A fost descoperit primul animal din lume care a mers pe patru picioare. Cum arăta

Aceste fosile au fost descoperite în Nigeria în perioada 2003 — 2006. Membrele din față ale acestor animale au caracteristici care permiteau o poziție și o deplasare asemănătoare vacilor din prezent, fiind cele mai vechi animale cunoscute care aveau corpul ridicat pe cele patru membre.

Aceste fosile fac parte dintr-un grup de animale considerate precursoarele reptilelor — Pareiasauri — primele vertebrate terestre mari ce s-au răspândit în perioada Permiană (perioadă geologică cuprinsă între acum 299 și 251 de milioane de ani).

Deși făceau parte din același grup de vertebrate, animalele din specia Bunostegos akokanensis aveau trăsături distincte în ceea ce privește poziția corpului, ridicat pe cele patru picioare și modul de plasare, în timp ce ceilalți membri ai grupului, deși aveau tot patru membre, se deplasau pe burtă, asemenea crocodililor din prezent, fără a-și menține corpul ridicat pe membre.

Animalele din specia Bunostegos akokanensis „erau niște pre-reptile de dimensiunile unei vaci, se hrăneau cu plante, aveau un craniu mic și noduros și plăci osoase ca o armură ce se prelungeau pe spate”, conform lui Linda Tsuji de la Royal Ontario Museum, co-autor al studiului publicat în ultimul număr al revistei Journal of Vertebrate Paelontology.

În urma analizei fosilelor descoperite în Nigeria, oamenii de știință au observat că osul humerus al acestor animale era drept, spre deosebire de humerusul celorlalte animale din grupul Pareiasaurilor. Această caracteristică a humerusului indică faptul că, în cazul acestei specii, celelalte oase ale membrelor se aliniau drept în jos, susținând corpul deasupra solului.

De asemenea, la aceste animale încheietura de la cot este similară genunchiului uman, iar osul ulnă (cubitus) este mai lung decât humerus, o trăsătură comună la animalele netârâtoare.

Această poziție a corpului ridicat pe cele patru picioare le conferea acestor animale un avantaj important în ceea ce privește conservarea energiei în timpul deplasărilor în căutarea hranei, dar și posibilitatea de a privi la distanțe mai mari, pentru a se feri de prădători și pentru a identifica posibilele surse de hrană, scrie Agerpres.