Dacă prezența în topul celor zece țări cu cel mai rapid internet din lume a unor state precum Japonia sau Coreea de Sud nu suprinde, având în vedere dezvoltarea tehnologică și economică a acestora, un nume precum România atrage atenția, notează Vice.
„Cum poate o țară care nu a avut democrație până la începutul anilor ’90 să bată alte țări mai dezvoltate când vine vorba de viteza internetului?”, se întreabă jurnalistul de la Vice. Explicația o găsim într-un fenomen unic, potrivit publicației.
Cea mai mare viteză medie atinsă la descărcarea de date în SUA (average peak connection – se obține din media celor mai mari viteze înregistrate pe fiecare IP) este de 48,8 Mbps (locul 17 în lume), potrivit companiei Akamai. Prin comparație, indicatorul peak connection în România, țara cu al doilea cel mai rapid internet din Europa, ajunge la 58,7 Mbps.
Când vine vorba de viteza medie de descărcare a datelor, România este și mai evident peste SUA: 60 Mbps vs. 28,9 Mbps.
Potrivit Vice, sunt mai multe motive pentru care viteza internetului este atât de mare în România. Unul îl reprezintă numărul mult mai redus de utilizatori de internet (rata de penetrare a internetului în România este de aproximativ 50%, potrivit ONU). „Cum România are o populație de 19 milioane de locuitori și o suprafață comparabilă cu cea a statului Oregon, este mult mai simplu să furnizezi viteze foarte mari”, scrie Vice.
Un alt element care stă la baza vitezei mari a internetului în România îl reprezintă rețelele de cartier. Acestea aveau un număr redus de clienți și acopereau doar câteva blocuri de locuințe. Mai mult, nu erau obligate să îngroape cablurile, fapt care le permitea să reducă semnificativ costurile cu infrastructura și să ofere viteze mai mari. Apoi au părut marii furnizori de telecomunicații care au fost obligați să ofere viteze comparabile cu ale rețelelor pentru a atrage clienți.
Potrivit International Telecommunications Union, o structură a ONU, dezvoltarea internetului de mare viteză în România este datorată în mare parte acestor rețele de cartier.
Totuși, SUA nu stă cu mâinile în sân și încearcă să recupereze. Recent, arbitrul pieței de telecomunicații din SUA, FCC, a decis să schimbe definiția internetului de mare viteză, astfel încât, pentru a se putea încadra, o conexiune trebuie să aibă o viteză de minim 25 Mbps, față de 4 Mbps înainte. Decizia este importantă deoarece furnizorii nu mai au voie să promoveze pachetele pe care le oferă ca fiind „de mare viteză” dacă viteza minimă oferită nu este de 25 Mbps.