A murit AMOS OZ

Moartea scriitorului Amos Oz a fost anunțată pe Twitter de fiica acestuia.

My beloved father, Amos Oz, a wonderful family man, an author, a man of peace and moderation, died today peacefully after a short battle with cancer. He was surrounded by his lovers and knew it to the end.
May his good legacy continue to amend the world.

— Fania Oz-Salzberger פניה עוז-זלצברגר (@faniaoz) December 28, 2018

INFRASTRUCTURĂ Autostrada Sibiu-Pitești: A fost emisă autorizația pentru construirea tunelului POIANA

15:31

EXTERNE Mii de curse aeriene, suspendate din cauza unei DEFECȚIUNI /„Ne confruntăm cu o problemă tehnică la toate zborurile”

15:26

Câștigător al premiului de stat din Israel pentru literatură, Amos Oz era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori contemporani. A încetat din viață în urma unei afecțiuni cauzate de cancer. Era căsătorit și avea trei copii.

Israeli author Amos Oz dead of cancer at 79: daughter https://t.co/SEfki5TYuQ pic.twitter.com/Iaien31sBQ

— Reuters Top News (@Reuters) December 28, 2018

Amos Oz s-a născut la Ierusalim în 1939, într-o familie de cărturari și profesori, originară din Polonia și Rusia. Figura tutelară a familiei, așa cum apare în cunoscutul său roman autobiografic de mai târziu, „Poveste despre dragoste și întuneric”, este fratele bunicului patern, profesorul doctor Joseph Klausner. Venit în Palestina la începutul secolului trecut, acesta va ajunge pe culmile recunoașterii sociale și intelectuale – o stradă din Ierusalim îi poartă numele, în timp ce scrierile lui sunt de referință în bibliografia iudaismului.

Renowned Israeli author Amos Oz has died at 79, according to media reports pic.twitter.com/ZWluQFwlDj

— TicToc by Bloomberg (@tictoc) December 28, 2018

Părinții lui Amos vor avea însă un alt destin: tatăl lui, Yehuda Arieh Klausner, deși studiase literatura și istoria în Polonia, cunoștea 17 limbi și avea o cultură vastă, va rămâne în umbra unchiului său, fiind nevoit să accepte un post modest de bibliotecar, în timp ce mama lui, Fania, o femeie la fel de cultivată, de o sensibilitate aparte, purtând în suflet nostalgia Europei, va ceda în fața greutăților și a lipsurilor vieții de emigrant și se va sinucide când Amos împlinea vârsta de 12 ani.

În 1954, la 15 ani, adolescentul fragil și crescut printre cărți se răzvrătește împotriva tatălui și părăsește Ierusalimul. Se stabilește în kibbutzul Hulda, unde își va schimba numele de familie, devenind Amos Oz. La doar 20 de ani, i se publică primele povestiri în revista literară Keshet, cu puțin timp înainte de a fi trimis de colectivitatea kibbutzului să studieze filosofia și literatura la Universitatea din Ierusalim. În 1967 luptă în Războiul de Șase Zile, iar în 1973 participă la Războiul de Yom Kippur.

Israeli author Amos Oz just passed away. In 2016, he talked to us about his favorite books, what moves him as a writer and more. https://t.co/fj6XTdR522

— New York Times Books (@nytimesbooks) December 28, 2018

După absolvirea Facultății de Filosofie a Universității Ebraice din Ierusalim revine în kibbutz, unde practică agricultura și predă la liceul local timp de 25 de ani, până în 1986, când se mută împreună cu soția și fiul său în orașul Arad, pe țărmul Mării Moarte.

Amos Oz, Israeli literary giant, dies at 79 https://t.co/N7dFVlqrwH

— Haaretz.com (@haaretzcom) December 28, 2018

Din 1965 până în prezent Amos Oz a publicat 35 de cărți, dintre care 13 romane, patru volume de povestiri și nuvele, cărți pentru copii și nouă volume care cuprind eseuri și articole.

„I’ve been called a traitor many times in my life … I’m in wonderful company. History is full of people, men & women, who happened to be ahead of their time & were accused of treason by some of their contemporaries”

Amoz Oz, a moral voice of reason. RIPhttps://t.co/CsBYXNcI93

— Lotte Leicht (@LotteLeicht1) December 28, 2018

Primul său volum de povestiri, „Acolo unde urlă șacalii”, apare în 1965, fiind urmat de romanul „Altundeva poate” (1966). După succesul romanului „Soțul meu, Michael” din 1968, Amos Oz continuă să publice cărți de ficțiune: „Până la moarte” (1971), „Atinge apa, atinge vântul” (1973), „Dealul Sfatului Nelegiuit” (1976), „Soumchi” (1978), „Odihnă desăvârșită” (1982), „Cutia neagră” (1987), „Să cunoști o femeie” (1989), „Fima” (1991), „Să nu pronunți: noapte” (1994), „Pantera din subterană” (1995), „Aceeași mare” (1999), „Poveste despre dragoste și întuneric” (2002), „Deodată în adâncul pădurii” (2005), „Rime despre viață și moarte” (2007), „Scene de viață campestră” (2009). Volumele de eseuri politice și literare ale lui Amos Oz au fost traduse în multe țări, cel mai cunoscut fiind „Cum să lecuiești un fanatic”, publicat în 2002.

Printre numeroasele distincții primite de autor se numără: Premiul Păcii (Germania, 1992), Premiul Israel pentru Literatură (1998), Marele Premiu Ovidius (România, 2004), Premiul Catalonia pentru Literatură (2004), Premiul Grinzane Cavour (Italia, 2007) și Premiul Heinrich Heine (Germania, 2008).

De-a lungul timpului, Amos Oz a fost invitat al unor prestigioase instituții de învățământ superior precum Colegiul St. Cross, Oxford (1969-1970), Universitatea Ebraică din Ierusalim (1975, 1990) și Colegiul Colorado Springs (1984-1985) din S.U.A. Din 1987, Amos Oz predă literatura ebraică la Universitatea Ben Gurion din Beer Sheva.

În 1991, Amos Oz devine membru al Academiei de Limbă Ebraică din Israel.