1 Mai, de la protestele violente din secolul al XIX-lea, până la Ziua Internațională a Muncii

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 Mai, ca Ziua internațională a muncitorilor. În anul 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la opt ore.

Data de 1 mai apare pentru prima dată în legătură cu întrunirea din anul 1886 a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor, a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de persoane, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul a fost acela că circa 35.000 de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar ziua de 1 mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Heymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000, iar, în urma ciocnirii cu poliția, au rezultat numeroase victime.

În anul 1888, la întrunirea Federației Americane a Muncii, s-a stabilit ca în ziua de 1 mai 1890 să aibă loc manifestații și greve, pentru reducerea zilei de muncă de opt ore. Iar, în anul 1889, social-democrații afiliați la Internaționala a ll-a, au stabilit, la Paris, ca ziua de 1 mai să fie o zi internațională a muncitorilor. La 1 mai 1890, au avut loc demonstrații în SUA, în majoritatea țărilor europene, în Chile, Peru și Cuba.

La scurt timp, Federația Americană a Muncii s-a dezis cu totul de 1 mai, celebrând în schimb Labor Day („Ziua Muncii”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală.

În alte țări însă, Ziua Muncii este marcată la nivel internațional pe 1 mai, după ce autoritățile au convenit cu sindicatele ca această zi să fie liberă.

Astfel, în majoritatea țărilor vest-europene, 1 mai este zi liberă.

În fostele țări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiție a mișcării muncitorești internaționale. De asemenea, naziștii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiții. Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunității naționale germane, promițându-se construirea unui socialism național, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.

În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890, iar, în timpul comunismului, această sărbătoare a fost marcată, ca și în alte țări comuniste, de manifestări propagandistice. După revoluția din decembrie 1989, timp de mai mulți ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivități propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.

Și anul acesta, ziua de 1 Mai este liberă pentru salariații din sectorul public.

Printre țările care sărbătoresc Ziua Muncii pe 1 mai se numără și Germania, Belgia, Croația, Turcia, Grecia, Italia, Spania, Israel, Canada, India, Suedia, Filipine, Mexic, Peru, Hong Kong etc.