Sistemul Solar s-a format în urmă cu 4,56 miliarde de ani. Potrivit modelului acceptat în perioada actuală, Luna s-a născut atunci când Terra, ea însăși abia formată, a suportat o coliziune masivă cu o altă planetă de mărimea lui Marte. Fragmentele rezultate în urma coliziunii s-au reacumulat și au format astfel Luna. Impactul a provocat, de asemenea, demararea ultimei etape de formare a nucleului Terrei.
Mai multe date au fost propuse în trecut pentru acest eveniment, pe baza măsurătorilor cu izotopi radioactivi: unele sugerează că el s-ar fi produs cu doar 30 de milioane de ani după nașterea Sistemului Solar, altele îl situează mai târziu, cu 50 milioane de ani sau 100 milioane de ani după nașterea Sistemului Solar.
O echipă de planetologi francezi, germani și americani, coordonată de Seth Jacobson și Alessandro Morbidelli de la Observatorul Coastei de Azur din Nisa, au utilizat o altă metodă pentru a încerca să determine vârsta Lunii, bazată pe simulările digitale și pe compoziția chimică a mantalei Terrei.
Planetologii au descoperit „o relație între perioada în care s-a produs coliziunea ce a format Luna și cantitatea de material pe care Terra a primit-o după acea coliziune uriașă”, au afirmat autorii studiului într-un comunicat.
Această relație reprezintă „un veritabil ceas pentru datarea evenimentului ce a condus la formarea Lunii”, au adăugat ei.
Acest nou „ceas” a arătat că Luna s-a format la 95 milioane de ani (+ sau – 32 milioane de ani) după formarea Sistemului Solar, excluzând astfel ipoteza unei formări precoce.
El confirmă, de asemenea, că Terra este „planeta din Sistemul Solar care a avut nevoie de cel mai mare interval de timp pentru a se forma”.