Pornind de la faptul că cei mai buni prieteni ai omului îi au ca strămoși pe lupi, cercetătorii au studiat comportamentul câinilor și al lupilor ținuți în captivitate. Ei au aplicat o serie de teste menite să arate capacitățile celor două specii în ceea ce privește rezolvarea problemelor și sociabilitatea.
Acestea au arătat că lupii au fost la fel de buni ca și câinii la rezolvarea problemelor, cum ar fi scoaterea unor bucățele de carne din cutii de sandviș.
Totuși, câinii au fost mult mai prietenoși. Ei au petrecut mai mult timp în preajma oamenilor străini care se uitau la ei, în timp ce lupii au fost singuratici.
Testele ADN au fost cele care au stabilit o legătură între anumite schimbări de natură genetică, cum ar fi atenția acordată străinilor sau sociabilitatea. O modificare genetică similară se produce chiar și în cazul oamenilor, atunci când aceștia dezvolă o sociabilitate excesivă. Astfel, descoperirea făcută în cazul câinilor ar putea constitui o deschidere de drum în ceea ce privește studiul afecțiunii menționate în cazul oamenilor.
De asemenea, descoperirea arată că sociabilitatea canină a evoluat odată cu evoluția lor din strămoșii lupi, în urmă cu 20-40.000 de ani în urmă.