Alina Cojocaru, care va dansa sâmbătă la Opera Națională București în baletul „La Sylphide”, pus în scenă de coregraful Johan Kobborg, a declarat că spectacolul clasic „te face tot timpul să vrei mai mult de la tine, să progresezi”, iar în lumea baletului este „mult mai ușor de acceptat cine ești”.
Sâmbătă, de la ora 19.00, coregraful Johan Kobborg prezintă la Opera Națională București baletul „La Sylphide”, avându-i ca invitați în rolurile principale pe celebra prim-solistă Alina Cojocaru, desemnată Balerina deceniului (Moscova, 2010), și pe prim-solistul Baletului Regal din Londra Steven McRae, câștigător al premiului Dancing Times la categoria „cel mai bun dansator”, la National Dance Awards (Marea Britanie, 2011).
Balerina Alina Cojocaru a vorbit, vineri, la o conferință de presă, despre decizia de a părăsi, împreună cu Johan Kobborg, logodnicul său, Baletul Regal din Londra și despre ce înseamnă pentru ea să facă parte din English National Ballet, compania la care a ales să meargă ulterior.
Alina Cojocaru a declarat că una dintre dorințele ei este ca românii să fie văzuți mai bine în lume. „Într-un fel, simt un fel de responsabilitate să ajut, sunt româncă și tot ceea ce fac tot timpul o să fie legat de România”, a spus Alina.
Alina a vorbit și despre decizia de a părăsi Baletul Regal din Londra la finalul sezonului 2012-2013.
„Nu a fost necesar să schimb companiile, a fost necesar să plec de la Royal Ballet. După o perioadă de 13 ani în care ești într-un anumit teatru, crești, crești, crești și dacă, la un moment dat, ajungi într-o situație în care tu vrei să crești, dar locul unde ești nu necesar vrea să schimbe… Ca artist, am ajuns la o nevoie de mai mult, am vrut mai mult, am știut că pot să descopăr mai multe lucruri în carieră și, din păcate, fiind o carieră mai scurtă în forma artei baletului, a fost momentul potrivit să plecăm de la Royal Ballet”, a spus aceasta.
Întrebată dacă este mulțumită de repertoriul care i se oferă la noua companie la care a ales să meargă, Alina Cojocaru a declarat că este încântată că la English National Ballet i se oferă șansa de a dansa mai multe balete clasice și a avut mai multe spectacole în această perioadă decât a avut în ultimii ani de zile.
„Acum, fiind la English National, pregătesc a patra premieră în trei luni. Este foarte greu, dar este pentru mine foarte interesant. Chiar dacă dansez tot «Spărgătorul» este un alt «Spărgătorul de nuci», învăț o altă variantă. English National are repertoriul foarte tradițional (…) ceea ce mă bucură foarte mult. La Londra (Baletul Regal din Londra, n.r.), chiar dacă este o companie clasică, dacă vă uitați la repertoriul pe care l-am dansat în ultimii ani, nu au fost așa de multe spectacole clasice. Totuși, spectacolul clasic este un spectacol care tot timpul te face să vrei mai mult de la tine, să progresezi”, a declarat aceasta.
Alina a spus că astfel are ocazia de a descoperi rolul mult mai mult. „Ca artist poți să repeți oricât, dar pe scenă poți să crești”, a spus Alina la conferința de presă.
De asemenea, ea a precizat că a ajuns la un moment în care trebuie să fie pe scenă, „ca să descopere mai mult”.
„Simt acum o perioadă foarte interesantă în cariera mea, de care mă bucur foarte mult”, a mai spus balerina.
În ceea ce privește așteptările pe care le are de la un coregraf, Alina Cojocaru a spus că cel mai important este să existe o colaborare armonioasă între ea și cel alături de care lucrează.
„Este foarte frumos când lucrezi cu un coregraf care știe ce vrea, dar totuși ia de la mine ca artist. Când este o colaborare ca la un joc de tenis. Deși la tenis cineva câștigă, este meciul în general care te încântă și când vezi doi oponenți care sunt superbi fiecare, te emoționează tot meciul. Am impresia că la fel și în balet, când avem mingea și ne jucăm de la unul la altul, perioada aceea este foarte frumoasă. Și consider că eu câștig tot timpul pentru că ajung să fiu pe scenă”, a spus Alina Cojocaru.
Aceasta a vorbit și despre companiile de balet care nu riscă suficient de mult și se limitează la anumite coregrafii care știu că atrag publicul. „Dar pentru noi, ca artiști, posibilitatea să lucrăm cu un coregraf, chiar dacă rezultatul este să zic nu exact la așteptarea tuturor, e un câștig. E o investiție care trebuie neapărat făcută pentru artiști și pentru coregrafi”, a adăugat Alina Cojocaru.
„Avem nevoie de coregrafi să formăm tradiții, avem nevoie de producții noi. Totul trebuie un pic… Să riscăm mai mult (…) Mi se pare lucrul cel mai important să se încerce să se facă ceva nou (companiile, n.r)”, a completat aceasta.
Totodată, Alina Cojocaru a vorbit și despre lucrurile frumoase din profesia ei și despre faptul că ar trebui făcute anumite schimbări pentru ca publicul să intre mai des în contact cu lumea dansului, a baletului.
„Cel mai frumos lucru în profesia mea sunt emoțiile, emoțiile pe care niciun 3D nu le poate transmite. Este ceva fizic ce simți când vezi un spectacol care te atinge sufletește”, a spus Alina Cojocaru.
Balerina a precizat că este destul de greu pentru coregrafi să creeze ceva frumos, astfel încât să continue tradiția baletului în ziua de azi.
Alina Cojocaru a spus la conferința de presă că au trecut câțiva ani de când n-a mai dansat Silfida și s-a bucurat foarte mult să se reîntoarcă la acest spectacol.
„La un moment dat, pentru James, Silfida este un vis, ea nu este reală, dar eu trebuie să fiu cât de reală pot ca să fie visul real pentru el. Ce este foarte frumos în Silfida este faptul că, de cum începe spectacolul, Silfida stă în genunchi privindu-l pe el. În momentul acela tot spectacolul pornește. Dacă eu stau jos și mă gândesc la faptul că am făcut asta de 10 ani o să fiu o Silfida foarte tânără, foarte îndrăgostită, dar dacă mă gândesc că am făcut asta de 100 de ani, deja Silfida mea o să aibă o altă mișcare, o altă greutate, o altă dorință, o altă pasiune pentru James. Totul depinde cum mă simt în ziua respectivă. Dacă sunt foarte emoționată și foarte bucuroasă și foarte copilăroasă, atunci Silfida mea devine cu aceleși emoții. (…) Sunt atâtea emoții în modul în care Silfida poate să fie pentru James”, a spus Alina.
Alina Cojocaru a fost întrebată și despre reticența pe care o au britanicii față de români și a spus: „Eu am norocul să fiu într-un mediu în care intru în sală și am colegi din Spania, din Japonia. Am crescut așa, de la 17 ani. Eu sunt româncă. Este adevărat că sunt momente în care te simți străin pentru că ești străin”. Cu toate acestea, „în lumea baletului este mult mai ușor acceptat și simțit cine ești”, a mai spus Alina Cojocaru.
Totodată, artista a spus că nu exclude posibilitatea de a reveni în România.
Alina Cojocaru, născută la București, a studiat la Kiev timp de șapte ani, perfecționându-se apoi, din 1997, la Școala Regală de Balet din Londra, în urma câștigării unei burse în cadrul Concursului Internațional de Balet de la Laussane. A dansat în Compania de Balet din Kiev (debutând în „Don Quijote”, „Frumoasa din pădurea adormită”, „Spărgătorul de nuci”, „Coppelia”). A revenit la Londra în 1999, fiind promovată ca prim-balerină. După succesul repurtat în „Giselle”, ea a devenit solist principal (2001) al Companiei Regale de Balet de la Covent Garden, evoluând apoi în rolul Odette-Odile din „Lacul lebedelor”, „Romeo și Julieta” (coregrafia Kenneth McMillan), „Don Quijote” (în viziunea lui Rudolf Nureev), „Evgheni Oneghin” (semnat de John Cranko), „Baiadera” (realizată de Natalia Makarova) etc. În repertoriul său s-au adăugat, în ultima vreme, noi titluri, precum „Mayerling”, „Gong”, „Sylfida”, „Manon” (în coregrafia lui McMillan).
În 2002, Alina Cojocaru a apărut pentru prima oară pe scena românească interpretând, alături de ansamblul Operei Naționale București, rolul titular din „Giselle”, revenind apoi, în anul următor, pentru a dansa, alături de Johan Kobborg, în cadrul Galei de Balet din Festivalul și Concursul Internațional „George Enescu”. Ea a primit și distincția Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler.
Alina Cojocaru a fost desemnată, în 2004, cea mai bună balerină la festivalul Monaco Dance Forum, la gala premiilor Nijinsky, distincție acordată o dată la doi ani.
În 2005, ea a prezentat, la Sala Palatului din Capitală, spectacolul de balet „Don Quijote”, iar la începutul anului 2007, a susținut, la Teatrul Național București, alte două spectacole. Alina Cojocaru a revenit pe scena românească, la Opera Națională București, în ianuarie 2008, în spectacolul de balet „Baiadera”, și în luna mai a anului 2010, în „Giselle”.
În 2009, evoluția balerinei Alina Cojocaru în spectacolul „Giselle” din 2001, de la Royal Opera House din Londra, s-a clasat pe locul zece în topul celor mai bune dansuri ale deceniului.
Totodată, Alina Cojocaru s-a numărat printre cele patru laureate ale premiului „Balerina deceniului”, decernat în 2010 cu ocazia unei prestigioase gale internaționale de balet – „Stars of the 21st Century” – care a fost organizată la Moscova. În afară de Alina Cojocaru, atunci au mai fost premiate Lucia Lacarra din Spania și Svetlana Lunkina și Diana Vishneva din Rusia.
Alina Cojocaru și Johan Kobborg au o relație de mai mulți ani și s-au logodit în 2011.
Scenografia baletului „La Sylphide”, inspirată din peisajele Scoției, îi aparține artistei de origine rusă Natalia Stewart, care a colaborat la Royal Opera House din Londra cu artiști faimoși, scenografi, coregrafi și dansatori, la repunerea în scenă a lucrărilor lui George Balanchine, Frederick Ashton și Keneth Macmillan. De asemenea, recent, Natalia Stewart a creat scenografia pentru baletul nonconformist în patru părți „Genesis”.
Premiera de sâmbătă a baletului „La Sylphide” va fi precedată, de la ora 18.30, de o conferință de presă, la care vor lua cuvântul coregraful Johan Kobborg și Răzvan Ioan Dincă, directorul general al Operei Naționale București.
Spectacolul va avea încă o reprezentație, pe 8 decembrie, de la ora 19.00, avându-i în rolurile principale pe prim-soliști ai Operei Naționale București.