Ovesrseas Highway (n.r. Autostrada peste mări, în limba engleză) este denumirea dată unei porțiuni de 205 kilometri a șoselei U.S. Route 1, care traversează SUA, de la nord la sud, străbătând 3.813 kilometri, din Fort Kent, Maine, la granița cu Canada, până în Key West, Florida, cel mai sudic punct al Statelor Unite continentale. Ultima secțiune a șoselei, care trece din insulă în insulă, conectând peninsula Florida de Key West, străbate 42 de poduri și, în marea ei majoritate, se află deasupra apelor oceanului.
Henry Flagler, „părintele orașului Miami”, a fost primul care a propus conectarea arhipeleagului Florida Keys de continent, la sfârșitul secolului al XIX-lea. Florida East Coast Railway, calea ferată pe care o dezvoltase, ajungea până la Miami, la 250 de kilometri de cel mai sudic punct al arhipelagului, aflat în apropiere de Havana, Cuba. În acea perioadă, traficul de mărfuri și de pasageri între Statele Unite și vecinii din sud era încă înfloritor, iar Key West era portul american cel mai apropiat de canalul Panama, încă în construcție.
Flagler a demarat proiectul de extindere a căii ferate în 1904 și l-a finalizat în 1912, fiind primul pasager care a străbătut arhipelagul cu trenul. Bătrân și aproape orb, industriașul a spus că și-a îndeplinit ultimul vis pe care voia să-l realizeze înainte să moară. Henry Flagler a decedat un an mai târziu, în 1913, la 83 de ani.
FOTO: AFP//Mediafax (Andy Newman)
În 1935, însă, uraganul de Ziua Muncii (n.r. prima luni din septembrie, în Statele Unite), cel mai puternic care a lovit America în întreaga istorie, a distrus o mare parte a căii ferate și a provocat pagube majore porțiunilor rămase în picioare. Incapabilă să refacă tronsoanele distruse, compania care administra drumul de fier a vândut podurile și terasamentul către statul Florida, în schimbul sumei de 640.000 de dolari. Autoritățile au decis să nu refacă însă vechiul drum și au optat pentru construcția unei șosele care să prelungeasca autostrada U.S. Route 1. Aceasta avea să urmeze traseul fostei căi ferate și, acolo unde era posibil, să se folosească de podurile încă rămase în picioare și care puteau fi reabilitate. În timp, unele dintre acestea au fost înlocuite cu structuri noi, care permit circulația pe mai multe benzi, dar vechile poduri nu au fost demolate și pot fi încă observate mergând paralel cu cele moderne.
FOTO: AFP//Mediafax (Andy Newman)
La presiunea Marinei americane, care desfășura numeroase operațiuni în zonă, șoseaua a fost finalizată și inaugurată rapid. Până în 1954, șoferii care doreau să traverseze drumul trebuiau să plătească o taxă de un dolar pentru autovehicul și câte 25 de cenți pentru fiecare pasager. Întreaga autostradă a fost reabilitată la începutul anilor ’80, când 38 dintre poduri au fost înlocuite. Printre acestea s-a aflat și Seven Mile Bridge (n.r. Podul de șapte mile, în limba engleză), unul dintre cele mai lungi din lume, la momentul construcției. Noua structură este puțin mai scurtă decât cea originală și apare în numeroase producții cinematografice, printre care Licencse To Kill – Permis pentru crimă, 2 Fast 2 Furios – Mai furios, mai iute, ori Mission Impossible III – Misiune imposibilă 3.
Autostrada, care străbate Golful Mexic și Strâmtoarea Floridei și poate fi traversată în mai puțin de patru ore, a fost inclusă în rândul celor mai frumoase drumuri din Statele Unite, All-American Roads, în 2009. Acestea se adaugă celor 120 de National Scenic Byways (n.r. Drumuri naționale pitorești, în limba engleză), care trebuie să îndeplinească unul dintre cele șase criterii obligatorii: să fie importante din punct de vedere arheologic, cultural, istoric, natural, recreațional, sau al peisajului. Distincția de All-American Road a fost acordată celor 31 de șosele care îndeplinesc mai mult de un criteriu dintre cele necesare pentru a face parte dintre National Scenic Byway, dar sunt și importante la nivel național și prezintă caracteristici unice care nu se regăsesc în alte locuri în Statele Unite.
(Gabriel Burete, MEDIAFAX)