Aceasta declarație de dragoste în versuri a strâns peste 6,5 milioane de vizualizări

Neil Hilborn a explicat că a scris poemul autobiografic în anul 2011, cu doi ani înainte de a filma această mărturie intimă. Repetițiile din interpretare sunt intenționate, „dar ele sunt de asemenea, ticuri verbale reale”, noteazăHuffington Post, făcând referire la afecțiunea de care Hilborn suferă.

OCD este caracterizată prin gânduri incontrolabile și comportamente repetitive.

Cei care au o formă ușoară a bolii ajung să rearanjeze farfuriile în mașina de spălat vase sau verifică de patru ori să se asigure că au cheile atunci când pleacă de acasă, sau își aranjează tot timpul DVD-urile în ordine alfabetică.

Traducerea poemului:

„Când am văzut-o pentru prima dată…
Totul în mintea mea a amuțit.
Toate ticurile, toate acele imagini care revin constant au dispărut.

Când suferi de tulburare obsesiv-compulsivă nu ai cu adevărat momente de liniște.
Chiar și înainte de a adormi, mă gândesc:
Am încuiat ușile? Da.
M-am spălat pe mâini? Da.
Am încuiat ușile? Da.
M-am spălat pe mâini? Da.

Dar când am văzut-o pe ea, singurul lucru la care m-am putut gândi au fost buzele ei de forma unei agrafe de păr…
Sau geana de pe obrazul ei –
geana de pe obrazul ei –
geana de pe obrazul ei.
Am știut că trebuie să-i vorbesc.

Și i-am cerut o întâlnire de șase ori în treizeci de secunde.
Ea a acceptat de a treia oară, dar cum niciuna dintre cereri nu mi-a părut în regulă, eu am continuat.

La prima noastră întâlnire, am petrecut mai mult timp organizându-mi cina pe culori, decât mâncând sau vorbind cu ea…

Dar ei i-a plăcut.

I-a plăcut că a trebuit să o sărut de rămas bun de șaisprezece ori sau de douăzeci și patru de ori, dacă era miercuri.

I-a plăcut că mi-a luat o veșnicie să mergem spre casă
pentru că erau prea multe fisuri pe trotuarul pe care ne aflam.

Când ne-am mutat împreună, mi-a spus că se simte în siguranță pentru că nimeni nu ne va putea jefui vreodată
deoarece eu încui mereu ușa de optsprezece ori.

Îi priveam mereu gura când vorbea –
când vorbea –
când vorbea –
când vorbea;
când a spus că mă iubește, gura ei și-a curbat marginile în sus.
Noaptea, se punea în pat și mă privea cum sting toate luminile. Și le sting și le aprind și le sting și le aprind
și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting și le aprind și le sting.

Închidea ochii și își imagina că zile și nopți
trec prin fața ei.

Diminețile am început să o sărut de rămas bun dar ea a plecat pentru că a spus că o fac să întârzie la serviciu.

Când m-am oprit în fața unei crăpături de pe trotuar, ea a continuat să meargă…

Când mi-a spus că mă iubește, gura ei era o linie dreaptă…

De săptămâna trecută a început să doarmă la mama ei.
Mi-a spus că nu ar fi trebuit să mă lase să fiu atât de atașat de ea,
că totul a fost o greșeală, dar…

Cum să fie o greșeală de vreme ce nu trebuia să mă spăl pe mâini după ce o ating?
Iubirea nu e o greșeală și mă omoară faptul că ea poate fugi
de acest lucru, iar eu nu pot.

Nu pot să ies afară și să găsesc pe altcineva pentru că întotdeauna mă gândesc la ea.

De obicei, atunci când sunt obsedat de lucruri, văd germeni
strecurându-mi-se în piele.

Mă văd strivit de un șir nesfârșit de mașini.

Iar ea a fost primul lucru frumos în care am fost vreodată blocat.

Îmi doresc să mă trezesc în fiecare dimineață gândindu-mă la modul în care ea ține volanul…

Cum răsucește robinetul de la baie de parcă ar deschide un seif.
Cum suflă în lumânări –
suflă în lumânări –
suflă în lumânări –
suflă în lumânări –
suflă în – …
Acum, mă gândesc doar la cine o mai sărută.

Și îmi pierd răsuflarea gândindu-mă că el o sărută doar o singură dată. Lui nu-i pasă dacă nu este un sărut perfect!
O vreau înapoi atât de mult…

Las ușa deschisă.
Și las luminile aprinse”.

Pe YouTube înregistrarea a depăși 6,4 milioane de vizualizări.