Carantina, o măsură extremă care poate avea efecte contrare. STUDIU

Epoci de-a rândul s-a recurs pe scară largă la plasarea în carantină, însă această practică a fost deseori utilizată în mod abuziv ca instrument politic și social, afirmă Howard Merkel, într-un interviu publicat miercuri de AFP, răspunzând unei întrebări privind recurgerea la carantină în SUA. În America a fost folosită, de exemplu, pentru a-i îndepărta pe imigranții indezirabili. Așa s-a întâmplat în anii 1890 în cazul rușilor evrei care au debarcat la New York. Europa la acea vreme era bântuită de holeră iar președintele american Benjamin Harrison a plasat în carantină portul New York și, de asemenea, pe emigranții evrei ruși. Măsura nu a fost însă aplicată în cazul pasagerilor care călătoriseră în cabină pe aceleași vapoare. Aceasta a fost o plasare în carantină pe criteriul clasei sociale. Mai recent, înainte de a se descoperi în 1984 originea epidemiei de SIDA, oamenii doreau să-i pună în carantină pe homosexuali și pe toxicomani.

Cazurile de Ebola sunt foarte rare în SUA, dar această maladie este înspăimântătoare, răspunde Howard Merkel, întrebat cum își explică faptul că opinia publică reacționează față de Ebola atât de violent, ca și cum s-ar trăi încă în Evul Mediu. Ebola este extrem de letală, este un virus care nu iartă și ale cărui simptome sunt deosebit de neplăcute. Oamenii au tendința de a reacționa mai puternic, în Statele Unite ca și în alte părți ale lumii, față de maladiile care ucid mai puțin dar care o fac într-un mod spectaculos. Cazul Ebola este foarte departe de malarie sau tuberculoză, care ucid zilnic mii de persoane. Oamenilor din SUA le este teamă, însă aceasta depinde și de nivelul lor de studii sau de cunoștințele lor medicale. Presa, la rândul ei, întreține, amplifică această situație: cine citește sau răsfoiește presa, vede că Ebola este peste tot. La CNN, ‘Ebola are propriul său generic’, de exemplu, scrie Agerpres.

Când a luat decizia de a plasa în caratină această infirmieră care se întorcea din Sierra Leone, guvernatorul statului New Jersey (nord-estul SUA), Chris Christie, a luat o decizie politică, fără a avea dovezi științifice sau medicale. Această femeie nu prezenta niciun simptom al febrei hemoragice și a fost plasată într-un cort fără duș, fără televizor și cu toalete chimice. Chris Christie, care este deja în campanie pentru prezidențiale, a dorit să facă ceva pentru partizanii săi. Acest tip de decizie poate produce efecte contrare. Dacă oamenii se simt amenințați, dacă au impresia că autoritățile se comportă cu ei ca niște polițiști care ar vârî niște criminali la închisoare, riscă să mintă cu privire la starea lor de sănătate, estimează Howard Merkel, întrebat dacă recentele plasări în carantină sunt eficiente. Desigur, bolnavii nu spun totdeauna adevărul, dar plasările în carantină obligatorii sunt mijloace antediluviene care nu funcționează neapărat. Este ca și cum s-ar folosi un baros pentru a bate un cui deși ar fi de ajuns un simplu ciocan.

Noul protocol emis luni de Centrul american pentru controlul și prevenirea bolilor (CDC) este bine cântărit, apreciază Howard Merkel, întrebat ce trebuie să facă autoritățile americane pentru a evita propagarea Ebola. Faptul de a cere ca îngrijitorii care se întorc din cele trei focare de epidemie să rămână acasă timp de 21 de zile, limitându-și contactul cu ceilalți, denotă bun simț. Acești oameni sunt adevărați eroi, profesioniști care pot înțelege acest tip de măsură. În asemenea situații, trebuie să se revizuiască protocoalele în mod constant, ca urmare a dobândirii de cunoștințe despre maladie. Deciziile trebuie să se bazeze pe fapte științifice. Pentru a nu pierde încrederea opiniei publice, trebuie să se recurgă în mod cumpătat la izolare și la plasarea în carantină. În domeniul sănătății publice, există problema responsabilității individuale față de societate și vice versa. Puterile publice trebuie să protejeze individul fără a-i încălca libertățile, dar și fiecare individ trebuie să se comporte în mod responsabil, mai precizează Howard Merkel.