Pleșu a publicat o opinie pe site-ul adevărul.ro, în care îl critică pe Rareș Bogdan, în contextul emisiunii de vinerea trecută de la Realitatea TV, în care șase invitați i-au reproșat fostului președinte Băsescu mai multe lucruri legate de mandatele sale în funcția de șef al statului.
În comentariul citat, Pleșu a vorbit despre realizatorul emisiunii Jocuri de putere ca despre „un caz de manual”, denumindu-l ironic „un maestru în devenire”.
„E, pentru mine, un caz de manual: se ia un gazetar oarecare, dar cu mare (și încă inocentă) poftă de glorie și i se dă pe mînă un studiou de televiziune. Băiatul începe potolit, dar – cu unele creșteri de rating și cu notorietatea consolidată („te recunoaște lumea pe stradă”) a vedetei de pe „sticlă” – prinde aripi pe nesimțite și ajunge să se creadă un „ales”, un soi de pedagog providențial al poporului „eroic și martir”. Ține lungi discursuri înțelepte, ne dăscălește, condamnă pe unii, iartă pe alții, surîde edificat, se bozumflă mustrător, știe, înțelege, ne salvează! În adîncurile subconștientului său (aici Traian Băsescu a dovedit o neașteptată dexteritate psihologică), „concurentul” numărul unu (Mihai Gâdea) îi devine model. Iar ca „armă” are mereu la îndemînă patriotismul”, a comentat Andrei Pleșu.
Scriitorul a atras atenția că prezentatorul TV nu își dă seama „că a-ți încheia toate emisiunile cu fraza „nu uitați să iubiți România!” e a transforma dragostea de țară în lozincă”.
„N-aș vrea să-l descurajez cu totul pe dl. Rareș Bogdan (nici nu cred că mai poate fi descurajat). Dar, spre binele lui, (dacă îmi permite), țin să-i atrag atenția că riscă să o ia razna. N-ar fi primul exemplu. În ultimii ani am văzut o sumedenie de gazetari de televiziune contaminați de ceea ce aș numi „sindromul Petrache Lupu”: în fața camerei de luat vederi, ei simt cum le clocotește în vine „misiunea”, cum crește în ei statuia, cum se transformă în megafoane ale neamului și ale Duhului Sfânt. În definitiv, meseria de gazetar nu are (sau nu ar trebui să aibă) nimic în comun cu aceea de procuror național, de predicator, sau de guru”, a mai scris Andrei Pleșu în textul citat.