Cazul Kalachi, satul kazah care a adormit. Maladia misterioasă care îi uimește pe cercetători

Într-o zi din vara anului trecut, Viktor Kazachenko a pornit la drum, prin stepele din nordul Kazahstanului, unde se află satul Kalachi, informează theguardian.com. Bărbatul conducea spre cel mai apropiat oraș pentru a rezolva unele probleme personale, dar nu a mai ajuns la destinație.

„Creierul meu s-a oprit. Asta e. Nu îmi amintesc”, a declarat kazahul. Kazachenko a căzut victimă a așa-numitei „boli a somnului” care bântuie satul Kalachi, un sat izolat, aflat la circa 480 de kilometri vest de Astana, capitala Kazahstanului.

Misterioasa afecțiune îi face pe rezidenții acestui sat să intre într-un fel de comă, care durează uneori mai multe zile. „Mergeam la oraș pe 28 august”, a povestit Viktor Kazachenko pentru EurasiaNet.org, încă vizibil afectat de cele întâmplate. „Mi-am revenit pe 2 septembrie. Când m-am trezit la spital, am aflat că adormisem”, a spus săteanul.

SPORT „Nu credeam că ajung aici”. Mărturia EMOȚIONANTĂ a singurului pilot român de Formula 4

14:24

JUSTIȚIE Nati Meir va fi predat României. Decizia autorităților din Grecia este una DEFINITIVĂ / Fostul parlamentar, condamnat la 11 ani de închisoare

14:22

Kazachenko și-a pierdut cunoștința în timp ce își conducea motocicleta, cu soția pe locul din spatele său. „E bine că măcar nu conduceam mașina aia străină”, a glumit bărbatul, arătând cu mâna către automobilul parcat lângă căsuța sa albă. „Mașina aia e rapidă, o motocicletă merge mai încet”, a mai spus Viktor Kazachenko, care nu s-a plâns de problemele de sănătate apărute în urma accidentului prin care a trecut din cauza adormirii sale bruște.

Accidentul de motocicletă a reprezentat cel de-al doilea episod când bărbatul a fost afectat de ciudata „boală a somnului”. „Prima dată am dormit trei zile”, a spus Kazachenko, râzând. Bărbatul are încă simțul umorului atunci când vine vorba de această întâmplare, care are implicații serioase din punct de vedere al sănătății.

„După ațipeala asta, tensiunea arterială a început să-mi crească fără niciun motiv. Dureri de cap, nici nu pot să le descriu. Timp de șase săptămâni nu am știut ce să fac. Chestia asta îți afectează foarte grav mentalitatea. Sunt foarte nervos, la limită”, a explicat Viktor Kazachenko.

În ultimii doi ani, sătenii au suferit stări de comă și simptome invalidante precum amețeli, greață, dureri de cap foarte severe și pierderi de memorie.

Boala a lovit satul pentru prima dată în primăvara anului 2013 și a afectat circa 120 de oameni, circa un sfert dintre locuitorii din Kalachi. Ultimele două cazuri au fost înregistrate pe 1 martie, iar numărul total al persoanelor afectate a crescut la 152. Unii săteni, precum Kazachenko, au căzut victime ale afecțiunii de mai multe ori.

Medicii și oamenii de știință sunt nedumeriți de „boala somnului”, savanții investigând o posibilă creștere a nivelurilor de radiații, de monoxid de carbon, radon (element chimic radioactiv, sub formă de gaz, provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din dezintegrarea uraniului, n.r.) sau săruri de metale grele, care pot fi foarte toxice.

Oamenii de știință spun că nivelul de radiații se încadrează în limitele normale, ca și concentrația de săruri ale unor metale grele. Investigațiile au arătat o creștere a concentrațiilor de radon și monoxid de carbon în regiune, dar acestea au fost apoi excluse ca posibile cauze ale ciudatei afecțiuni.

În luna ianuarie, Sergey Lukashenko, directorul Institutului pentru siguranță radioactivă din cadrul Centrul Nuclear Național, a recunoscut că într-unele dintre locuințele sătenilor afectați s-au înregistrat concentrații de monoxid de carbon de zece ori mai mari decât limita maxim admisă. Lukashenko a spus că aceste concentrații ar fi putut cauza simptome similare „bolii somnului”.

Guvernul Kazahstanului a anunțat că satul se află pe „radarul personal” al președintelui Nursultan Nazarbayev, iar premierul Karim Masimov a format o comisie care să coordoneze ancheta: până la sfârșitul anului trecut fuseseră executate peste 20.000 de teste clinice și de laborator asupra aerului, solului, apei, alimentelor, animalelor, materialelor de construcție și a sătenilor înșiși. Testele continuă și în prezent.

Doctorii sunt la fel de nedumeriți. Pacienții adormiți au fost trimiși la spitale din Astana pentru analize, dar fără niciun rezultat, iar agenția de presă kazahă Tengrinews a relatat că vicepremierul Berdibek Saparbaev a cerut ajutor comunității medicale internaționale.

Alte relatări de presă vorbesc despre savanți de la Centrul pentru prevenirea și controlul bolilor (CDC) din Stalele Unite ale Americii care ar fi fost trimiși în regiune pentru a ajuta. CDC nu a răspuns unei cereri de confirmare a informației, potrivit theguardian.com.

În lipsa unor dovezi științifice palpabile, mulți săteni sunt convinși că au descoperit sursa problemei: mina de uraniu de la marginea satului, activă în perioada sovietică, dar în prezent nefolosită.

„Ne-am gândit că este vorba despre radiații. Avem o mină de uraniu aici”, deși este „în paragină de ani buni”, a spus Tatyana Shumilina.

Mina Krasnogorskiy, aflată în vecinătatea satului Kalachi, a fost cândva locul de muncă și chiar casă pentru mulți mineri trimiși din Rusia și de pe întreg teritoriul Uniunii Sovietice pentru a extrage uraniu, utilizat apoi la fabricarea de arme nucleare și pentru funcționarea centralelor atomice.

Krasnogorskiy este acum o fantomă, complexul industrial fiind abandonat gradual după ce mina s-a închis în anii 1990. În prezent, doar câteva zeci de familii mai locuiesc în complex, casele lor fiind intacte, dar răspândite printre blocuri de apartamente dărâmate și alte ruine. Dar niciuna dintre aceste familii nu pare să fi fost afectată de ciudata „boală a somnului” și nu există informații referitor la cazuri de mineri care să fi avut aceeași soartă în perioada sovietică.

„Referitor la această boală a somnului, nu avem încă rezultatele studiilor științifice”, a spus Asel Sadvokasova, primărița din Kalachi. Femeia a dat asigurări că imediat ce vor exista rezultate convingătoare, locuitorii vor fi informați.

Între timp, „tuturor ne este teamă că vom adormi”, s-a plâns Tatyana Pavlenko, locuitoare a satului Kalachi.

Autoritățile din regiune optează în prezent pentru o soluție radicală și controversată: mutarea locuitorilor din Kalachi pentru a preveni expunerea la factorii care declanșează afecțiunea. În ianuarie, guvernatorul regional a declarat că speră ca mutarea tuturor locuitorilor să fie definitivată până în luna mai.

„Trebui să luăm niște măsuri, totuși. Aceasta este o șansă pentru locuitorii satului nostru de a-și găsi o nouă casă și un nou loc de muncă”, a spus primărița Asel Sadvokasova, femeia fiind și ea afectată o dată de „boala somnului”.

Lucrând cu administrațiile locale și angajatorii, autoritățile au mutat deja 100 de locuitori din satul Kalachi în diverse locuri din districtul Akmola, o regiune administrativă cu o suprafață de 146,3 kilometri pătrați din nordul Kazahstanului. Dar 425 de oameni continuă să locuiască în sat.

Este vorba despre „mutări voluntare”, a insistat Asel Sadvokasova, dar unii săteni au refuzat să plece.

„Nu plec nicăieri. De ce să plec? Stau aici de 40 de ani. O să mor aici”, a declarat Viktor Kazachenko.

Raisa, soția sa, care l-a îngrijit în cele două dăți când a fost afectat de „boala somnului”, refuză, de asemenea, să plece. „Locuiesc în casa asta de 20 de ani. Trăiesc pe strada asta de 60 de ani”, a spus femeia care cară apă cu o sanie de la o cișmea publică, pe străzile înghețate. „Unde să mă trimită? Ce mă așteaptă pe mine acolo?”, s-a întrebat revoltată femeia.

Primărița Sadvokasova recunoaște că unele familii refuză să se mute. „Pentru moment lucrăm cu familiile care vor să se mute, doar dacă vor”. Autoritățile sunt „deschise la dialog”, a mai spus primărița.

În luna decembrie, mai mulți oficiali au vizitat fiecare casă pentru a vorbi cu locuitorii despre problemele și nevoile lor. Autoritățile au promis că toate serviciile publice, de la școală la spital, vor fi operaționale până când ultimul locuitor va fi de acord să se mute.

Unii săteni și-au exprimat dorința de a primi despăgubiri, dar mulți refuză să plece din satul natal. „Cică îți afectează creierul, că le dă oamenilor dureri de cap”, a spus Raisa Kazachenko, „dar durerea noastră de cap de acum este unde ne mută”.