În primul studiu, o echipă formată din cercetători de la Centrul aerospațial german (DLR), Centrul pentru medicină moleculară Delbruck Center (MDC) și Universitatea Vanderbilt au urmărit evoluția a 10 bărbați incluși în proiectul Mars500, o inițiativă a Agenției spațiale europene, Rusiei și Chinei, înființată pentru a identifica riscurile psihologice și medicale ale unei eventuale misiuni pe Marte.
Subiecții au fost izolați, așa cum ar fi în cazul unei misiuni pe Marte, pentru perioade lungi de timp, astfel încât oamenii de știință să le monitorizeze starea fizică și mentală. Într-o perioadă de testare de 105 zile cercetătorii au redus aportul de sare din alimentația bărbaților de la 12 grame pe zi la 9 grame și apoi la 6 grame, repetând procedura la fiecare 29 de zile. A doua fază a durat 205 zile, oamenii de știință făcând același lucru, schimbând procedura doar în ultimele zile, când participanții au revenit la consumul de 12 grame de zahăr pe zi în loc să treacă la cel de 6 grame.
În tot acest timp a fost măsurată și cantitatea de lichide pe care bărbații au consumat-o și au fost recoltate probe de urină.
Dacă ar fi să ne luăm după ceea ce crede majoritatea populației în legătură cu consumul ridicat de sare, înseamnă că cei 10 bărbați ar fi trebuit să bea mai multă apă, însă datele colectate arată o scădere a cantității de apă băute odată cu creșterea consumului de sare. În ceea ce privește analiza urinei, aceasta era mai multă, cu un conținut mai ridicat de sare, dar și mai concentrată, sugerând că organismul reținea cantități de apă mai mari decât în general.
Pentru a înțelege mai bine rezultatele obținute în urma acestei cercetări, oamenii de știință au trecut la testele pe șoareci de laborator. Ei au format trei grupuri de cobai și i-au hrănit cu trei feluri de mâncare diferite. Unii au primit mancare cu puțină sare și apă plată, alții au primit mancare sărată și apă plată, iar ceilalți au fost nevoiți să consume mancare sărată și să bea o soluție salină.
Studiul realizat pe cobai a arătat că în cazul șoarecilor care au mâncat alimente foarte sărate, consumul de apă a scăzut, dar a crescut pofta de mâncare. Acest lucru are legătură cu urea, substanță produsă de organism pentru a scăpa de nitrogen. Aceasta se acumula în rinichi, stopând forța de atracție a apei cauzată de sare. Astfel, cu cât creștea cantitatea de sare, cu atât organismul căuta tot mai multă energie pentru a putea produce uree.
Totuși, rezultatele celor două cercetări nu pot fi luate în calcul ca fiind valabile pentru toți oamenii. Totuși, studiile sunt o dovadă clară a faptului că ureea poate juca un rol în procesul prin care corpul nostru elimină sarea și stochează cantități importante de apă.