Ilici Ramirez Sanchez, în vârstă de 68 de ani, a primit trei pedepse cu închisoare pe viață și a fost unul dintre cei mai vânați fugari din anii 1970 și 1980, perioadă în care a demarat o campanie de teroare, motivat de sentimente pro-palestiniene, scrie AFP.
„Șacalul”: „Nimeni nu a executat mai mulți oameni ca mine”
Carlos „Șacalul” i-a salutat pe jurnaliștii prezenți la tribunalul francez și a spus că este „revoluționar de profesie” și „revoluția este meseria” lui. Mai mult, teroristul susține că este de naționalitate „venezueleană și palestiniană”.
Anul trecut, Carlos s-a lăudat că „nimeni din Rezistența palestiniană nu a executat mai mulți oameni” ca el.
Totuși, asasinul neagă orice implicare în atacul de la Farmacia Publicis din Saint-Germain-des-Pres, în inima Parisului, petrecut în urmă cu peste 40 de ani, când o grenadă a fost aruncată de la mezaninul unui restaurant, direct într-o mulțime de oameni.
Judecătorii au stabilit că toate dovezile îl indică pe Carlos, chiar dacă ADN-ul și amprentele sale nu au fost identificate la locul atentatului soldat cu doi morți și 34 de răniți.
„Există slăbiciuni incredibile în acest caz: martori manipulați de serviciile secrete, mincinoși, dovezi false”, a susținut Francis Vuillemin, avocatul de cursă lungă al lui Carlos „Șacalul”, și Isabelle Coutant-Pierre, care a devenit partenera lui de viață.
„O să demontăm tot cazul și o să cerem achitarea”, a mai spus Vuillemin. Procesul lui Carlos „Șacalul” are ecou în istoria Europei, care a fost vizată de revoluționarii „profesioniști”, inclusiv unii susținători ai cauzei palestiniene.
Un adevărat necunoscut în momentul producerii atentatului de la Paris, Carlos, născut în Venezuela, a ajuns vedetă în paginile ziarelor, în anul următor, când un commando condus de el a descins în mijlocul unei ședințe OPEC a cartelului petrolier la Viena și a luat 11 ostatici. Criza s-a soldat cu moartea a trei oameni.
Imaginea sa – cu ochelari fumurii și un zâmbet malefic – a devenit un adevărat „poster” al terorismului. Carlos a reușit să fugă 20 de ani de autorități, reușind să fenteze de fiecare dată serviciile secrete.
Poliția franceză l-a arestat pe Carlos în Khartoum, capitala Sudanului, în 1994 și l-a plasat în închisoare.
Teroristul a primit o pedeapsă cu închisoarea pe viață pentru asasinarea a doi polițiști la Paris în 1975, precum și de uciderea unui camarad, care l-ar fi trădat.
Ulterior, „Șacalul” a fost găsit vinovat pentru atentatele de la Paris și Marsilia din 1982 și 1983, în care a vizat inclusiv câteva garnituri de tren. Acțiunile sale s-au soldat cu 11 morți și aproape 50 de răniți.
Procurorii spun că grenada aruncată la Farmacia Publicis – situat acum în Champs-Elysees – a făcut parte dintr-o campanie a lui Carlos de presiune asupra autorităților franceze, în vederea eliberării unui membru al Armatei Roșii japoneze, care fusese arestat pe aeroportul Orly din Paris.
Grupul era afiliat la Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei. În Europa, operațiunile frontului erau gestionate de Carlos. Câțiva martori l-au incriminat pe terorist, inclusiv fostul său asociat, Hans Joachim Klein, care a spus că „Șacalul” a recunoscut implicarea directă în atentat.
„Șacalul”, o poreclă inspirată de un terorist fictiv din celebrul roman „Ziua Șacalului”, și-a asumat responsabilitatea pentru atacul de la Paris, în 1979, într-un interviu acordat revistei El Watan Al Arabi.
Ulterior, „Șacalul” a negat că ar fi acordat un asemenea interviu. La procesul de anul trecut, Carlos a spus că nu ar trebui să fie obligat să depună mărturie împotriva propriei persoane, deoarece a fost amenințat cu moartea, dacă va divulga anumite informații.