Beth Hart, istoria unei regăsiri: „Drumul către Dumnezeu trece întâi pe la Diavol”
E considerată cea mai bună voce feminină de blues-rock a momentului la nivel mondial. Numărul unu în topul Billboard Blues, câștigătoare a mai multor discuri de platină și nominalizată la premiile Grammy, ea hipnotizează milioane de fani prin glasul ei comparat cu un mix între Amy Winehouse, Janis Joplin, Billie Holiday și Etta James. Acum 3 ani și jumătate a primit „standing ovations” la faimosul Kennedy Center de la o audiență selectă printre care s-au numărat membrii Led Zeppelin, Buddy Guy, cuplul Michelle și Barak Obama, Morgan Freeman, Dustin Hoffman și multe alte super-staruri de la Hollywood. Astăzi, de la ora 20.00, revine la București pe scena de la „Sala Palatului după mai puțin de un an, onorându-și astfel promisiunea și publicul român! Este BETH HART, iar MEDIAFAX a avut privilegiul, plăcerea și bucuria să realizeze acest interviu în exclusivitate, în care ea își deschide sufletul ca niciodată. Doamnelor și domnilor, „Uraganul BETH” Hart!
MFX: BETH HART, înainte de toate, îți mulțumim foarte mult că ai acceptat să ne acorzi acest interviu pentru miile și miile tale de fani români. MEDIAFAX este onorat să fie norocosul mesager al vorbelor tale pentru numărul din ce în ce mai mare de „BETHolici” din țara noastră! Amintindu-ne de uluitorul tău concert-eveniment de anul trecut, care e primul gând care-ți vine în minte despre București, România?
B.H.: E mai degrabă un sentiment care-mi revine în inimă, decât un gând care-mi vine în minte! M-a învăluit un sentiment de căldură sufletească din partea tuturor și am simțit că sunt cu adevărat binevenită! M-am simțit smerită datorită minunatului public, unul foarte „de gașcă” și empatic cu mine și cu băieții din trupă! Am simțit că sunt conectată cu toți spectatorii din sală… ceea ce e foarte frumos când se întâmplă, fiindcă orice artist speră să creeze mereu această legătură emoțională cu audiența sa. Eu de fiecare dată când compun un cântec încerc să mă raportez la Dumnezeu și la oamenii din jurul meu, să-mi exprim emoțiile în relație cu aceste două repere supreme, iar când apare această chimie incredibilă cu publicul meu, mă simt cu adevărat conectată cu fiecare spectator în parte! Pentru mine acesta este un sentiment minunat, și anume cel de a nu mă simți singură, pentru că toată viața m-am luptat și încă mă mai lupt cu această teribilă spaimă de a rămâne izolată de ceilalți… Prin muzică această teamă dispare, fiindcă atunci când sunt pe scenă și simt reacția atât de intensă a spectatorilor, mă simt cu adevărat conectată la ei și nu mă mai simt deloc singură. Iubesc această senzație unică și voi chiar mi-ați oferit-o aici la București!
MFX: Pari mai fericită și strălucitoare cu fiecare nouă zi și cu fiecare nou concert! Toată lumea o iubește pe această nouă Beth Hart, dar nu toată lumea știe că până la cel mai nou și – potrivit fanilor și criticilor deopotrivă – cel mai bun album al tău până-n prezent, tu îți extrăgeai creativitatea din lupta cu demonii tăi interiori! Cum te împaci cu această schimbare de exprimare a noii tale voci lăuntrice și a mesajului pozitiv în noul tău album „Better than home”?
B.H.: Mulțumesc, mulțumesc foarte mult! Cred că totul derivă din relația mea cu Dumnezeu, din credința mea că El mă duce acolo unde trebuie să ajung. În loc să continui să-mi fie rușine de mine sau mă simt vinovată și frustrată, aleg să mă lupt și să mă eliberez de toate aceste poveri care-mi apasă sufletul. Acum mă simt mai liberă, mult mai liberă ca înainte! Dar asta nu înseamnă că uneori, fără voia mea, nu mai cobor în acele locuri întunecate… Din păcate, credința mea nu e atât de puternică tot timpul, dar eu încerc în fiecare zi să mă lepăd de toți acești demoni interiori… Sunt fericită când aud ecouri pozitive de la oameni cărora le place această schimbare de stil. Dar, din nefericire, nu pot să nu remarc și să nu pun la suflet și feedback-urile negative de la ceilalți care nu sunt tocmai încântați de schimbare și care spun ‘ne-am dori ca Beth să fie iar mai deprimată sau să se reapuce de droguri pentru că atunci când cântă acele melodii triste, interpretarea ei e mai intenstă”! Iar când aud sau citesc asemenea reacții mă deprim din nou și credința mea este pusă la grea încercare… De aceea, sunt foarte recunoscătoare pentru această întrebare fiindcă asta înseamnă că oamenii prețuiesc cu adevărat noua mea exprimare, ceea ce-mi redă credința în mine și încrederea că e absolut normal să te dezvolți și să te schimbi ca om și ca artist. Și la fel de normal e să lași în urma ta tot ceea ce e rău și întunecat… (pentru câteva secunde vocea îi este înecată de lacrimi)… și să te lupți până îți învingi fricile… De aceea îți mulțumesc pentru această întrebare cu efect terapeutic asupra mea… Gata, să trecem la următoarea (râde)!
MFX: JUNG a spus cândva că „cine nu a trecut prin infernul pasiunilor sale nu știe a și le învinge!” În folcor, acest faimos citat sună cam așa: „drumul către DUMNEZEU trece întâi pe la Diavol!” Ținând cont de năucitoarea ta poveste de viață care te-a purtat din cele mai tenebroase umbre ale dependenței de alcool și droguri până la cele mai strălucitoare lumini ale muzicii și iubirii, în ce măsură simți că aceste definiții ți se aplică și ție?
B.H.: Wow, geniale și răscolitoare aceste definiții. Incredibil, dar adevărat: „drumul către DUMNEZEU trece întâi pe la Diavol!” Nimic nu există fără DUMNEZEU! Or, asta înseamnă că DUMNEZEU l-a creat și pe Diavol! Și, deși teoretic nu se poate, nu are cum să ne placă de Diavol, pentru că știm cu toții cât de înfricoșător, urât și rău este, eu sunt azi convinsă că acesta a venit în viața mea cu scopul – probabil singurul scop – ca eu să-l descopăr pe Dumnezeu, să mă agăț de El cu toată ființa mea, să fiu și să rămân aproape de El! Și de aici apar toate dificultățile într-o viață de om. Pentru că, probabil, așa gândim cei mai mulți dintre noi că nicio dificultate, nici o cumpănă a destinului, nu e întâmplătoare și totul se întâmplă cu un scop! Cu unul care e mai presus de noi. Și trebuie să învățăm din aceste adevărate lecții de viață și să ne apropiem de Dumnezeu. Wow, mulțumesc și pentru această întrebare, a aproape ireal ce se întâmplă. Mi-ai mângâiat sufletul cu ea… și chiar aveam nevoie de asta pentru că – știi ce – interviul ăsta a picat cum nu se putea mai bine, fiindcă în săptămâna ce a trecut am avut câteva zile foarte proaste… Iar acum mă simt deja mult mai bine dând acest interviu!
MFX: „Better than home” uluiește pe toată lumea care îl percepe ca pe un soi de album auto-terapeutic pentru că în glasul tău se simte mult mai multă fericire decât în toate albumele tale precedente! Chiar sună de parcă cineva și-a găsit în sfârșit adevăratul sine și sens în viață! Descrie-ne puțin cum funcționează de fapt această „BETHerapy?
B.H.: BETHerapy! (râde, din nou, cu poftă)! E tare faza asta! Ei, aș vrea eu să fiu propriul meu terapeut! În schimb, am un terapeut care mai deunăzi mi-a reproșat foarte vehement că nu mă țin ca lumea de terapie și că nu-mi dau naibii toată silința pentru asta… Sincer, încep să cred că face lucrul ăsta ca să mă determine să cheltui și mai mulți bani pe treaba asta, ca să fac și mai multă terapie! În fine, știi ceva, la urma urmei, eu cunosc un singur fel de terapie adevărată, și anume cea a umilinței, când te așezi în genunchi și exclami: „Hei, oameni buni, chiar am nevoie de ajutor!” Ei, și indiferent dacă ajutorul acesta vine direct de la Dumnezeu sau indirect prin oamenii minunați și providențiali trimiși de El în viața ta, tu trebuie să fii pe fază și să nu ratezi momentul… Eu cred că secretul adevăratei împliniri constă în învățarea lecției umilinței! Dacă ești preocupat – ba chiar obsedat – doar de ceea ce vrei, doar de dorință, dorință, dorință… pierzi totul. Dar dacă ești umil, începi să simți că nu e vorba despre ceea ce vrei tu, ci despre ceea ce vrea Universul pentru tine, despre Planul pe care îl are Dumnezeu cu tine!
MFX: Ar putea fi Bucureștiul unul dintre aceste locuri… „better than home”, unde să te simți cu adevărat „mai bine decât acasă”?
B.H.: Oh, daaa! Cu siguranță Bucureștiul poate fi unul dintre acele locuri „better than home”! M-am simțit minunat anul trecut și sunt absolut convinsă că la fel mă voi simți și vineri!
MFX: „Inima ta mecanică” (n. red. „Mechanical Heart” e titlul unei piese în care Beth vorbește metaforic despre cum iubirea ei pentru sufletul-pereche poate deveni mai puternică decât tulburarea ei bipolară) s-a transformat într-o „inimă umană” după ce și-a găsit în sfârșit împlinirea prin muzica ta ce pare venită din altă lume și prin iubirea ta împărtășită și infinită pentru soțul tău Scott?
B.H.: Sincer, aceasta e una dintre cele mai adorabile întrebări pe care le-am primit vreodată! Fantastic… uau, ce întrebare frumoasă! Într-adevăr această „inimă mecanică” s-a transformat într-o „inimă umană” în momentul în care am început să-mi asum răspunderea totală pentru faptele mele, în momentul în care am încetat să mă mai amăgesc că „iadul sunt ceilalți”… Și atunci am avut revelația că, astfel, pot să trec de la stările mele sfâșâietoare și delirante la starea de grație, de bucurie, de fericire! Dar ca să ating această eliberare a trebuit să mă ajut cu adevărat de credința mea, să fiu sinceră cu mine însămi și să-mi recunosc toate păcatele! Știi, când am scris „Mechanical Heart” începusem să beau din nou și mă luptam cu asta! Și îi spuneam soțului meu că iar devenisem cumplit de vulnerabilă și că am ajuns fix acolo de unde plecasem acum mulți ani… Mai mult decât atât, din cauza abuzului de alcool tratamentul pentru tulburarea bipolară de care sufăr nu mai avea efect, iar chimia din creierul meu era vraiște… Dar după ce am scris „Mechanical Heart” nu m-am mai atins de băutură, iar de atunci a trecut mai mult de un an și jumătate! Asta după ce mă luptasem 8 ani cu dependența de alcool! Din fericire, niciodată nu m-am mai întors niciodată la droguri… Iar acum sunt curată ca lacrima! Dar sunt conștientă că trebuie să lupt în fiecare zi și noapte pentru luciditatea mea, pentru că această luptă va dura toată viața. Dar așa e, acum pot spune că inima mea mecanică a devenit mai caldă și bate cu adevărat ca o inimă normală, ca o inimă umană!
MFX: „Mama, this one”s for you! Uhh, mama… ceva îmi spune că vei fi copleșită de emoții când vei cânta această melodie la „Sala Palatului” în București… „mamă, asta e pentru tine”!
B.H.: Cu siguranță voi cânta și piesa aceasta. Îmi iubesc mama cel mai mult pe lumea asta și sper să nu fac vreo criză de plâns când voi interpreta această melodie dedicată ei! De obicei spun o mică poveste legată de mamă și din acest motiv, uneori, mai izbucnesc în lacrimi. Dar acum o să încerc din răsputeri să mă abțin, promit…
MFX: Fanii tăi din România te iubesc foarte mult! Și – crede-mă – te și respectă la fel de mult, mai ales că ți-ai ținut promisiunea de anul trecut, iar vineri îți vei răspândi din nou magia de blues-rock în „Sala Palatului”! Cum te face să te simți acest lucru: să cânți pentru a doua oară în mai puțin de un an la București pentru fanii tăi români?
B.H.: Mă face să mă simt cu adevărat fericită și să am încredere în mine! Și, în același timp, mă face să am și niște emoții uriașe! Dar la cât de uluitor a fost anul trecut sunt absolut sigură că vineri va fi la fel și toate emoțiile mele vor fi pozitive datorită empaticului și generosului public de la București!
MFX: Și noi suntem absolut siguri că vei zgudui din nou „Sala Palatului” cu forța unui uragan! „Uraganul BETH”, ca să fim preciși! Într-adevăr, „Uraganul BETH” lovește de fiecare dată cu o astfel de forță devastatoare a blues-rock-ului, încât fiecare spectator se dezlănțuie și vibrează la grația feroce a vocii tale, indiferent că se află în New Orleans sau în București! Milioane și milioane de oameni din toată lumea și mii și mii de oameni din România te iubesc… Care e secretul tău, Beth Hart?
B.H.: Știi, încerc să supraviețuiesc, să trăiesc și să fac și eu câte un lucru bun din când în când! Și nu pot să fac asta decât prin muzica mea. Și sunt cea mai fericită când aceasta ajunge la sufletele voastre. Mă simt împlinită când ea vă mișcă inimile, când vă creează o emoție, când vă trece de la nefericire la fericire!
MFX: Ai cântat pe aceeași scenă cu Buddy Guy, Jeff Beck sau Joe Bonamassa, ca să enumerăm doar câteva iconice personaje de blues-rock! Cu cine altcineva ți-ar plăcea să mai cânți?
B.H.: Mereu îl aleg pe Tom Waits! Nu știu de ce… că sunt mulți talentați ca el! Dar el chiar e unic în felul lui și asta pentru că e atipic. Nu are deloc strălucirea unui super-star, dar are altceva mai important: carisma și autenticitatea! Iubesc la el cum sfidează toate clișeele! Ce personaj e Tom! Nu are nicio voce de catifea, nu scrie versuri pop… dar are autenticitate! Are poezie. E fascinant, e sexy într-un mod aparte… Pe Tom Waits îl așez în cea mai înaltă clasă, alături de legende precum Leonard Cohen sau Bob Dylan! Dar știi ce? De fapt, îl așez în clasa lui proprie! Nu mai e nimeni ca el! Așa cum nu mai e nimeni ca Leonard Cohen! Aceștia sunt artiști adevărați! Ei nu folosesc trucuri, ei nu folosesc decât măreția lor autentică și curajul de a o arăta! Sincer îți spun, lui Leonard Cohen i-aș servi cafeaua, i-aș spăla picioarele și i-aș mătura scena și aș fi încântată că am privilegiul să fac toate acestea pentru el!
MFX: Dacă ai putea face o mică magie și ai readuce la viață o legendă a blues-rock-ului din vremuri demult apuse, care ar fi aceea?
B.H.: În mod clar pe Billie Holiday! A avut clasă, a avut stil, pentru mine este modelul absolut! Și știu cât de mult s-a luptat și ea ca și mine cu dependența de droguri. Și, deși s-a dus relativ tânără la Bunul Dumnezeu – cred că avea până-n 50 de ani – ne-a lăsat atât de multe prilejuri de fericire în urma ei. A fost o adevărată lady. Știi, uneori mi-aș dori să fiu și eu ca ea, să nu mai vorbesc murdar pe scenă ca un șofer de camion, cum fac uneori, dar – ce să-i faci – nu suntem făcute la fel! Mă bucur însă când mi se spune că uneori vocea mea seamănă cu glasul ei…
MFX: Și ultima întrebare, jur! Ai deja o „plăcere vinovată” din gastronomia românească?
B.H.: Îmi place absolut tot ce e delicios la voi. Nu mă menajați. Aduceți-mi să gust din toate și o să vedeți că sunt cea mai mare gurmandă pe care ați întâlnit-o vreodată!
MFX: Îți mulțumesc și îți mulțumim de un infinit de ori, BETH HART! Abia așteptăm să te vedem vineri când vei dezlănțui din nou „Uraganul BETH” din acel suflet al tău incredibil de mare! BETH, you rock forever and ever!
B.H.: Eu îți mulțumesc. And you rock ass, too, man! Hai, că iar vorbesc ca un truck-driver (râde cu poftă)! Acum la modul cel mai serios… zile ca acestea când dau un asemenea interviu sunt acele zile care mă fac să merg mai departe cu un zâmbet mare zugrăvit pe față! Abia aștept să ne vedem vineri! Thank you. GOD bless your heart! Beth Hart
„BETHolicii” care vor să trăiască sau să retrăiască cea mai tare experiență de blues-rock din lume mai pot găsi ultimele bilete pentru concertul de vineri pe vreaubilet.ro!
https://www.youtube.com/watch?v=nM2N4BeRkFE
https://www.youtube.com/watch?v=QnbDIgQLQwI
https://www.youtube.com/watch?v=fALdOkf_eCM