Cântărețul și compozitorul american, un simbol cultural al disidenței și protestului din 1960 încoace, nu a reacționat după acordarea Premiului Nobel în urmă cu două săptămâni.
Dar, în conformitate cu normele Academiei Nobel, câștigătorul trebuie să ofere o prelegere despre literatură – sau, în cazul lui Dylan chiar și un concert – în termen de șase luni, pentru a primi premiul în bani, în valoare de 900,000 de dolari.
Per Wastberg, un membru al Academiei Suedeze, a declarat că tăcerea lui Dylan este „nepoliticoasă și arogantă”.
Fundația Nobel nu acceptă refuzul premiului. Numele lui Dylan va fi listat drept câștigător în 2016, indiferent de reacția muzicianului. Dar banii atribuiți sunt o chestiune diferită, scrie agenția Reuters.
Există o condiție pentru a primi suma de bani echivalentă prestigioasei distincții. Dylan trebuie să țină o prelegere pe un subiect „relevant pentru munca ce a constituit motivul pentru care premiul a fost acordat”, la nu mai mult de șase luni după data de 10 decembrie, când se comemorează trecerea în neființă a lui Alfred Nobel, inventatorul dinamitei.
„Este ceea ce cerem în schimb”, a declarat Jonna Petterson, purtător de cuvânt al Fundației Nobel, adăugând Dylan ar putea opta, de asemenea, pentru a susține un concert, în loc de o prelegere.
„Da, încercăm să găsim un aranjament care se potrivește laureatului (Dylan).” Prelegerea nu trebuie să fie livrată neapărat la Stockholm. Atunci când romancierul britanic Doris Lessing a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2007, era prea bolnavă ca să călătorească. În schimb, scriitoarea a compus o prelegere și a trimis-o către editorul ei suedez, care a citit-o la o ceremonie organizată în capitala suedeză.
Academia l-a onorat pe Dylan, în vârstă de 75 de ani, „pentru că a creat noi expresii poetice în marea tradiție a cântecului american”. Cântecele lui Dylan, cum ar fi „Blowin’ in the Wind”, „The Times They Are A-Changin'”, „Subterranean Homesick Blues” sau „Like a Rolling Stone” au captat spiritul rebel și mesajul anti-război al generației 1960 și au emoționat generații de oameni tineri mai târziu.
Decizia Academiei Suedeze a atras unele controverse, muți critici întrebându-se dacă activitatea muzicianului se califică drept literatură, în timp ce alții s-au plâns că Academia a ratat o oportunitate de a scoate la lumină artiști valoroși, dar mai puțin cunoscuți.
De-a lungul anilor, numai șase laureați au refuzat premiul. Unul dintre ei a fost existențialistul francez Jean-Paul Sartre în 1964. După ce Sartre a ajuns la anaghie din motive pecuniare, câțiva ani mai târziu, avocatul său a scris fundației Nobel și le-a cerut să-i trimită banii lui Sartre. Academia Nobel a refuzat.