte mulți care și-au dat seama că vor avea 80, 90 sau 100 de ani și care, probabil, s-au gândit cum ar fi viața lor până atunci. Unii chiar fac 100 de ani în 3.09.2081. Cred că mentalitatea se schimbă mai greu, un event pe Facebook ajută puțin, dar e util. Ce ar putea schimba mentalitatea ar fi o recurență a acestui tip de întrebări: cum ar arăta următoarele decade, care sunt trendurile, cum aș vrea să-mi construiesc viața, cum dau valoare acestei vieți etc.”, spune tânărul.

Iar viitorul „sună bine”, după părerea sa. Și evoluția merge mai departe de linia de metrou din Drumul Taberei sau autostrada Pitești-Sibiu, ori trenuri mai rapide, și ajunge chiar dincolo de ceea ce putem vedea noi cu ochiul liber sau cu ochelarii de eclipsă. Iar oamenii, oamenii sunt mai buni. În 2081, oamenii sunt mai buni. Cum se va mai schimba lumea?

„Voi avea 97 de ani. Fetele mele vor avea 66 și 64 de ani, deci probabil că voi avea nepoți și strănepoți. Cred că vom trăi într-o lume foarte de diferită de cea din 2017. Aici e o discuție mai lungă și complexă pentru că evoluția exponențială a tehnologiei face astfel de ‘predicții’ foarte complicate. E mai simplu în orizontul 2040-2050 să am o opinie. Ce sper însă e ca oamenii să fie mai buni – e un clișeu similar cu pacea în lume, dar e important să sperăm, nu? Până în 2081 e foarte posibil să fim aproape 11 miliarde, să înțelegem viața altfel pentru că trăim mai mult (50 is the new 80), mulți dintre noi vor avea tehnologie în și pe ei (dar nu în termenii brutali de acum) și unii vor fi mai non-biologici decât biologici, automatizare aproape completă, probabil primul lift spațial funcțional, probabil activități de minerit pe Lună, sigur o prezență permanentă pe Marte și deja copii născuți acolo. Și quantum computing funcțional care va schimba modul în care înțelegem atât relația omului cu ‘calculatorul’ cât și puterea de calcul. Iar eu…sper să ma joc cu nepoții și strănepoții, să fi făcut deja prima excursie pe Marte și să fi ajutat semnificativ la o schimbare sistemică în educația și guvernanța din România”, mărturisește Ciprian, a cărui idee principală în activitatea pe care o desfășoară este să dea speranță.

Despre copii și urmași au vorbit în comentariile lor cei mai mulți dintre cei care au luat parte la discuția de pe pagina de Facebook, arătând că, așa cum spune și Ciprian, s-au gândit la ceea ce vor lăsa în urmă. Și, chiar dacă au fost presărate printre glume și celebrul „haz de necaz”, românii știu că în acel „viitor” vor trăi copiii, nepoții și strănepoții lor, iar asta trebuie să-i pună pe gânduri. Gânduri despre prezent și viitor.

Asta încearcă să facă tânărul prin evenimentele pe care le organizează. Vorbește despre viitor, cum ar fi cel al medicinei, iar evenimentul de pe Facebook are și el rolul de a promova speranța. „Te pune să te gândești că vei avea 90 sau 100 de ani, deci și toata viața până atunci și asta e o ocazie bună să te uiți atent în oglinda viitorului (ca să folosesc o metaforă) și să vezi cine ai putea/vrea sa fii”, spune Ciprian.

El consideră că viitorul personal trebuie privit prin schimbările care se produc și la nivel general. „Ar fi super fain”, după cum spune chiar Ciprian, ca oamenii să înțeleagă schimările care vin și să se pregătească pentru ele, profitând de oportunitățile care li se deschid în cale.

„De exemplu investiția în noi moduri de a face agricultură sau monede virtuale – vezi Bitcoin, Ethereum, etc. – sau noile modele de business – vezi deja vechile modele cum ar fi Uber, Airbnb sau Alibaba/Amazon.”, dă niște exemple.

Iar schimbările, încep, așa cum spune chiar el, de la oameni. Și dacă încep de la oameni, ce ar putea schimba ei, prima și prima dată în România? Ciprian n-a dat răspunsul direct, ci a vrut să se asigure care sunt instrumentele pe care le are la îndemână pentru a schimba ceva: „Am o baghetă magică sau e real?”. I-am spus să-și imagineze ambele scenarii.

„Dacă aș avea o baghetă magică aș deconstrui și reconstrui sistemul educațional românesc: să ofere elevilor metode integrate de învățare, independeță și experiențe practice de cunoaștere & autocunoaștere. Tot cu bagheta aș fac puf-puf, sau cum face o baghetă, și aș diminua/elimina multe din decalajele socio-economice din România, pentru că atâta timp cât ele există și se măresc (cum e acum) nu avem o dezvoltare sustenabilă. Și evident o schimbare semnificativă a modului cum administrația publică și centrală funcționează – asta pare cel mai complicat. Ne-ar trebui probabil o jumătate de zi să trecem prin toate și cum se conectează ele”, spune „magicianul” Ciprian, cu optimismu-i caracteristic.

Și totuși, el nu-i magician, nici zână, nici altă creatură fantastică, pentru că dacă ar fi fost, probabil ar fi reușit să schimbe deja toate aceste lucruri. Chiar și așa, fără nicio putere supranaturală, nu-și pierde speranța și spune că înlocuitoarea baghetei trebuie să fie „o listă de dorințe și lupte pe care vrei să le duci”: „Așa că fără baghetă magică, o să fac același lucru de mai sus. Doar că mai încet și nu singur. Dar sigur”.

Iar schimbarea trebuie să fie continuă. Ciprian Stănescu spune că lumea din 2081 nu ar trebui să-și mai aducă aminte de ceva din 2017, ci doar să simtă că, și în acel an, a început o schimbare: „o schimbare de paradigmă legată de modul cum facem ca acest oraș, această țară și lumea întreagă să funcționeze mai bine”.

Dar atunci, schimbările, cum este cea pe care încearcă să o producă Ciprian, se vor face tot pe Facebook, va mai exista această rețea de socializare sau oamenii vor comunica altfel? Tot pe Facebook se vor aduna 100.000 de oameni să protesteze în București?

Ciprian e sigur că Facebook nu va mai fi pe-atunci și face referire la dispariția vechilor astfel de rețele – MySpace, Hi5. „Peste 64 de ani cred că vom fi la un nivel de conectare aproape imposibil de înțeles acum: vei putea să petreci 1 oră sau 1 an sau cât vrei într-un spațiu virtual (Full Virtual Reality Immersion) în care să îți creezi propria lume, în care simți, vezi și auzi ca în viața reală. Granița dintre realitățile virtuale și cele ‘normale’ va fi greu de definit. Acum 64 de ani, în 1953 să poți să vorbești cu oricine, oricât, oricând și mai ales gratis era SF. La aproape 11 miliarde de oameni în 2081, capacitatea de a mobiliza numere mari de oameni pentru o anumită cauză cred că va fi foarte simplă sau foarte complicată. 2 scenarii opuse, pentru că așa ne putem uita la un viitor îndepărtat. Prea multe variabile pentru vreun adevărat absolut”, crede tânărul, uitându-se prin ochii imaginației în viitor.

Ideea lui Ciprian arată o dată în plus că oamenii pot fi uniți de diverse provocări, de lucruri care activează o latură a lor. Aici, direct, vedem că românii au găsit prilejul de a face haz de necazurile pe care le trăiesc, de nemulțumirile pe care le au zi de zi.

Cu sau fără Facebook, cu sau fără călătorii pe Lună sau pe Marte, cu sau fără calculatoare, lumea nu va mai fi la fel în 2081. Nici noi nu vom mai fi. 90… 100 de ani? Nu știm dacă-i mai prindem, dar cine ne interzice să sperăm? Deci, tu cine-ai vrea să fii, dacă ajungi în Piața Victoriei peste 64 de ani, pe 3 septembrie 2081?