Paul Kern s-a înrolat în armata ungară imediat după asasinatulArhiducele Fraz Ferdinand. Acesta avea drept misiune să „curățe” frontul de est de trupele rusești, relatează Business Insider.
După un an de război, a fost împușcat în cap de un soldat rus. A fost pentru ultima dată când tânărul soldat a închis ochii. Aceasta a fost soarta multor soldați în timpul Primului Răsboi Mondial. Numai că soldatul ungar și-a revenit, la spitalul improvizat pe front, iar de atunci, timp de 40 de ani, nu a mai dormit deloc.
Cu alte cuvinte, din momentul în care și-a revenit, până la moartea lui, în 1955, Paul Kern nu a mai adormit. Asta chiar dacă somnul este considerat esențial în sănătatea și funcționarea optimă a oamenilor. Oamenii care nu dorm pentru perioade lungi de timp experimentează halucinații și schimbări de personalitate. În testele de laborator, efectuate pe șoareci, lipsa odihnei a dus la moartea acestora.
Totuși, timp de 40 de ani, soldatul nu a experimentat aceste simptome. The Adelaide Chronicle scria că singura problemă pe care Kern o experimenta era o durere din când în când de cap. Ziariștii vremii au relatat că fostul soldat a încercat inițial să adoarmă, însă îl extenua mai mult acest efort decât continuarea activităților obișnuite și pe timpul nopții.
Inițial medicii au fost sceptici și au refuzat să-l creadă pe bărbatul care după război a început să lucreze pentru Guvernul ungar. Însă Kern a fost consultat de medici din aproape toată lumea – din Austria până în Australia – și supus la numeroase radiografii.
Toți specialiștii care l-au consultat au ajuns la concluzia că anomalia medicală a fost cauzată de glonțul care i-a pătruns în craniu prin tâmpla dreaptă și a ieșit prin stânga. Altă explicație nu au găsit.
Unul dintre medicii care l-au consultat pe Kern a susținut că, cel mai probabil, pacientul adoarme câteva secunde pe zi fără să își dea seama. Însă nimeni nu l-a văzut pe bărbat să se comporte în acest fel, fără să realizeze. Alți specialiști au venit cu teoria că, probabil, glonțul a distrus în întregime partea din creier care are nevoie de somn. Și i-au prezis o moarte timpurie pe fondul acestei probleme.
Bărbatul a trăit 40 de ani cu această afecțiune, până în anul 1955. Tratamentul lui, dacă îl putem considera așa, în tot acest timp a fost să-și relaxeze ochii timp de o oră într-o zi pentru că altfel se instalau durerile de cap.
Și-a petrecut timpul liber citind și bucurându-se de compania celor mai apropiați prieteni.