De când a ajuns în tabără, Yoon Yong-won a avut mereu coșmaruri. În vis, el se juca pe telefon, iar imaginea telefonului în mâini era foarte real, însă apoi se trezește speriat și își dă seama că nu îl mai are.
Prima zi de tabără, din cele 27, a fost una îngrozitoare pentru el deoarece a trebuit să renunțe la dispozitivele folosite, simțind că se simte captiv în acel loc.
În Coreea de Sud nu este deloc neobișnuit să vezi elevi de școală primară cu telefoane mobile, iar oamenii sunt obișnuiți să transmită live pe rețelele sociale chiar și din metrou. Partea prostă este că numărul de oameni dependenți de digital, care nu știu să trăiască fără diversele dispozitive, este din ce în ce mai mare.
„Guvernul a promovat IT-ul și dispozitivele, deci a contribuit la formarea acestei probleme”, spune Shim Yong-chool, directorul taberei din cadrul Centrului Național pentru Tratarea Dependenței de Internet.
Sondajele sugerează că aproximativ 10% din adolescenții coreeni sunt dependenți de Internet, iar Guvernul a încercat să combată acest lucru prin măsuri precum „Cinderella law”(Legea Cenușăreasa), care interzice accesul la Internet după miezul nopții tinerilor sub 16 ani, cu toate că mulți au găsit diverse căi pentru a o ocoli.
Aproape 5000 de adolescenți au participat numai anul trecut la o astfel de tabără. Toți fuseseră trimiși de părinți sau profesori și au fost evaluați în ceea de privește gradul de dependență de Internet.
Majoritatea celor care ajung în tabără sunt de multe ori obsedați de folosirea Internetului, de multe ori lipsind de la școală și fiindu-le greu să interacționeze cu alți oameni în afara mediului virtual. Mulți se simt singuri sau devin agresivi sau impulsivi.
Unii adolescenți au fost prinși cu un telefon ascuns între haine, în timp ce alții au încercat să fugă din tabără, mergând sau făcând autostopul până în cel mai apropiat oraș, în căutarea unui loc din care pot intra pe Internet.
Pe pereți se află formulare completate de băieți în prima zi de tabără, iar jobul de Programator era primul pe listă.
„Mama mi-a spus să vin aici și nici măcar nu primesc vreo recompensă”, spune un băiat de 14 ani, care recunoaște însă că ar avea nevoie de ajutor, scrie Washington Post.
Adolescenții sunt evaluați încă o dată în ultima zi de tabără, iar consilierii le fac vizite periodice după plecarea din acel loc pentru a-i verifica. Numărul recidivismelor este greu de aflat deoarece tabăra este prea nouă deocamdată, spune directorul, însă există participanți care recunosc că experiența a fost mai utilă decât credeau și că le face bine să vorbească cu alți oameni în loc să stea să se joace pe calculator sau pe telefon toată ziua.