Care este afecțiunea care nu poate fi văzută temeinic la o radiografie

„Gândiți-vă la o mașină care are un joc la o bucșă. În timp, dacă un se schimbă, apare o uzură. Același lucru se întâmplă și cu ruptura acestui ligament.   În prima fază, datorită mișcărilor articulare, pot apărea leziuni de menisc și de cartilaj. Mai târziu, dacă nu se ia nicio măsură, apare o artroză precoce a articulației””, subliniază, pentru Gândul, medicul chirurg ortoped Dragoș Popescu.

Odată rupt, ligamentul încrucișat anterior nu se cicatrizează,  iar atunci trebuie reconstruit, refăcut. Acest proces este esențial pentru a putea avea o viață activă.  Pot evita operația de reconstrucție persoanele mai în vârstă și sedentare.

„Diagnosticul este în primul rând clinic, pentru că  există câteva manevre de explorare a genunchiului, iar acestea ne indică cu exactitate dacă ligamentul este rupt. Un ortoped cu experiență, după un examen clinic și cunoscând mecanismul de producere a leziunii, poate pune un diagnostic în majoritatea cazurilor. Evident trebuie confirmat cu un RMN, iar în acest mod putem afla și dacă există leziuni adiționale ale meniscului sau cartilajului, care, de obicei, se asociază. O radiografie simplă nu ne aduce niciun fel de informație despre această leziune””, precizează, pentru Gândul, medicul chirurg ortoped Dragoș Popescu.

Operația de reconstrucție a ligamentului încrucișat – ligamentoplastia – se face artroscopic, cu incizii mici . „În ultimii ani s-a dezvoltat o nouă tehnică, care susține ideea de a reface acest ligament în poziția și cu caracteristicile celui rupt inițial. Practic, se înlocuiește ligamentul rupt cu unul nou, reconstruit dintr-o grefă, cele mai frecvente fiind tendoanele ischio-gambiere, tendonul rotulian sau cvadricipital. Practic, la 24 de ore după reconstrucție, sub supraveghere medicală, se începe recuperarea. Există un timp de 2-3 luni până când grefa, pe care am introdus-o în articulație, se integrează, se produce așa numita „ligamentizare”. În această perioadă, genunchiul trebuie protejat de mișcări bruște și impact, dar, în același timp, trebuie recuperată mobilitatea, forța musculară și echilibrul””, afirmă medicul Popescu.

Sportivii sunt o populație de risc, pentru că solicită articulațiile genunchiului, dar și pentru că trec peste etapa recuperării. „Sportivii tineri au răbdare, așa că tind să mimizeze importanța unei bune recuperări, aceasta fiind la fel de importantă pentru revenirea lor la joc ca și operația în sine. Dacă un sportiv revine la sportul de performanță, dar un este bine recuperat, consecințele pot fi dezastroase. Dacă musculatura un s-a refăcut, probabilitatea  de a avea o nouă ruptură de ligament este și mai mare.

Sportivii care au această patologie trebuie să se adreseze unui ortoped. În funcție de nivelul de activitate, de vârstă, de patologie, medicul specialist este cel care indică sau un anumit tip de chirurgie””, adaugă medicul  Dragoș Popescu.