BERLINALE 2014: Porumboiu, despre „Al doilea joc”: Un tip de document, un meci care devine cumva film

Regizorul Corneliu Porumboiu, aflat la Festivalul de la Berlin, unde cel mai recent lungmetraj al său „Al doilea joc” a fost proiectat în secțiunea necompetițională Forum, a declarat pentru MEDIAFAX că pelicula regizată de el este un „tip de document”, „un meci de fotbal care devine cumva un film”.

Alături de tatăl său, Adrian Porumboiu, care a fost arbitru de fotbal în timpul regimului Ceaușescu, regizorul comentează înregistrarea pe casetă video a unui meci dintre echipele Dinamo și Steaua. Meciul se desfășura în 1988. Pe măsură ce meciul se desfășoară și riscă să fie oprit din cauza ninsorii, spectatorul începe să-și pună întrebări despre modul în care un arbitru imparțial a putut să supraviețuiască într-un stat cu un partid unic.

Află mai multe știri din lumea filmului pe pagina de Facebook „I like to movie-movie”.

POLITICĂ Ambasadorul României în Austria, Emil Hurezeanu, REFUZĂ propunerea de a candida la Preşedinţie: „Nu port pălării mai mari decât îmi permite capul”

21:43

TRAGEDIE Un avion de mici dimensiuni, cu 10 persoane la bord, s-a PRĂBUȘIT peste mai multe magazine din centrul unui oraş turistic din Brazilia

21:16

Filmul prezintă unul dintre meciurile jucate de echipele de fotbal Dinamo și Steaua, „al treilea sau al patrulea arbitrat de Adrian Porumboiu”, după cum a spus cineastul Corneliu Porumboiu. Titlul ales pentru acest film – „Al doilea joc” – are o strânsă legătură cu ninsoarea abundentă, din cauza acesteia, „meciul parcă prelungindu-se în afara terenului”.

„La un moment dat, tata avea ca sonerie la telefon «Al doilea vals» de Șostacovici și mă gândeam, la un moment dat, chiar să fie la final, pentru că, la un moment dat, meciul arată sau devine un pic absurd, parcă nu mai înțelegi nici regulile, toată zăpada nu mai delimitează terenul și parcă meciul se prelungește și în afara lui și cumva de aici prima intenție și după aceea am spus că ar fi mai propriu «Al doilea joc»”, a declarat acesta.

„Un joc normal, care devine mai mult și ceva secundar care devine principal. (…) Este un meci de fotbal care devine cumva un film”, a mai spus acesta.

Caseta video pe care este înregistrat meciul dintre Dinamo și Steaua și care este folosită pentru film nu are sonor, astfel încât lungmetrajul regizat de Corneliu Porumboiu nu are parte de atmosfera creată în tribune de suporterii celor două echipe. Chiar și așa, imaginea stadionului plin de zăpadă și tinerii jucători de atunci – Lupu, Lupescu, Mateuț, Cămătaru, Lung, D. Petrescu, Hagi, Lăcătuș și Pițurcă – ajută la depășirea momentelor „goale”.

„Când am început proiectul acesta, mă gândeam la un moment dat, era un meci care pentru mine însemna ceva, nu m-am gândit de la început că va fi un film. De obicei, eu mă duc acasă de Paști sau de Crăciun și, anul trecut, de Paști, când m-am dus acasă, aveam la mine DVD-ul și am zis să îl văd. Am luat doar un reportofon la mine, pentru că mă gândeam că o să vedem meciul împreună și poate materialul acesta sonor va constitui poate un fel de documentare pentru un film. Nu am vrut la început să fac filmul în varianta asta”, a relatat Corneliu Porumboiu.

Acasă, Corneliu Porumboiu a găsit doar un aparat video cu un singur buton – „play” – și, împreună cu tată său, cei doi au început să discute despre meci, la un moment dat observând că bateriile reportofonului s-au terminat.

„A trebuit să lăsăm meciul să curgă până la capăt. Am început din nou meciul și am înregistrat partea a doua și a doua zi iar bateriile s-au terminat. De fapt, am tras patru bucăți din meci. Ultima parte, cred că la minutul 70, nu aveam decât o singură dublă”, a mai spus acesta.

Cu toate că știa despre ideea realizării unui film despre fotbal, Adrian Porumboiu spune în „Al doilea joc” că nu se poate realiza o astfel de producție, lumea nefiind interesată de lucruri care s-au petrecut cu mult timp în urmă.

„El a spus «nu poți să faci un film cu așa ceva». (…) Rămâne un fel de home-movie. Rămâne și la o discuție, nu este nimic forțat, e ca o discuție și discuția asta atinge foarte multe lucruri. Meciul în sine mie îmi place foarte mult și asta m-a și surprins. (…) (Meciul, n.r.) era o chestie care îmi aparținea cumva, făcea parte din trecutul meu, dar și ceva foarte distant și, când am început să văd meciul, chiar am intrat în meci, a început să-mi placă”, a mai spus acesta.

Fiind un amator de fotbal, „jucătorii” acelui meci, „felul în care se juca” i s-au părut extraordinare, afirmând că poate a fost atras și de un demers de a aduce pe marele ecran un lucru din el – „iubitorul de fotbal”.

„E un tip de document, un document în sine, apoi este discuția care este în prezent între mine și tata, dar materia vizuală este un document”, a mai spus aceasta.

Întrebat dacă el consideră fotbalul o artă, având în vedere unele dintre replicile incluse în lungmetraj, Corneliu Porumboiu a afirmat că este „un tip de spectacol, care, uneori, pentru el, se apropie cu arta”. „Eu, când văd un meci de fotbal, eu nu sunt genul de spectator fan care vreau neapărat să câștige o echipă sau alta. Îmi plac câteva echipe, dar nu țin neapărat sau nu sunt un suporter înfocat. Pe de altă parte, la un meci de fotbal, mie îmi place, de exemplu, dacă văd o preluare sau un gol extraordinar sau zece pase, o execuție tehnică deosebită, eu sunt mulțumit. Nu sunt în logica aceea că una (dintre echipe, n.r.) trebuie să câștige neapărat”, a mai povestit acesta.

În ceea ce privește distribuirea filmului în România, Corneliu Porumboiu a spus că acesta ar merge promovat „în zone experimentale”.

„E un proiect atipic, e un tip de film care merge în zone experimentale și de aceea m-am gândit la un alt tip de distribuție, poate în zona alternativă. Cinema-ul de autor cred că este consumat în general de femei și un film despre fotbal nu prea are șanse”, a spus acesta.

De asemenea, despre prima proiecție la Berlinală, în secțiunea necompetitivă Forum, Corneliu Porumboiu a spus că a fost primită foarte bine. „A fost bine. (…) Fotbalul, aici, în Germania, este extrem de iubit ca sport, sunt foarte multe reviste, majoritatea celor pe care i-am întâlnit sunt preocupați și de tactică. Știu foarte multe lucruri legate de fotbal”, a mai spus acesta.

Filmul a fost bine primit și de jurnaliștii participanți la Festivalul de la Berlin, la vizionarea pentru presă sala fiind plină, iar replicile amuzante dintre seniorul Porumboiu și junior au stârnit râsete în rândul acestora.

În timp ce vizionarea meciului îi reamintește lui Adrian Porumboiu de perioada comunistă, de serviciile secrete și de sistemul camerelor de filmat care nu permitea ca anumite scene din teren, precum îmbrâncelile dintre jucători, să fie prezentate la televizor, Corneliu Porumboiu afirmă că filmul este legat de copilăria sa.

„Bravo, bătrâne. Ai arbitrat bine”, încheie Corneliu Porumboiu „Al doilea joc”.

Corneliu Porumboiu s-a născut în 1975, la Vaslui, și a absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC), unde a studiat regia de film. Scurtmetrajele sale realizate în timpul facultății au fost premiate la festivaluri importante de film precum cele de la Cannes și Montpellier. În 2006, a fost lansat primul său lungmetraj, „A fost sau n-a fost?”, care a fost selectat în secțiunea Quinzaine des Réalisateurs de la Cannes și a câștigat Camera d’Or pentru debut și Label Europe – premiul distribuitorilor de film. Pelicula a obținut apoi numeroase premii la festivaluri din toată lumea. În 2009, al doilea lungmetraj al său, „Polițist, Adjectiv”, a câștigat premiul FIPRESCI și premiul juriului la Cannes, unde a fost proiectat în secțiunea Un Certain Regard.

Anul trecut, cineastul Corneliu Porumboiu a prezentat publicului cel de-al treilea lungmetraj al său, „Când se lasă seara peste București sau Metabolism/ When Evening Falls on Bucharest or Metabolism”, care a fost proiectat în competițiile oficiale ale unor festivaluri de film precum cele de la Locarno, Sarajevo, New York, Toronto și Salonic.

Cea de-a 64-a ediție a Festivalului Internațional de Film de la Berlin are loc în perioada 6 – 16 februarie.