„Adesea noi, adulții, găsim copilăria incompatibilă cu noțiunea de stres și considerăm că, atunci când e vorba de copii, stresul este un moft și mai puțin o realitate cu impact mai puțin pozitiv asupra calității vieții copilului nostru. De cele mai multe ori, simptomele la care ar trebui să fim atenți sunt: stările frecvente de supărare, irascibilitate, tulburări ale somnului, scăderea poftei de mâncare, scăderea imunității, plâns facil, bâlbâit, stări de panică, coșmaruri etc”, spune psihoterapeutul Jeni Chiriac pentru Gândul.
Dintre evenimentele sau situațiile cu posibil impact asupra copilului amintim:
1. Cerințele exagerate ale părinților, neadaptarea lor la specificul de vârstă și resursele copilului.
2. Supraaglomerarea agendei copilului cu activități care, din distracție, se pot transforma în sarcini asociate mai mult unui efort decât unei relaxări, pentru că intră sub incidența lui ”Trebuie!” În cazul în care activitățile extrașcolare sunt suprasolicitante, copilul își va manifesta incapacitatea de a face față prin modificări emoționale sau somatizări.
3. Extenuarea
4. Decesul unui membru al familiei sau al unei persoane apropiate familiei.
5. Mediu familial tensionat direct sau indirect (violență verbală/sau fizică către copil sau între membrii familiei, comportamente abuzive, alcoolism etc). Adesea părinții consideră că propriul travaliu ca urmare a separării sau divorțului nu îl afectează pe copil, pentru că acesta manifestă un comportament indiferent.
6. Stările de confuzie asociate cu schimbările din viața copilului: schimbare domiciliu, școală, grădiniță, trecerea de la o etapă școlară la alta, de la școala primară la gimnaziu etc.
7. Stilul de viață dezorganizat, cu alimentație nesănătoasă, fără activități care să susțină un climat familial sau de viață pozitiv; lipsa unei rutine care îi dă copilului siguranță și sentimentul de control asupra propriei vieți etc.
8. Îmbolnăvirile dese sau bolile pe termen lung, intervențiile chirurgicale repetate etc.
9. Forme de abuz sexual, fizic sau emoțional – vorbim despre hipercriticism, tachinarea copilului la școală sau în cadrul familiei etc.