Ce este glosofobia, tipul de teamă pe care o au 3 din 4 persoane

Mai mult decât atât, aproximativ 3 din 4 persoane (74%) experimentează stări de anxietate atunci când vorbesc în public sau se gândesc la asta, iar femeile sunt mai emotive decât bărbații atunci când trebuie să susțină un discurs public, potrivit Statistic Brain Research Institute, un studiu realizat anul trecut.

În realitate, potrivit psihologului Lenke Iuhoș, glosofobia nu este neapărat teama propriu-zisă de a vorbi în public, ci este un conglomerat de alte temeri, precum: teama de a face gafe, teama de a fi criticat, huiduit, teama de a avea parte de persoane dificile în public, teama de a nu fi suficient de interesant, teama de a avea un blocaj și a uita tot ceea ce urma să spunem.

Cum putem depăși tracul?

LIVE UPDATE Război în Orientul Mijlociu, ziua 443. ȘOC la Damasc: cine va fi noul ministru al Apărării!

07:44

ACTUALITATE 22 DECEMBRIE, calendarul zilei: Silviu Prigoană ar fi împlinit 61 de ani/ Andreea Marin împlinește 50/ Ceaușescu fuge din București cu un elicopter

07:15

Pentru a depăși această fază traumatizantă din viața noastră, psihologul Lenke Iuhoș consideră că trebuie să ne activăm acele resurse interioare ale noastre, bazate pe experiențe anterioare, care ne-au făcut să ne simțim bine în calitatea de orator.

„Nu există oameni care sunt buni la toate și oameni care nu sunt buni la nimic. Oamenii trec prin diferite faze în viață, iar succesul învingerii unei temeri – că vine vorba de glosofobie sau de o alta fobie – ține de cât de bine reușim să ne aducem aminte de așa-zisele momente de glorie pe care le-am trăit. Încrederea în sine este un indicator pe care doar noi îl putem regla și îmbunătăți, ține foarte puțin de lumea din jur. Atunci când ne aducem aminte de un mic discurs în fața oglinzii care ne-a făcut să ne simțim încrezători în sine, automat vom reuși să activăm acea resursă interioară de orator, de showman, iar efectele se vor declanșa în lanț:  vorbim din suflet, sincer, folosind și transmițând emoții puternice publicului nostru”, explică psihologul Lenke Iuhoș.

Citește continuarea în Descoperă!