Fiica lui, Dilyn Cassel Murphy, a făcut tristul anunț luni. Potrivit acesteia, Cassel a murit duminică, înconjurat de familie, în urma vârstei înaintate și a complicațiilor bolii Alzheimer.
Oricât de mare sau mic ar fi fost rolul său, Cassel a făcut mereu o impresie de neuitat, scrie artesianews.com.
Actorul a jucat în filme celebre, precum „Minnie și Moskowitz” sau „The Royal Tenenbaums”.
Și-a pus amprenta asupra a numeroase industrii, precum cea muzicală, el fiind cel care l-a poreclit SLASH pe viitorul chitarist al trupei Guns N” Roses, Saul Hudson (un prieten din copilărie al fiului său).
Cassel s-a născut în Detroit și a călătorit alături de mama sa, o dansatoare de burlesque. Actorul nu și-a cunoscut niciodată tatăl.
„Am început să joc la vârsta de trei ani. Îmi luam un costumaș cu pătrățele și pantalonii de clovn – îmi plăceau la nebunie!”, a declarat actorul pentru Los Angeles Times, în 1992. „Eram un copil deschis, deoarece am stat tot timpul în preajma adulților”.
Seymour Cassel a fost un adolescent furios, care a început să bea la 13 ani. Mama lui îl lăsa să locuiască alături de nașa din Detroit, unde a stat până la 17 ani, când s-a înrolat în Marina americană.
În cele din urmă, Seymour a ajuns la New York, unde a început o carieră actoricească în anii 1950, care a durat 60 de ani, cu roluri în peste 100 de filme.
L-a întâlnit apoi pe John Cassavetes, care „i-a salvat viața” și a debutat în filmul „Umbre” din 1958, unde a fost și producător-asociat, în mod „accidental”.
A fost începutul unei prietenii de lungă durată. În 1959, Seymor i-a urmat pe Cassavetes și Rowlands la Los Angeles, unde a locuit în casa lor de oaspeți.
A lucrat deseori cu Casssavetes, cu roluri în „Faces”, film pentru care a obținut o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar, în 1969. Au urmat roluri în „The Killing of a Chinese Bookie”, „Opening Night” și „Love Streams”.
Colaborarea cu Cassavetes l-a propulsat în atenția altor regizori „rebeli”, precum Sam Peckinpah („Convoy”), Elia Kazan („The Last Tycoon”) și Nicolas Roeg („Track 29″, „Cold Heaven”).
Incursiunea lui Seymour Cassel la Hollywood nu a fost însă una fără probleme și acesta a petrecut des alături de The Beatles și The Rolling Stone, obiceiuri ce și-au pus amprenta negativă asupra sănătății, căsniciei și vieții sale de familie. Cassel a ajuns chiar și la închisoare, în 1982, dar și-a revenit treptat, la mijlocul anilor 1980.
În anii 1990, Cassel a revenit puternic, cu roluri memorabile în „Dick Tracy,” „White Fang,” „In the Soup,” „Indecent Proposal,” „Honeymoon in Vegas” și „It Could Happen to You.”
În 1998, Cassel a devenit accesibil noii generații, prin colaborarea excelentă cu Anderson, interpretând rolul lui Bert Fischer în filmul „Rushmore”.
Au urmat alte colaborări cu Anderson: Seymour a jucat rolul lui Esteban în „The Life Aquatic with Steve Zissou” și al liftierului Dusty în „The Royal Tenenbaums”.
Potrivit lui Seymour, Wes Anderson l-ar fi ales pentru că-i plăcea „chipul său”.
Anderson a declarat, într-o filmare-tribut realizare în 2009, că Seymour Cassel este actorul său preferat.
„E un vis să devii actor”, a declarat Cassel în 2009, pentru LA Times. „Dar e visul tău. Nu renunța la el”.
Cassel a lăsat în urmă trei copii, șapte nepoți și trei strănepoți. În loc de flori, familia actorului i-a rugat pe cei dornici să-i ofere un ultim omagiu să doneze bani pentru Fundația pentru Alzheimer din America.
foto: captură youtube.com