„Într-o zi proastă câștig 60 de dolari. Într-o lună, un medic câștigă 40 de dolari”, recunoaște un taximetrist din Cuba, citat de site-ul Vox.
De fapt, el este inginer de profesie, dar este nevoit să conducă un taxi pentru a câștiga mai mulți bani. „De asta îmi place să fiu taximetrist și nu inginer”.
Cum s-a ajuns în această situație?
Imediat după revoluția din 1959, Fidel Castro a colectivizat toate afacerile private din țară, iar statul a impus prețurile și a decis și care vor fi salariile. Angajații de la restaurantele deținute de stat sunt plătiți la fel, indiferent dacă servesc doar un client sau 100.
Pentru foarte mult timp, economia cubaneză a supraviețuit datorită subvențiilor primite din partea URSS, dar de la colapsul Uniunii Sovietice, economia cubaneză s-a înrăutățit. Un exemplu este numărul de rații pe care-l primesc de la stat cetățenii. Jurnalistul de la Vox a vorbit cu o femeie din Cuba care a mărturisit că acum primește mai puțin ulei, mai puțină făină, mai puțin zahăr față de cât primeau în 1992 și nu mai primesc detergent sau săpun.
În anii ’90, guvernul și-a dat seama că nu mai poate continua fără un sector privat și a început să acorde licențe cetățenilor care voiau să pornească o afacere. Astfel au apărut restaurante deținute de cetățeni, iar patronii chiar sunt nevoiți să vândă mâncare bună dacă vor să aibă o afacere de succes.
Citește continuarea pe BusinessMagazin.ro.