Dosarul ”Ferma Băneasa” ajunge din nou la instanță, pe 22 aprilie, când judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au stabilit să judece contestația în anulare formulată de Remus Truică, Benyamin Steinmetz, Tal Silberstein și ceilalți inculpați. Instanța a explicat de ce acum poate fi luată în discuție contestația în anulare formulată de Remus Truică, Benyamin Steinmetz, Tal Silberstein și ceilalți inculpați din dosarul ”Ferma Băneasa”, dar și de ce le-a respins cererea de suspendare a executării pedepselor până se pronunță o soluție.
Judecarea contestației în anulare formulate de avocații condamnaților din dosarul ”Ferma Băneasa” a fost admisă, în principiu, de ICCJ pe 25 martie. Tot atunci, judecătorii au stabilit ca judecata pe fond a contestației în anulare, o cale extraordinară de atac, să înceapă în 22 aprilie.
Condamnații din dosar au mai depus o dată contestație în anulare, dar – în februarie – un complet format din judecătorii Ștefan Pistol, Constantin Epure și Alin Sorin Nicolescu au considerat că cererea a fost depusă prematur și au respins judecarea acestei căi extraordinare de atac. Cererea fusese atunci depusă înainte ca magistrații care au dat sentința definitivă în dosarul ”Ferma Băneasa” (Florentina Dragomir, Ionuț Matei și Ioana Alina Ilie) să motiveze condamnările dispuse.
Între timp, decizia de condamnare a fost motivată de cei trei judecători. Verdictul final în dosarul retrocedării ilegale a Fermei Regale de la Băneasa a fost dat pe 17 decembrie 2020. Omul de afaceri Remus Truică a fost condamnat la şapte ani de închisoare, israelienii Benyamin Steinmetz şi Tal Silberstein au primit câte cinci ani de închisoare, Prinţul Paul de România – trei ani şi patru luni, iar avocatul Robert Mihăiţă Roşu a fost condamnat la cinci ani de închisoare.
Condamnarea avocatului Robert Roșu a declanșat un val de acuzații la adresa completului de trei judecători etichetat drept ”Completul Negru”. Barourile din România, dar și Uniunea Internațională a Avocaților (UIA), prin vocea președintelui Jorge Marto Moreno, au avertizat că s-a creat un precedent periculos, pentru că avocatul Roșu a fost ”încarcerat în cadrul și pentru exercitarea profesiei de avocat”, faptul fiind condamnat cu tărie ca fiind ”total inadmisibil și inacceptabil”.
Anularea hotărârii definitive a ICCJ din dosarul ”Ferma Băneasa” a fost solicitată de Benyamin Steinmetz, Muşat Apostol, Delcea Valentin, Mateescu Lucian-Claudiu, Tal Silberstein, Dima Niculae, Marcovici Marius-Andrei, Dicu Corina Teodora, Truică Remus, Chiriac Theodor, Olteanu Gheorghe, Andronic Dan-Cătălin, Roşu Robert, Mihăiţă, SC Reciplia SRL, Jecu Nicolae, Popa Caterina şi Gheorghiţă Dragomira.
Prin reprezentanții legali, condamnații din dosarul ”Ferma Băneasa” au invocat cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 alin. 1 lit. d teza I din Codul de Procedură Penală, respectiv faptul că ”instanţa de apel nu a fost compusă potrivit legii”, fiind expuse două motive în sprijinul acestei contestații.
”Potrivit art. 34 din Legea nr. 303/2004, această împrejurare atrage, pentru doamna Florentina Dragomir, imposibilitatea funcţională de a desfăşura activitatea specifică funcţiei de judecător, iar consecinţa procedurală a acestei situaţii este aceea că, în apel, cauza nu a fost soluţionată de un complet format dintre trei judecători, astfel cum impun dispoziţiile art. 31 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 304/2004”, s-a precizat în contestație.
Potrivit deciziei ICCJ, din care GÂNDUL.RO prezintă pasaje ÎN EXCLUSIVITATE, judecătorii au constatat că această contestație ”a fost formulată în termenul prevăzut de lege, iar argumentele pe care se sprijină se circumscriu formal cazului de contestaţie în anulare (prevăzute de art. 426 lit. d teza I Cod procedură penală), fiind depuse la dosar şi dovezile invocate în susţinerea motivului de contestaţie menţionat”.
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, ”în scopul anulării unei hotărâri definitive pronunţate cu încălcarea normelor procesual penale, fiind o cale de atac de retractare, instanţa care a pronunţat hotărârea cu încălcarea legii anulând hotărârea în scopul înlăturării erorilor de procedură (error in procedendo)”.
Conform art. 426 din Codul de Procedură Penală, se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
În consecință, magistrații care au judecat această contestaţiei în anulare au verificat îndeplinirea următoarelor condiţii:
”Când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen. În prezenta cauză suntem în prezența exerciţiului unui drept procesual recunoscut de lege contestatorilor, respectiv dreptul de a ataca decizia definitivă pronunţată de către instanţa de apel prin intermediul căii extraordinare de retractare a contestaţiei în anulare, şi, pe cale de consecinţă, analiza exercitării acestui drept în cadru termenului prevăzut de lege se realizează în conformitate cu prevederile textului legal menţionat anterior. Prevederile art. 428 alin.1 C.proc.pen. instituie în mod evident un termen pentru exercitarea contestaţiei în anulare, stabilind că aceasta poate fi formulate de la momentul comunicării deciziei pronunţate în apel într-un interval de 30 zile”, au precizat judecătorii ICCJ.
Pe cale de consecinţă, faptul că o persoană cu legitimare procesuală exercită contestaţia în anulare anterior momentului fixat de lege, comunicarea deciziei pronunţate de către instanţa de apel, nu este sancţionat conform prevederilor legale anterior menţionate, iar respingerea cererii formulate ca prematură nu are o consacrare legală.
Niciun text legal nu consacră această soluţie cu privire la soluţionarea contestaţiei în anulare, iar dispoziţiile legale invocate de către reprezentantul Parchetului nu îşi găsesc aplicabilitatea în această materie.
Înalta Curte de Casație și Justiție
În urma analizării cererii de suspendare a executării hotărârii judecătorești prin care acuzații din dosarul ”Ferma Băneasa” au fost condamnați, judecătorii ICCJ au constatat că această contestație în anulare nu suspendă de drept efectele hotărârii definitive.
Instanța poate dispune suspendarea executării hotărârii vizate ”numai în situaţia în care, faţă de împrejurările cauzei, aspectele invocate și dovezile aduse în sprijinul acestora, consideră că nu se mai justifică executarea condamnării înainte de soluţionarea contestaţiei”.
Contestatorii solicită suspendarea executării hotărârii invocând în principal faptul că aceasta nu a fost motivată în termenul legal, lucru care ar putea conduce, în accepţiunea acestora, la menţinerea unei detenţii nelegale.
Înalta Curte de Casație și Justiție
Judecătorii ICCJ au precizat că ”nemotivarea hotărârii pronunţate de către instanţa de apel în termenul legal nu este un element care să conducă la concluzia existenţei unei detenţiuni nelegale, procesul în care aceştia au fost implicaţi fiind finalizat, iar hotărârea pronunţată fiind una definitivă, care se bucură de putere de lucru judecat”.
Astfel, cu majoritate de voturi, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis în principiu contestația în anulare declarată de condamnații din dosarul ”Ferma Băneasa”, dar a respins ca nefondată cererea de suspendare a executării pedepselor dispuse. Termenul pentru judecarea pe fond a contestației în anulare a fost stabilit pe 22 aprilie.
Trebuie menționat și că, în urma ședinței ICCJ din 25 martie, în cameră de consiliu, a existat o opinie separată a unei judecătoare din complet. Rodica Aida Popa a respins ”ca inadmisibilă” contestația în anulare.