Cântările au fost deschise la Gara Regală Băneasa de Fanfara de la Valea Mare, prima zi fiind dedicată grupurilor de gen, cei o mie de spectatori împărțindu-se până târziu în noapte între buza scenei și spațiul relaxat din sânul târgului de produse.
Poți să spui că e vorba de mâncare, îmbrăcăminte, jocuri care îți testează viteza sau pofta de a învăța să faci rotocoale de fum din muștiucul colorat al narghilelei. Dar mai bine a zis vânzătorul unui stand când pregătea porții de înghețată de trandafir picant ori de migdale cu piper roz: „Aici e energie pentru toată lumea, aici e energie libaneză”. Între burgeri de toate felurile și mititei învârtiți pe grătar, are rostul lui și un cornet de înghețată pe bază de lapte de capră și extract de rădăcină de orhidee.
În prima seară, ceremoniile au fost închise de muzicienii de la Fanfara Tirana în întâlnirea lor cu Transglobal Underground. Foștii membri ai armatei albaneze specializați în muzici de petreceri, de nunți și de înmormântare și-au adus pe scenă ochelarii de soare și fustanelele trase peste cizme înalte într-un „du-te vino” cu flow-ul jamaican al britanicilor cu care colaborează.
Căutări și regăsiri muzicale
A doua zi, celebrarea muzicală a zilei de muzică a adunat lumea din târg cu o călătorie sonoră marca Light in Babylon. Muzicienii etno folk din Istanbul sunt descriși de specialiști ca o marcă a autenticității atunci când e vorba de tradiții cosmopolite în care se intersectează sonoritățile din capitala Turciei și cele ce țin de comunitățile sefarde. Solista lor, Michal Elia Kamal, născută la Tel Aviv dintr-o familie originară din Iran, spunea la un moment dat că e sigură că muzica nu este numai distracție la trecerea timpului, ci se bazează pe faptul că are sens și ne schimbă viața.
Ce te mai uimește în Balkanik Festival e că fiecare artist petrece în fața publicului cam o oră și jumătate, vreme destulă pentru un concert care să te ducă prin cotloanele care luminează viața muzicală a fiecărui invitat.
Colectivul românesc format pe osatura sonoră, în care se întâlnesc căutările ce țin de tradiții orale susținute de Simion Bogdan Mihai și pe regăsirile lui Cosmo din Dudeștiul copilăriei ca și pe intensitățile flamenco aduse pe scenă de Lucas Molina, a trecut ușor ușor de la reinterpretări de muzici lăutărești la tango și notițe de istorie muzicală urbană de prin Bucureștiul interbelic, Buenos Aires sau Istanbul.
„Toată lumea s-a plâns că încercăm să ne imaginăm că nu s-a mai scris muzică în ultimii 30 de ani”, spuneau ei pe scenă când publicul tocmai începea să se întoarcă în fața scenei de sub umbrelele sub care se refugiase pe măsură ce ploaia începea să se întețească. Oamenii și-au făcut bis-ul și cei care au ales să danseze sub căderea fină de apă au făcut-o până la ultimele acorduri ale recitalului care au venit și cu închiderea umbrelelor pentru că și cerul nopții s-a limpezit.
Recital de scos clișeele din cap
Când spui muzici balcanice ai în minte niște ritmuri de la festival, iar unele lucruri se fac și ca să îi iasă omului din cap clișeele. Așa a fost cântarea solistei Yasmin Levi, care a închis seara de sâmbătă cu o serie de piese care veneau fiecare ba cu povestea unui interviu pe scările hotelului, ba cu urări pentru soacră într-o serie de momente din care nu au lipsit „Una Noche Mas”, „Adio Kerida” sau „Libertad”.
After-party-urile au scos lumea la piscină
Ultima seară a Balkanik Festival are loc duminică. Cântările încep la 18.00 cu Corina Sîrghi și taraful Jean Americanu, polonezii de la Kroke (de la 19.30) cu călătoria lor prin tradițiile folclorului evreiesc trecute prin muzici clasice și jazz pentru a se închide cu israelianul Asaf Avidan, muzicianul cu bunici români care vine cu cel mai recent album al său, „Stufy on Falling”(de la 21.30).