„Nu poți să trăiești din YouTube” este concluzia la care ajung cei mai mulți producători de conținut din România. Totuși, unii reușesc acest lucru, arată Business Magazin.
„Trebuie să îți creezi propriile tale contracte cu diferiți terți. Nu poți să trăiești din YouTube”, explică Ionuț Bodonea și Andrei Lăcătuș, care au fiecare 27 de ani și care au dezvoltat serialul online „10 lucruri”. Povestea lor a început în urmă cu aproape 5 ani, într-un club din București: „A fost ideea mea, vreau să scrie mare în toată revista”, spune Andrei râzând. „Într-o seară, când eram în Kulturhaus, am văzut o fată dansând în niște feluri nu tocmai ortodoxe și am zis «Frate, aș face un filmuleț cu fata asta, 10 feluri în care să nu dansezi în club». Urma să vină ziua mea, așa că le-am dat mesaj prietenilor mei și le-am zis că știu ce vreau cadou, și anume domeniul 10lucruri.ro.” Alături de Ionuț și un alt fost coleg de liceu au reușit să filmeze un clip, dar nu au fost foarte mulțumiți de ce le-a ieșit; surprinderea lor a fost cu atât mai mare când au văzut cât de repede s-a viralizat.
„Primul clip a făcut zece mii de vizualizări într-o zi sau două. Ne-am chinuit cu o lavalieră chinezească pe care am dat 25 de lei, cu un trepied găsit printr-un beci și cu o cameră de 640×480, un handycam de vacanță. Filma mai prost decât toate telefoanele din ziua de azi. Îmi aduc aminte că ne-a și dat cineva un comentariu, «cu ce cartof ai filmat asta?»” Primul moment dificil pentru echipa „10 lucruri” a venit odată cu ideea monetizării canalului. „Colegul nostru Vlad ne-a spus că putem să scoatem bani din 10 lucruri, dar că pentru asta trebuie să ne organizăm ca o redacție. Noi n-am putut ține pasul, el s-a supărat că noi nu dădeam nimic la deadline și a decis să își facă propriul lui canal. Culmea, exact din momentul ăla am început să producem bani”, își amintește Andrei, la fel cum își amintește și că în primul an nu au avut niciun proiect, în al doilea an au avut unul sau două și au ajuns, încet-încet, la o medie de două proiecte pe lună: „Primul contract a fost pentru Biblionet, era un proiect făcut de Bill și Melinda Gates. Practic, din momentul ăla ne-am dat seama că putem să taxăm apariția anumitor produse în show-ul nostru. Product placement putea să facă oricine; ce ne diferenția pe noi era că pe baza unui brief dezvoltam tot proiectul. Este prima oară, chiar săptămâna asta, când o să postăm un clip care nu are scenariul scris în totalitate de noi”.
Canalul „10 lucruri” are astăzi aproape 250.000 de abonați și peste 140 de clipuri publicate. Contractele le încheie pe societatea 10 lucruri SRL, o agenție de publicitate pe care vor să deruleze mai multe proiecte, inclusiv în zona de spectacole. Ionuț a renunțat la jobul său de zi cu zi și manageriază businessul, angajament pe care și l-a luat în momentul în care au deschis firma. Nu vor să vorbească foarte mult despre încasări, dar spun că într-o lună bună pot să asigure „un salariu bun, peste medie” fiecărui membru al echipei. Iar echipa mai include, în afară de ei, încă 4-5 persoane. „În România nu poți să trăiești din CPM (banii oferiți pe mia de vizualizări – n.red.), ai cam 100 de dolari la un milion de vizualizări. E foarte greu să faci un milion de vizualizări, iar banii sunt mult prea puțini. În străinătate e un pic mai bine, pentru că acolo licitează mult mai mulți advertiseri pe un singur slot. La noi licitează un om pe zece sloturi. Nu e neapărat vina advertiserilor, și piața e destul de mică”, îmi explică Ionuț, care detaliază și motivele: „Nu se investesc bani în pre-roll-urile de la YouTube sau în publicitatea care intră forțat în timpul clipurilor. Nu poți să trăiești din YouTube, trebuie să îți creezi propriile tale contracte cu diferiți terți”.
Vlog de beauty cu 70.000 de abonați
Despre zona de beauty și despre cum poți depăși mulțimea de concurenți știe mai multe Laura Mușuroaea, creatoarea canalului cu același nume, care a ajuns să aibă, în cinci ani, în jur de 70.000 de abonați: „A evoluat încetișor, dar sigur. Acum cinci ani când am început eu piața nu era pregătită pentru un astfel de conținut, dar nici eu nu mă ocupam serios de canal. După doi ani mi-am dat seama că asta îmi doresc să fac cu adevărat și m-am pus serios pe treabă. Am început să postez constant, să învăț să montez mai bine, să găsesc subiecte cât mai interesante, iar rezultatele nu au întârziat să apară. Cu timpul, oamenii s-au obișnuit și acest tip de conținut a devenit tot mai de interes”, spune tânăra de 25 de ani.
Tema clipului o decide, de obicei, în funcție de perioada anului sau în funcție de cererile abonaților săi. „Dacă este Crăciun, am să dau un exemplu de machiaj pentru o petrecere sau câteva idei de ținute. Dar există și anumite clipuri stabilite de comunitate care se fac lunar; durata unui clip nu depășește 10 minute, deoarece experiența mi-a demonstrat că peste acest timp oamenii își pierd răbdarea de a viziona. Dar cred că trebuie să îți simți comunitatea, să îi asculți, să înțelegi ce își doresc și ei. Momentan postez de două ori pe săptămână. Frecvența se stabilește și în funcție de nișă, public și cerere. Eu când am început nu aveam un program, postam când îmi aduceam aminte. Dar, în timp, am înțeles importanța de a posta constant. Cred că nu contează cât de mult postezi într-o săptămână, atât timp cât este constant, oamenii îți știu programul și știu că se pot baza pe tine.”
Nu a plecat de la început cu ideea de a câștiga bani de pe urma canalului, fiind mai degrabă vorba de un hobby, în ideea de a-și ocupa timpul cu ceva. Cu timpul, a descoperit că asta îi este vocația și „ușor-ușor a început să fie monetizată. Vă pot spune că mă întrețin din vlogging și doar de asta mă ocup”. Și în cazul Laurei Mușuroaea, parteneriatele cu branduri reprezintă principala sursă de venit: „Am avut diferite campanii cu branduri, pentru care am realizat clipuri. Am refuzat nenumărate campanii pentru firme în care nu cred sau ale căror produse nu le folosesc”. Deși banii sunt un factor foarte important, spune ea, ideal este ca cei care creează conținut să nu promoveze produse în care nu cred.
Doza de Haș, mai populară decât Smiley
Tot pe consecvență s-a bazat și Mihai Holhoș, fondatorul celui mai mare canal românesc independent de YouTube, atunci când a pus bazele Dozei de Haș. Cunoscut pe internet sub numele de Mikey Hash, tânărul de 29 de ani a reușit să strângă din 2011 și până acum aproape 850.000 de abonați.
Mihai Holhoș a pornit în aventura pe internet acum cinci ani, când ideea de a face bani pe YouTube era într-o fază incipientă, chiar și la nivel internațional: „În România nu exista niciun youtuber, niciun creator de conținut exclusiv online, era foarte puțin dezvoltată nișa asta, așa că am încercat să încarc o emisiune pamflet pe care am făcut-o eu la mine în cameră pe genunchi, nu aveam niciun fel de așteptare. Am dat-o unor prieteni să se uite, iar ei mi-au zis că a ieșit bine și că ar trebui să mai fac și altele. Am făcut apoi un clip public și am primit feedback de la oameni necunoscuți; mi-a plăcut sentimentul, așa că am făcut episodul doi din Doza de Haș a doua zi. Oamenii au fost împărțiți, unora le-a plăcut și altora nu, dar acela a fost practic începutul. Am postat apoi în fiecare vineri, timp de cinci ani”. A înțeles potențialul financiar „la câteva luni, poate un an de la primul clip”, dar i-a mai luat încă un an să genereze venituri. „În primii doi ani de-abia am ajuns la 100.000 de abonați, deci nu erau cifre foarte mari, plus că piața de YouTube era foarte puțin dezvoltată, așa că mia de vizualizări valora foarte puțin. Nu exista YouTube România, parteneriatele se făceau printr-o adresă de proxy din Statele Unite și banii intrau foarte greu”, spune Mihai Holhoș. „Oricum, datorită formatului emisiunii nu pot să generez foarte mulți bani. În Doza de Haș folosesc alte filmulețe de pe net, comentez alte clipuri pe care le găsesc și, chiar dacă se încadrează la «fair use» după regulile celor de la YouTube, primesc tot timpul notificări că folosesc content care nu este al meu. Oricum, asta este o discuție pe care o am eu cu cei de acolo de vreo un an de zile. Ca să clarificăm: bani de pe AdSense-ul clasic nu prea facem.”
Primul contract „serios” de publicitate l-a semnat cu Cosmote. Își amintește că a fost prezent la lansarea iPhone 5 la un magazin pe Magheru, iar ideea contractului era să promoveze cât mai mult evenimentul. A anunțat pe canal că va merge, iar sute de fani au venit să-l cunoască: „Smiley, care era și el prezent, se uita la mine și nu știa cine sunt. Habar n-avea de ce e atâta vâlvă în jurul meu. El stătea stingher într-un colț în timp ce eu dădeam autografe”.
Robotzii din Cluj
Ramona Cordoș (27 de ani) și Codrin Sebastian Pop (30 de ani) sunt autorii unuia dintre cele mai populare seriale online din România, Robotzi. „Încă din 2011, de când am început să producem conținut destinat livrării pe net, ne-am gândit la sustenabilitatea unui astfel de proiect. Au fost mai multe alternative. La vremea respectivă noi făceam muncă de pionierat, pentru că nimeni nu trăia propriu-zis din asta în România. Nici măcar modalitățile de monetizare nu existau în formele în care există astăzi. Însă ideea de a monetiza ce facem a fost mereu acolo. A existat însă în plan secund, scopul nostru principal nu a fost niciodată de ordin material. Ne doream să educăm și să amuzăm, în niciun caz să facem avere din asta”, spun cei doi.
Din sutele de mii de afișări se câștigă variabil, dar insuficient. E greu de răspuns în cifre, pentru că totul depinde de banii pe care un advertiser se hotărăște să îi investească într-o anumită reclamă care apare pe un anumit gen de producție. „În orice caz, din YouTube nu se fac bani în adevăratul sens al cuvântului. Pe YouTube construiești comunități. Banii pe internet îi faci gândindu‑te la multiple surse de venit – monetizarea videourilor este doar una dintre ele. Sursele includ merchandisingul, brand endorsement-urile sau product placement-urile în producții. Motiv pentru care e greu de cuantificat o sumă medie. Pot fi luni foarte bune și luni mediocre în termeni de profit. Din nou, dacă vrei să faci bani transportabili cu roaba, nu îi faci (doar) pe YouTube. De-a lungul timpului am colaborat cu multe branduri care au avut viziunea și creativitatea necesare. Și am refuzat proiectele care ne-ar fi lezat imaginea sau ar fi contribuit cumva la știrbirea imaginii producțiilor noastre. Problema e că pe internet nu te poți vinde cu totul fără să-ți pese cui, pentru că nu ești o televiziune sau un ziar. Pe internet lucrurile capătă o turnură mult mai personală, iar publicul răspunde prompt și acid în momentul în care resimte în vreun fel că «te-ai vândut». Am făcut compromisuri, cum e și normal, dar fără a ne compromite. E unul din motivele pentru care suntem relevanți și după 5 ani de activitate.”
Clipurile lor devin virale într-un termen extrem de scurt, fiind urmăriți de 650.000 de abonați.
CITEȘTE ARTICOLUL INTEGRAL PE BUSINESS MAGAZIN