Cât adevăr este în regula celor cinci secunde?

Profesorul Donald W. Schaffne, expert în microbiologie alimentară la Universitatea Rutgers din New Jersey, a desfășurat un studiu pe o durată de doi ani care l-a condus la concluzia că nu contează cât de repede iei de pe jos un aliment care ți-a căzut din mână sau din farfurie, pentru că bacteriile vor fi deja prezente pe acel aliment.

În 2014, cercetătorii de la Aston University School of Life and Health Sciences din Anglia au emis teoria conform căreia dacă mâncarea care cade pe jos este ridicată în câteva secunde, riscul ca aceasta să conțină bacterii periculoase este mult mai redus decât în cazul în care mâncarea stă pe podea o perioadă mai îndelungată.

Chiar dacă „regula celor cinci secunde” s-a împământenit în folclor, însă datele oficiale ale organismelor din domeniul sănătății arată că bacteriile ajunse în corp prin intermediul mâncării care este consumată după ce ne-a căzut pe jos sunt al șaselea cel mai comun factor care contribuie la dezvoltarea bolilor care au ca sursă alimentația.

În ce a constat studiul?

Profesorul Schaffner, alături de unul dintre studenții săi a inclus în testul său patru suprafețe – oțel inoxidabil, suprafață ceramică, lemn și covor textil – și patru alimente diferite – pepene tăiat, pâine, pâine cu unt și caramele cu aromă de căpșune. Aceste alimente au fost aruncate pe jos de la aceeași înălțime, pe suprafețele care conțineau bacterii având caracteristici similare cu salmonela.

Cercetătorii au ales și anumiți timpi pentru respectivul test – 5 secunde, 30 de secunde și 300 de secunde. Au rezultat 128 de combinații posibile între felul de mâncare. suprafață și perioada de timp, iar testele au fost repetate de 20 de ori, rezultând 2.560 de măsurători.

Ce au descoprit cercetătorii?

Cercetarea arată că regula de cinci secunde poate fi validată doar dacă rezultatele testelor sunt comparate având în vedere numărul de bacterii care se regăsesc pe alimente în funcție de diferitele perioade de timp petrecute pe suprafețele infestate, însă niciun aliment nu a scăpat necontaminat măcar într-o mică măsură.

„Contaminarea se produce instantaneu”, a spus prodesorul Schaffner.

Transmiterea bacteriilor de pe covorul textil a avut cele mai reduse rate de risc, comparativ cu suprafețele de oțel sau de ceramică. În cazul suprafeței lemnoase rezultatele au variat destul de mult.

O influență importantă în ceea ce privește gradul de contaminare l-a avut și compoziția alimentului, dar și tipul de suprafață pe care acesta a căzut, poate chiar mai mult decât durata petrecută pe acea suprafață.

Astfel, pepenele a relevat gradul cel mai ridicat de contaminare, în timp ce carameaua pe cel mai scăzut.

Regula celor cinci secunde este greu de plasat într-o anumită perioadă în istorie, în ceea ce privește apariția ei, însă ea ar trebui să dispară, indiferent de vechimea ei.

Oamenii trebuie să învețe să ia deciziile ținând cont de riscurile la care se pot expune, mai ales când vine vorba despre alimentație. Se pare că în ceea ce privește obiceiul mâncatului de pe jos bărbații sunt mai predispuși manifestării unui astfle de comportament decât femeile. De asemenea, ei nu se sfiesc să continue să mănânce ceva chiar dacă în respectiva porție de mâncare au găsit o isectă moartă sau un fir de păr.

Cercetătorii explică acest lucru ca fiind o confirmare tacită a unei alte vorbe din înțelepciunea populară care spune că femeile gândesc mai mult decât bărbații.