O cercetătoare de la o universitate suedeză e aproape convinsă că pisicile au accent, aceasta dorind să afle dacă e vreo diferență între mieunatul din regiunea Lund, aflată în sudul țării și Stockholm, aflat la sute de kilometri mai la nord.
„Se pare că pisicile își pot varia intonația în mod conștient, poate pentru a transmite un anumit mesaj, poate pentru a crește urgența unui mesaj. Am descoperit că pisicile mele au diferite „melodii” când miaună, depinde dacă sunt triste, fericite sau dacă le e foame. Se spune de exemplu că pisicile siameze vocalizează mult, că au un mieunat specific, pe care alte rase de pisici nu-l au. Pisicile birmaneze sunt de asemenea foarte „vorbărețe”. Deci există diferențe de la o rasă la alta”, spune cercetătoarea de la Universitatea Lund.
Analiza face parte dintr-un studiu mai amplu, prin care oamenii de știință încearcă să îmbunătățească într-un final comunicarea dintre om și pisică, în ideea în care primul va înțelege ce înseamnă fiecare mieunat, potrivit Descoperă.
„Vom folosi și înregistrări ale vocii umane, după care vom face un test, le vom da pisicilor să le asculte, ca să vedem cum răspund la diferitele stiluri de vorbire și intonații ale discursului uman. Ce preferă ele, să le vorbești pițigăiat, ca unui copil mic sau pe un ton serios, ca unui om adult?”, se întreabă pe un ton neobișnuit de serios cercetătoarea suedeză.
După finalizarea studiului cercetătoarei suedeze, se poate afla dacă sunt șanse ca o pisică din Suceava, de exemplu, să miaune în dulcele grai moldovenesc sau dacă un cotoi din Cluj miaună mai domol.